tag:blogger.com,1999:blog-46958429718006689452024-03-19T04:45:18.924+02:00Verde Ursuzverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.comBlogger1874125tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-2433003939923628972022-10-29T22:54:00.001+03:002022-10-29T22:54:37.591+03:00 scriu din camera-bibliotecă, nu s-au schimbat prea multe și, în același timp, totul s-a schimbat. e suficient să revii în același loc virtual ca să te poți privi cu aceeași pereche de ochi. e un exercițiu facil, dar ai totuși nevoie de puțin curaj pentru asta, doar în caz că descoperi că, în realitate, nimic nu mai e ce a fost. vezi însă că lucrurile se schimbă mai puțin și mai greu decât verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-27659168375432230592022-01-14T11:48:00.005+02:002022-01-14T11:48:25.353+02:00jurnal de bord suntem patru acum și încă plimb pe limbă propoziția: am doi copii. chiar dacă treci prin ele, chiar dacă jonglezi zilnic cu tot ce înseamnă viața în pandemie, te trezești dincolo și privești la ei, doi copii ai tăi, doi copii pe care tu i-ai făcut, doi omuleți mici, parte din tine, urmând să crească oameni mari, să-ți tot spună mamă. e o frumusețe aparte a vieții, întotdeauna greu de pus înverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-90582977047788086312021-12-02T12:05:00.004+02:002021-12-02T12:07:06.080+02:00planuri dar din aproape-n aproape. nu prea îmi mai place să-mi fac planuri pe perioade îndelungate de timp, e ceva ce ține de oboseală, de mintea care funcționează doar dacă iau lucrurile pe rând, pas cu pas. amân, de multe ori, zile în șir, să dau un telefon, doar pentru că simt că nu am dispoziția necesară, un strop extra de energie și concentrare pentru a purta o conversație care nu va însemna verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-10171095202232469322021-01-26T21:49:00.001+02:002021-01-26T21:49:19.147+02:00oare îmi pierd inspiraţia dacă mai scriu aici am început să scriu din nou. pentru mine, pentru cititorul ideal, dar mai ales pentru cel nevăzut. în primul rând pentru mine. muzica e cel mai bun vin inventat vreodată. clişeic, ieftin, spuneţi-i cum vreţi. dar e în ea o beţie de neegalat. probabil că asta n-ar da bine într-o poezie. mă gândesc azi la oameni care nu mai sunt. care au dispărut cu totul de pe faţa pământului. apoi mă verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-64731233271992995472021-01-06T21:49:00.000+02:002021-01-06T21:49:11.301+02:00e amuzant găsesc în a scrie despre cărţi o plăcere extraordinară. mintea, recunoscătoare pentru exerciţiu, îşi savurează fiecare victorie. retrăiesc în mijlocul cărţilor, în miezul lor în care eşti forţat să pătrunzi atunci când se cere mai mult de la tine, atunci când treci de obişnuinţa lecturii pentru a descoperi mai mult, din ce în ce mai mult. şi, în paralel, alte rânduri se scriu prin caiete, verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-11321324577104506972020-10-30T21:53:00.004+02:002020-10-30T21:53:33.474+02:00 scrie. fără să priveşti, fără să simţi, fără să înţelegi. fără să vrei să adânceşti prea mult lucrurile. nu ajungi oricum aşa, cu una, cu două, la tot ceea ce contează cu adevărat. la miezul lucrurilor, nu aşa cum poţi ajunge la ele prin scris. pentru asta trebuie să călătoreşti într-o adâncime pe care nu o cunoşti decât dacă vei continua, pentru ÎNTOTDEAUNA, să redescoperi lumea. ce verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-79542733076808043402020-03-29T20:50:00.001+03:002020-03-29T20:52:18.661+03:00Mai puternic ca niciodatăte-aș întreba cu ce semne vii, ce însemne porți,
cine a făcut să vedem noaptea ca pe o biserică netencuită
luminată doar de speranțe și muzică
cine a presărat un destin atât de departe
cine pune la încercare tot ceea ce facem
și noi ne punem la încercare și eu, iată,
fără să știu, el viaje,
și cu ce forță, cu ce hotărăre,
reconstruirea interioară
biserica fortificată cu jazz și o voce
care verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-9114021644499106302020-02-08T22:13:00.003+02:002020-02-08T22:13:19.333+02:00am venit aici pe-ascunsde-acum două zile, orbitor, volumul I. lucrez, oarecum, încă nu am început, am amânat, iată, pentru a reveni aici, munca pentru un atelier. dar e acolo, scriu aici şi revin. şi vine şi a cincea ediţie a clubului de carte. şi e atâta fericire în lucrul ăsta încât nu ştiu cum să-l descriu. cum a apărut, cum de s-a închegat atât de bine, cum de toţi oamenii aceştia minunaţi. acum am dimineţile verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-37153169110379303952020-01-26T22:34:00.002+02:002020-01-26T22:34:57.214+02:00promisiuniam descoperit anul acesta trupa "furniture". piesele lor sunt senzaţionale, din ele îmi extrag cu uşurinţă beţia dansului, plăcerea care-ţi inundă inima, secundă cu secundă. nu sunt multe piese care pot face asta, dar cele care reuşesc îţi rămân acolo, amintiri pe viaţă.
azi, de dimineaţă, în timp ce eram în cafeneaua în care mi-am scris cea de-a treia carte, m-a lovit un dor nebun de Ionesco, deverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-39991773994018557872019-09-06T10:52:00.001+03:002019-09-06T10:52:12.519+03:00a treia cartedimineţile mele în care veneam să scriu la cafenea se cam apropie de sfârşit. deşi cred că voi mai veni tocmai pentru partea de cercetare care necesită multă răsfoire şi multă lectură. şi pe care mi-ar fi greu să o fac acasă, mai ales că serile nu mai sunt tocmai timp de lectură ca în "tinereţile" în care stăteam până la trei sau patru dimineaţa ca să citesc. n-am să uit niciodată noaptea în careverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-27846026005833286322019-06-21T22:12:00.002+03:002019-06-21T22:12:33.976+03:00zâmbeşti, zâmbescChopin, Chopin. e butonul meu de transformat cuvintele, e liniştea mea pe care vreau să o regăsesc atunci când scriu. sunt notele, sunt clapele, sunt sunetele inconfundabile pe care le-aş putea reproduce oricând dacă aş şti să când la pian. bine, recunosc, am învăţat jingle bells iarna trecută la un pian de jucărie. Nocturnele sunt, pentru mine, cântul nesfârşit al unei nopţi de iarnă. o noapte verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-35334028242328430502019-06-16T09:47:00.001+03:002019-06-16T09:47:37.961+03:00duminici mici e aproape zece dimineata si ne pregatim sa plecam la ikea. dar, mai intai, trebuie sa te adorm. asta daca o sa vrei. afara pare tare frumos. va fi, probabil, si foarte cald. se aud tot felul de pasari. uneori pare ca locuim in mijlocul unui parc, atat de frumos canta. insa e doar o parcare in care inca mai rezista cativa copaci. ti-as promite ca vom avea o casa cu o curte plina de copaci, dar maiverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-79396705829128377042019-04-24T13:51:00.002+03:002019-04-24T13:51:47.122+03:00just your regular Tuesday
zic că-i marţi, dar poate nu-i marţi. sâmbăta trecută eram convinsă că e vineri şi când am aflat am avut nevoie de câteva minute bune ca să-mi resetez starea. da, ştiţi voi, starea aia de sâmbătă. când ştii că e weekend şi parcă sunt copacii mai verzi şi cerul mai albastru. chiar dacă sunt încă în concediu de maternitate, weekendurile îşi păstrează farmecul de weekend. azi, marţi sau nemarţi, verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-86110333327736872182019-04-16T23:08:00.000+03:002019-04-16T23:08:04.531+03:00ziua în care a imitat că vorbeşte la telefonsigur că mi-e dragă mai ceva ca ochii din cap. şi încerc, în acelaşi timp, să fiu obiectivă, ca să pot să o ajut, cel puţin când va mai creşte, acolo unde va fi nevoie. însă, până atunci, eu sunt cioara şi ea e puiul şi azi, la un an şi două luni, m-a imitat când vorbeam la telefon: tocmai răspunsesem, iar ea a luat telefonul ei galben de jucărie, şi l-a dus la ureche şi a început să strige: "verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-14160063033719881552019-04-11T16:35:00.000+03:002019-04-11T16:35:25.654+03:00Ne-am plimbat, ne-am întors, a fost frumos
De spus înainte de toate că poza e cu o clădire din București. O clădire în care m-aș muta cu ai mei și acum, chiar dacă de-abia am despachetat. Deși poate-poate aș face ferestrele mai mari. Da, clar vreau ferestrele mai mari. După niște tortellini cu ricotta și spanac, sos de iaurt grecesc și usturoi, ne-am retrasfiecare cu munca lui. Am adormit bebele, acum scriu și mă gândesc la lista pe verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-56818994086685603532019-04-03T12:59:00.001+03:002019-04-03T12:59:59.134+03:00jurnal in zigzag, geta bratescu, mansarda, carturesti verona, vaccine aproape 1 după-amiaza şi în curând o să ieşim din casă spre vaccin. oricum, drumul e fun, iau marsupi, ajung uşor. apoi un plâns scurt (sărăcuţa, mereu mi-e milă de ea, dar îi trece repede şi uită imediat). am rămas cumva în urmă cu ce mi-aş fi dorit să rămână pe aici în amintire.
luni ne-am dus la cărtureşti verona în mansardă, ea încă dormind, eu, cu vreo patru cărţi după mine, citind. n-a verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-53495495769198513132019-03-31T22:02:00.003+03:002019-03-31T22:02:59.062+03:00dimanchefoarte, foarte somn şi e de-abia 22.00. azi am fost la muzeul de artă recentă pentru a doua oară. prima oară am mers la doar câteva zile de la deschidere şi era destul de bebeluş unfriendly. azi, au contraire, ne-au zis vreo doi inşi că e voie cu căruciorul în lift (data trecută it was a big no-no şi ni se trântise un "sorry", exact aşa, pe englezeşte. contemporan, modern). şi foarte mult plimbatverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-14010072833476148512019-03-30T23:49:00.002+02:002019-03-30T23:49:48.102+02:00uau. travka. indiferent.oare o dată la zece ani se apucă omul să-şi răscolească prin folderele vechi sau prin albumele foto sau prin ce-or mai aduna cetăţenii în ziua de azi? că eu m-am pomenit că asta fac şi descopăr că eram o tipă mişto acum 10 ani (foarte naivă şi timidă şi prostuţă, dar mişto, cu potenţial). îmi place să cred că m-am mai înţelepţit între timp (dar ca sfat de la marele înţelept care este să ştiţi că verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-24065916898883477622019-03-30T21:53:00.001+02:002019-03-30T22:00:56.173+02:00mnar, galeria de artă europeanăazi am fost la mnar, la galeria de artă europeană. marile şcoli de artă europeană, prezentate în splendidele galerii din palatul regal. recomand! rodin, el greco, signac, monet şi mulţi alţii. el greco printre cei mai faini, rodin văzut şi-n paris, întotdeauna răpitor. a mers bebelina de-a ameţit. la un moment dat, spre final, pe la şcoala franceză, obosise aşa că se oprea, se aşeza în fund, apoiverde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-24189721935819196222019-03-17T22:10:00.001+02:002019-03-17T22:10:18.252+02:00am uitat ce zi era azimi-am dat seama că e o idee foarte, foarte bună să scriu aici, să am un fel de jurnal al plimbărilor mele cu ea prin parc, pe străzi, să povestim câte şi mai câte. să-mi amintesc, să-i amintesc, să-i arăt, când o mai creşte, cum era şi ce făcea. azi, de exemplu, am fost în Tineretului. aici, iertat să-mi fie, dar altă floră şi faună decât în Carol. şi nu ştiu ce avea, dar a mers cu o mână verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-67637001057758278872019-03-16T21:05:00.000+02:002019-03-16T21:05:12.536+02:00azi, bucurie mareazi, bucurie mare. printre altele, mi-am găsit cărţile la humanitas kretzulescu. amândouă. eram cu pitica în braţe, abia trezită din somn. m-am simţit un pic mai scriitoare, se poate (?!). m-am bucurat, e drept, m-am bucurat să fiu acolo, pe raftul de literatură română, tocmai acolo unde nu credeam c-ajung. şi-mi tot amintesc cum eu sunt de-abia la început, dar că trebuie să scriu şi să scriu şi verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-34563795012047916862019-03-14T23:41:00.001+02:002019-03-14T23:41:51.834+02:00grădina de sticlă. tatiana ţîbuleaccioburile. am terminat de citit "grădina de sticlă". trăiesc încă acolo, în carte, printre cioburile scriiturii. ce scriitură şi ce scriitoare. nu se aseamănă nici cu adameşteanu, nici cu m. cărtărescu. şi e acolo, sus, deasupra lor, venind dintr-o altă lume, din toate lumile. să poţi să scrii aşa. şi ea e atât de senină. un înger. un scriitor adevărat. de unde vin visele, de unde vin, mai ales, verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-23085141835804726852019-03-10T22:29:00.002+02:002019-03-10T22:29:48.935+02:00şi nici măcar nu-i despre cafea
sunt foarte multe lucruri pe care mi le doresc de la mine. şi, în acelaşi timp, sunt foarte multe lucruri pe care mi le doresc de la alţii. şi uit constant că e greu (spre imposibil) să-i schimb pe ceilalţi. ştiu, nici măcar nu ar trebui să-mi propun asta. dar tot îmi bâzâie-n cap dorinţa aprinsă de a le zice, mai pe româneşte, vreo două, vreo zece sau vreo două sute nouă, în funcţie de cât verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-69009747060821704552018-10-19T22:41:00.001+03:002018-10-19T22:41:27.940+03:00îmi verific paşiiscriu fără facebook care să îmi sufle în ceafă. e bine, e tare bine. iei lumea în palme şi lumea te culcuşeşte în ea atunci când nu-ţi aminteşte cum şi cât poate să te doară. te loveşti altfel de lume atunci când ramâi doar tu cu simţurile tale nealterate şi fără întrebări trimise de un algoritm creat de necunoscuţi. vieţile noastre sunt mărunte şi ne prinde tare bine un software care să ne facă verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4695842971800668945.post-61482090840952145462018-05-28T22:38:00.000+03:002018-05-28T22:38:48.843+03:00locuri în care să fii tucitesc, scriu (mai pe scurt), beau cafele decofeinizate (surprinzător de bune, surprinzător de cu acelaşi efect pentru mine - niciunul, cum nici cafeaua normală nu avea). înfulec în aceste zile cărţile una după alta, mânată de o foame de lectură şi-o plăcere a cititului deopotrivă. mi-era dor. dar acest citit e mai cumpătat şi mai exersat în acelaşi timp. poate că pauza asta inevitabilă a făcut verde ursuzhttp://www.blogger.com/profile/13796735464389083454noreply@blogger.com0