We know that we don't know enough

Citeam astazi editorialul lui Nicolae Daramus si mi-am dat seama, din nou, cat de des avem nevoie sa ni se reaminteasca de importanta de a face ceva acum, de a actiona in prezent. Nu cred nici acum in efectul unei picaturi intr-un ocean, dar cu fiecare articol pe care il citeam mi se facea rusine ca printre ideile mele se numara si asta. Ma numar, din pacate, printre cei care simt traiectul fara speranta al acestei tari in care nu am cum sa imi pun sperantele deoarece cred prea mult in Romania educata si frumoasa care a existat candva si din care astazi aruncam la gunoi cat putem. Ma bucur sa vad cum este renovata Calea Victoriei, dar ma intristeaza gandul la fatada acestor actiuni. Ma bucur sa vad ca blocurile sunt izolate termic, dar ma intristeaza faptul ca cineva le-a construit initial. Din Bucurestiul mic Paris, asa cum arata inainte de primele blocuri, nu mai recunosti astazi nimic.

Citesc zilele acestea Pe firul de paianjen al memoriei de Cella Serghi si e o carte in care se vorbeste si despre cum Camil Petrescu isi bea cafeaua la Capsa, despre cum in 1927 abia apareau primele blocuri si despre cum puteai sa il intalnesti pe Mihail Sebastian la aceeasi masa cu Camil.

Ignor mult prea multe lucruri, poate tocmai din cauza acelei mentalitati a imediatului, mentionata de Nicolae Daramus, desi stiu cat de putin ignor in comparatie cu altii. Dar nu spun asta ca o scuza.

Next on reading list: Confesiunile unui asasin economic de John Perkins. Un exemplu bun de editorial care te face un pic mai responsabil. Care te face sa faci pur si simplu ceva.

Rarely, but it happens

Aproape ca as vrea sa spun "save me from myself" insa nu am cui. Doar mie. Aproape ca as vrea sa implor "sa trec si de asta", dar stiu ca e doar un drob de sare imaginar si ca e doar o zi si ca e doar o stare. E totul bine. Dumnezeule, ma mai iubesti? Tare mi-as dori ca iubirea pentru divinitate sau credinta sau orice altceva asemanator sa ne poata rezolva unele probleme. Si poate le si rezolva. Sau poate, mai degraba, ne ajuta sa le prevenim. Nu stiu in ce cred. Stiu doar ca simt nevoia sa cred din nou. Mi-e inca bine si n-as vrea sa incep sa ma tem. Sunt lucruri peste care trec poate aparent mult prea usor. Poate ca mi-e greu sa cred ca m-am schimbat chiar atat de mult. Ca si cum in locul meu se afla acum o alta persoana, tulburator de nepasatoare. Si nu sunt sigura ca imi place de persoana asta. De fapt, stiu sigur ca mi-e drag omul responsabil care am fost dintotdeauna. Exista o limita a lucrurilor pe care ar trebui sa le indraznim. Exista o limita a lucrurilor pe care ar trebui sa le facem. Si stiu ca avem nevoie sa mergem mai departe, sa nu ne oprim si sa nu ne invinovatim. There is no failure, but a lesson. Altfel nu stiu cum sa functionez. Sau nu mai stiu cum sa functionez. Ai intotdeauna de ales si cred ca a alege sa identifici lectia si sa mergi mai departe e spre binele propriu. Imi simt si corpul obosit si putin bolnav. Aproape ca ma trage de maneca si poate ca vrea sa incetineasca putin. Dar nu ma pot opri sa analizez. Sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam si pe care sa le suportam si a doua zi. Nu devin toate o parte din noi, de unele ne putem elibera. Iar eu asta simt nevoia sa fac, cel putin astazi, sa ma eliberez. Nu-mi mai plac grijile si stiu ca ele sunt inca o urma puternica a ceea ce eram pana de curand. Si multe sunt copilaresti, doar poate ca unele astfel de griji ne fac ceva mai responsabili. Lesson learned, in orice caz.

Si daca esti inca acolo si-ti mai amintesti de rugile mele din copilarie, save me from myself, so many years later.

the hang is not over

the coffee's ready and I miss a million things. Yet all I can do is to make yet another coffee. sometimes I wish someone would stop me. but there's ourselves who can watch our own life, right? that little angel sitting on the right shoulder? in the end, all things happen for a reason and I think every time you can do only one thing about it: learn the lesson and move on wiser. you cannot cry over spilled milk and you cannot look back with "what if"-s or with "I wish things were different". one step back should always mean ten steps forward.

îmi place

îmi place să te ştiu sub pături, aproape.



n-aş vrea, muna,
desigur, dacă-ţi mai aminteşti de mine,
să-mi numeri păcatele pe care nici nu ştiu când le fac.
şi n-aş vrea, muna,
să vezi în oglinda de pe perete,
un rânjet fals sticlind a alinare.
e prea puţin puţinul pe care îl avem
şi n-aş şti să îl fac mai mare.
îţi cer iertare, muna,
dacă te-am rănit prin ignoranţă
şi mult prea multă uitare.

de-a rostogolul

sau de-a rotocoale noi
te joci
aluneci
şi-ţi tremură degetele
şi-ai vrea
să-ţi facă cineva o cafea amară,
dar cafea.
îţi tremură poate şi pleoapele
acum că atunci
ai uitat
cine eşti tu
un om mare?