28 December 2008

I'm A Cuckoo


Patul e locul în care te-ai născut. În pat ai plâns prima dată. Aici ai vărsat prima ceaşcă de lapte, ceai şi mai târziu, cafea. Aici ai citit prima carte. Aici ai adormit prima dată cu cartea în braţe. Aici l-ai visat prima dată. Şi tot aici ai adormit prima dată cu el în braţe. În el aţi lenevit până la prânz şi aţi întârziat amândoi la serviciu. Patul e locul în care îţi trăieşti aproape jumătate de viaţă. Morala: alege cu atenţie salteaua!





THE TING TINGS - Great DJ
Asculta mai multe audio Muzica »

26 December 2008

Guilty Pleasures

Sleeping on Sunday mornings. I don't get to do that nowadays, but I keep it on my next year's wishlist.
Candies. Of any type. Of any colour. Of any time (well, not quite, but you got the picture).

Yes, knitting like a sweet old grandma...


Only between the exams.


Bad boys.

Fashion blogs.
You can buy me with a chocolate. No, I'm not that cheap, but you can try.





Now let's face it! We all have them. And we take good care of them, don't we?! And yes, dears, this is a tag and it goes straight here, here and here. Enjoy it!
P.S. These pictures have been randomly taken from Flickr or I found them in some of my folders. The idea is that other people took them. Talented people.

I'm A Hero (and my music)

Timp de aproape patru ore m-am confruntat cu Ghilgameş, Enkidu, Aruru şi cu ideea năstruşnică regăsită în Cartea facerii cum că femeia ar avea o influenţă negativă asupra bărbatului. (Ce idee, nu?!) După aceste ore, aproape că sunt mulţumită de rezultat. Nu ai cum să spui foarte multe în patru pagini, mai ales când cartea ta preferată e scrisă de Orwell, iar Homer nu te-a pasionat niciodată. Am dezlegat şi misterul diacriticelor, totul e să îmi reuşească din nou şi pe laptop. Ce pot să spun?! Mi-a fost dor de ele. Azi am scris primul proiect în limba română în aproape trei ani de zile. Şi când mă gândesc că peste încă aproape un an s-ar putea să scriu numai în română şi obligatoriu cu diacritice, îmi saltă inima de bucurie. Asta dacă toate merg bine şi ajutorul divin nu mă va părăsi tocmai anul acesta. Am însă convingerea că o să fie bine. Trecând la lucruri mai frumoase (acum că mă simt un erou deoarece mi-am terminat proiectul), vreau să las amintire nepoţilor albumele descărcate zilele acestea:
1.Un album Logistics
2.Albumul The Ting Tings
3.EP-ul Those Dancing Days
4.Două albume The Submarines
5.Un album Lady GaGa
6.Două albume Uh Huh Her
7.Un album Test Icicles
Caut, distrată, oferte de garsonieră pentru anul următor. Are şi criza financiară părţile ei bune. La cum o să arate nu mă gândesc încă, îmi rezerv această plăcere pentru clipa în care visul va deveni realitate. Cred totuşi că renunţ la pisică.

24 December 2008

How about a Christmas party?

Mda... e clar. Craciunul nu va mai fi niciodata la fel. Oricat am incercat sa il primesc ca atunci cand eram mica, nu am reusit. Anul acesta mama a impodobit bradul in locul meu. L-am mai stilizat eu putin, dar farmecul pierise oricum. Fara cadouri sub brad, fara bomboane pe crengute. Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa devin adult, cred ca m-am trezit intr-o dimineata cu cearcane si griji. My Christmas today? Un pic retro, un pic fancy, cu siguranta nimic din Craciunul din Maramures. Va urez un Craciun de neuitat (cu zapada if possible) alaturi de cei dragi! And a song, my present for you all! Si poza aceasta pe care am luat-o de pe Flickr. Asta asa... ca sa ne aducem aminte de mamele noastre care impodobeau bradul in locul nostru.





01 The Ting Tings - Great DJ
Asculta mai multe audio Muzica »

23 December 2008

Les mecs

As putea sa te sfasii, sa te fac bucatele mici si sa te arunc in vant! Imi dau seama ca nu imi meriti nici macar gandurile si totusi, diminetile mele sunt ale tale. Nu stiu ce va fi peste un an, nici nu cred ca vreau sa imi imaginez ca ar putea fi altfel decat vreau eu, dar stiu ca oricum voi fi departe, mult prea departe ca sa mai poti ajunge la mine.

22 December 2008

Lucky Monday

Reducerile se tin scai dupa mine! Imi propusesem de cateva zile sa merg la cumparaturi. Si azi am pornit inca de dimineata, cu bateriile incarcate la maxim. La sfarsitul zilei nu pot decat sa spun ca I'm one lucky bastard cand vine vorba de cumparaturi! Pana la ora 10.00 imi luasem deja o rochie (minunata, perfecta, ideala, vazuta in Bucuresti, dar cumparata de aici cu 50 lei mai putin), iar pana la 17.00 Mosul a mai adaugat niste pantofi (minunati, perfecti, bla bla bla), o gentuta (minunata... evident) si o haina (...neagra). Nu a fost cu intentie, dar toate lucrurile cumparate azi sunt negre. Asta dupa ce zilele trecute am realizat ca am prea multe haine negre. Howeveeeer, azi am fost imbracata in albastru so don't freak out. Si seara s-a incheiat cu un pahar de vin fiert, cateva pagini din "Calatorie la capatul noptii" si o povestioara de Julio Cortazar.

Un cadou pentru un zambet


Daca vrei sa aduci putina bucurie unui copil, daruieste-i de Craciun ce vrei tu. Mai multe informatii gasiti aici pentru ca toate cadourile vor fi adunate de Chaos_and_smiles.

Post preluat de la Chaos:
"Începând cu data de 3 ianuarie și până pe 6 ianuarie 2009 am să fiu în Ucraina, în Cernăuţi şi satele de români de prin jurul oraşului. Mergem mai mulţi băieţi si fete cu MTU intr-o actiune sociala si umanitara. MTU este o organizatie infiintata de cativa absolventi ai Institutului Teologic Penticostal din Bucuresti cu ceva ani in urma.
Nu este prima dată când facem așa ceva, este deja un obicei ca o parte din noi să meargă vara în satele respective și să facă programe cu copii, să ducă haine și să repare case.
Anul viitor vrem să mergem în ianuarie pentru că acolo marea majoritate sunt creștini ortodocsi de stil vechi și sărbătoresc Crăciunul la două săptămâni mai târziu față de noi. Vom duce haine și cadouri la copiii cu care ne intalnim vara.
Dacă vreți să ne ajutați, orice fel de ajutor e binevenit, am prefera cadourile în sine sau orice fel de lucru ce poate deveni un cadou pentru copii, jucării, cărți, haine.
O veste proastă este că nu mai sunt locuri disponibile pentru asta. Având în vedere că stăm în gazdă la o familie pe care o cunoaștem acolo. Vroia și ciops să meargă. Dacă vreți să ne ajutați scrieți-mi pe mail(chaos_and_smiles@yahoo.com) ca să facem ceva.
Practic, orice fel de cadou din București îl pot ridica până pe 30 decembrie. Transferurile prin cont se pot face oricând și asta e bine pentru că banii pe care îi primim și i-am primit deja(mulțumesc Mak și Giuly) îi vom folosi pentru a cumpăra cadourile din Suceava, orașul în care ne întâlnim pe 2 ianuarie
."

21 December 2008

Don't worry, life is easy

Because I am a girl. Because Christmas is coming. Because I'm home.
Ma gandesc tot mai mult sa imi iau o pisica. Dar asta anul viitor cand o sa locuiesc singura. Cred. Sper. O sa. Pentru ca oricum lucrurile par sa se aranjeze de la sine. Pentru ca stiu de ce sunt capabila. Pentru ca tu nu stii de ce ar trebui sa ma iubesti si din cauza asta cred ca nu ma meriti. Pentru ca vreau sa imi cumpar o rochie pentru fiecare zi a anului. Pentru ca imi plac lucrurile colorate. Pentru ca imi plac fotografiile vechi. Pentru ca imi plac fotografiile noi. Pentru ca imi doresc un Polaroid. Pentru ca am vrut sa devin regizor. Scenarist. Pictor. Scriitor. Pentru ca nu e prea tarziu. Pentru ca vorbesc mult. Pentru ca nu ma tem de necunoscuti. Pentru ca uneori port un sal mult prea galben pentru griul zilnic. Pentru ca mi-ar placea sa locuiesc pe un bloc. Pentru ca eu nu inteleg de ce oamenii nu dorm vara pe acoperis. Pentru ca m-as uita toata noaptea la stele. Pentru ca imi place jazzul si vinul demidulce. Pentru ca pot iubi. Pentru ca imi plac ursii de plus. Pentru ca stiu sa tricotez. Pentru ca stiu sa desenez catei verzi cu capul patrat. Pentru ca sunt ceea ce sunt. Pentru ca ai zambit de multe ori cand ai citit ce-am scris. Pentru ca el nu citeste niciodata ce scriu. Pentru ca...

20 December 2008

Acasa

Intr-un fel vroiam sa plec din Bucuresti. Ca sa uit mai usor, ca sa nu mai simt ca unele persoane sunt atat de aproape de mine si, in acelasi timp, atat de departe. Acum sunt aici, cu adevarat departe, si stiu ca nu mai e nimic de facut. Ca sa fie tortul cu cireasa in varf, de doua zile ma simt foarte rau si mananc pastile. Astept sa-mi treaca, ma tem de doctori mai mult decat orice. Silly, nu? Poate ma transform intr-o cutie plina de pastile, spatele da semne de ameliorare, iar eu de amanare. La vara, sigur-sigur. In astfel de momente, imi doresc tone de morfina. Nothing seems to be working. Stiti reclama de la nu-mai-stiu-ce-detergent-pentru-gresie-parchet-etc.? "Tot singura? Saraca mama!". Asa sunt si eu acum. Stiu ca e doar o stare de rau care o sa dispara odata cu durerea fizica. Ma enerveaza in continuare ipocritii, oameni ingnoranti si egoistii. :) Poate din 2009 o sa ii tolerez mai mult pe ignoranti. Poate o sa devin si eu mai mult ca ei si mai putin ca mine.

19 December 2008

The Child of Riot



Uneori se joaca. Ba nu, cred ca el se joaca mereu. Multumesc pentru portret. Si sa desenezi intr-o zi niste tigri. Da, acei tigri.

18 December 2008

Paris

"When I saw that magnificent girl I thought beauty really is horrible. Added to youth, it's completely unfair. Almost indecent."

17 December 2008

Dana cu ceai si un Reader necitit

Nu stiu, zau, ce se intampla cu Timpul. Parca acum cinci minute era dimineata si eu ma bucuram ca "vaaai, am atata timp ca sa citesc minunatul Reader (it's something about linguistics, language acquisition, bilingual children, anomic aphasia and so on). Verific posta. Cateva spam-uri neinteresante, un newsletter si cateva anunturi cu bloguri noi. A, da, si am castigat si azi un milion de lire sterline. Sa (ne) revenim. Cand m-am uitat la ceas, se facuse deja 12. Mi-am zis ca inca mai am timp, poate mai tarziu o sa ma dau jos din pat sa imi fac si un ceai si sa ma indop cu pastile. Si deodata, Dana are o idee minunata: hai la ceai!. Nu o sa refuz un ceai bun si o companie extrem de placuta. Hai deci. Asta inseamna ca ziua mea deja nu mai are seara in care sa pot citi. Si ca sa fie totul perfect, mi-am adus aminte ca in frigider sta un pui zgribulit care asteapta sa fie rumenit. Prin urmare, dupa-amiaza se mai reduce cu o ora. Si mai am si un bagaj mare de facut. Si carti de carat. Si lucruri importante de notat. Si "vaaai, nu mai am timp sa citesc Reader-ul!"... Voi reveni cu amanunte, cel mai probabil de pe alte meleaguri. Ale mele.

Sanatate

Am racit. Si nici nu pot sa iau pastile pentru ca am baut vin fiert. A fost bun. Acum astept sa se faca maine si sa ma indop cu ibuprofen. Asta daca mai am. Maine nu ma duc la cursuri. Imi miroase a Craciun. Vreau acasa. Iar o sa spuna mama ca nu am grija de sanatate. Well, iar o sa aiba dreptate. Prin urmare, pana maine o sa respir pe urechi.

16 December 2008

Mie de ce nu mi-a spus nimeni?

Vine Craciunul? Dar cum... cand? Serios?
Da. Serios. Pana nu demult eram acasa uitandu-ma la bunica mea cum scoate din cuptor cozonaci mari si aburinzi. Ascultam cu bunicul teatru radiofonic. Acum imi vad bunicii o data pe luna. Mama mi-a spus zilele trecute la telefon:"Am impodobit bradul." Simt ca dispar din peisajul Craciunului perfect sau ca el dispare din mine. Eu impodobeam bradul in fiecare an. Anul asta abia asteptam sa fac asta. Mi-a zis ca pot sa il desfac si sa il fac iar, nu si-a dat seama ca vroiam atat de mult asta. Asa e, am crescut. Urasc sa dau jos globuletele. E cel mai trist sentiment. Anul asta s-a terminat prea repede. Anul Nou va veni prea repede. Si nici macar nu ninge. Si pana vineri, eu voi fi plecat deja acasa. Mi-a intrat Bucurestiul in vene. Asa noroios, cu luminite triste si cu poluare. Fiecare colt de strada, fiecare vitrina, Piata Romana, cersetorul batran si invalid de la Unirii, batrana de la Teatrul Foarte Mic pe care nu am mai vazut-o de anul trecut, violonistul de 92 de ani de pe Lipscani, un batran cu cei mai blanzi ochi si care probabil nu mai traieste. Imi vine sa plang la sfarsitul emotionant al unei carti, imi vine sa plang cand imi dau seama de anumite lucruri. Cine sunt? Ce imi doresc sa se schimbe? Imi vine sa plang pentru ca stiu exact ce vreau, dar ca trebuie sa mai astept si tocmai asteptarea asta ma consuma incetul cu incetul. Ce am invatat anul asta? Nimic. Nu am invatat sa mint, desi nimeni nu ma crede. Tie ti-am spus adevarul, iar acum te comporti ca si cum m-ai fi uitat. La tine am inceput sa tin si sa te iert, dar tu ai inceput sa te comporti ca o cunostinta veche. Nu am invatat sa imi organizez timpul, nu am invatat sa uit, nu am invatat sa nu mai am incredere in oameni, nu am invatat sa nu imi mai pese, nu am invatat sa nu mai plang, nu am invatat sa fiu ambitioasa, nu am invatat ca ciocolata nu e sanatoasa, nu am invatat sa nu mai fiu eu. Ce vreau de la noul an? Vreau ca familiei mele sa ii fie cel mai bine, vreau ca toti bunicii din lume sa fie sanatosi, vreau sa locuiesc singura, vreau ca voua sa va fie bine, vreau sa fie un an aproape perfect, vreau sa fim noi.

14 December 2008

Verde Ursuz in bucatarie

V-am spus ca ma intorc dupa ce gatesc pui cu spanac. Dupa aproape o ora si jumatate in bucatarie, va prezint talentele culinare ale mai sus-numitului blogger.





















Miss Platnum-Give me the food
Asculta mai multe audio Muzica »

O sa...



...scriu dupa ce voi fi terminat de scris un eseu.
Monsieur Rivette, de ce nu ma lasati sa dorm?!
Si apoi voi gati pui cu spanac.
Invit toti marinarii la masa.
Vreau o rochie noua.



sursa foto: http://www.thecherryblossomgirl.com/

13 December 2008

Si totusi...

...nu am cautat sfaturi, dar le-am primit. Si totusi, a dicta altora reguli de fericire este o absurditate. Daca nu pot sa fiu fericita singura, iar fericirea mea e in acel lucru aparent inexistent, atunci inseamna ca nu voi fi niciodata cu adevarat fericita. Cine este in intregime fericit, la urma urmei?

11 December 2008

L.I.F.E.

Nu ai crede ca o persoana apparently open-minded iti poate da un sfat gresit. Ei bine, se poate! Nu caut sfaturi, nu incerc sa ma justific, traiesc momentul. Nu vreau sa ma gandesc la consecinte, vreau sa am mintea goala. Doar vin sarbatorile! :) Adevarul doare, viata e cruda, bla bla bla... Exact, cu totii trecem prin asta in fiecare zi. Suntem responsabili de fericirea si nefericirea altora. Tu ma faci nefericita, eu fac nefericit pe altcineva si asa mai departe.

I'm a couch potato

Ma transform intr-o lenesa fara leac. Urasc asta, evident. Cine imi face si mie cadou un calendar mare si frumos unde sa imi scriu toooooate lucrurile pe care le am de facut intr-o zi si pe care nu am voie sa le aman?! Pentru ca nu mai pot. De licenta nici nu vreau sa aduc vorba. De examene, nici atat. De faptul ca ar trebui sa predau nici eu nu mai stiu cate lucrari in franceza pana la sfarsitul semestrului... same pain. Si chiar dupa ce o sa termin semestrul asta, tot voi ramane cu o nelamurire legata de literatura comparata. Ni s-a tot spus ca this particular type of literature de fapt nu compara...(?!). Atunci de ce se mai numeste comparata? Comparata cu ce? Si de ce numai noua ni se cere sa gasim teme si motive comune intre Ovidiu si Wilde?! Nu sunt revoltata, e singura lucrare in limba romana asa ca va fi o adevarata placere. Ideea postului e ca se termina semestrul al doilea, trecem in 2009 si eu nu sunt pregatita. Mi-a luat-o timpul inainte. Offtopic: mi-e dor de o prietena foarte buna la care tin mult si pe care nu am mai vazut-o de multisor. Note to myself: sa o sun ca sa ne intalnim.

09 December 2008

Eu.

Dandism. lene metafizica. springtime. cafea. lipscani. rochie. smardan. nafnaf. suki. visan. biciclete parcate. frunza uscata intr-o balta. tip-top. frig. esarfa uitata. mesaj. randuri. tu. zambet.
Eram mica. Imi aduce aminte atat de mult de copilarie... Niste vremuri atat de indepartate incat devine dureros. Nu stiu ce inseamna pentru voi piesa asta, dar eu o asociez cu un moment fericit care nu va mai reveni vreodata. Daca nu as fi fericita din alta cauza, probabil mi-ar fi dat lacrimile.

O sa fie bine

Mi-ai reprosat de multe ori ca nu iti scriu tie. Promite-mi ca o sa fie bine. Daca hamletizez?! Cu siguranta, doar stii ca sunt putin nebuna. Dar fiecare cuvant al tau ma face sa cred ca universul tine cu noi. Nu-mi place sa risc, nu-mi place sa imi fie teama, dar imi place asa cum sunt acum. Cu tine.
"Ii saruta buzele inghetate. Din norii grei si tristi se scuturara primii fulgi. O stranse puternic la piept si nu ii mai dadu drumul. Isi ascunse chipul in fularul sau. Si timpul s-a oprit atunci pentru ei..."

08 December 2008

Pentru Verde Ursuz

Multumirile se duc aici.
trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate

realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite

tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere

ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf

pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow

luna încălţată-n papuci de biserică

ieşită din sicriu fără să umble la cuie

se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios

deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile

metilizate de infirmul trandafiralbastru

spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate

sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon

acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine

Pentru verde ursuz

Diminetile pierdute

Am impresia ca devin din ce in ce mai iresponsabila. Poate e doar o iluzie, poate gandesc prea mult, poate ma transform intr-un adult lenes. Nu stiu cum, dar stiu ca se intampla. In dimineata asta m-am trezit zambind. Poate am zambit si in somn, nu stiu. Poate ar trebui sa imi sun profesoara de licenta in seara asta. Poate ar trebui sa vad daca ceainaria mai e la locul ei. Poate ar trebui sa-mi vad de ale mele si sa termin o carte. Poate ar trebui sa scriu una. Stiu cel putin cinci oameni care ar citi-o in intregime. Don't mind me, I'm just having a lovely rainy morning. :) Asta e pentru voi, cititori de ganduri ursuze:

07 December 2008

O cafea buna se cunoaste de dimineata

Nu beau cafea. Nu, nu asta am vrut sa spun. Eu nu prea beau cafea. Nu are niciun efect. Mi se pare absurd sa devin dependenta de ceva care nu are vreun efect asupra mea. Nu ma astept sa imi aduca zambetul pe fata atunci cand afara ploua, iar eu am intalnire si nu imi mai pot lua rochia alba. Asta e si motivul pentru care nu fumez. Nu vad sensul. Imi plac cuvintele. De ele sunt intr-adevar dependenta. Si speciala. Si simpatica. E drept, in ultima vreme am fost cam tafnoasa (bine, ursuza) chiar si cu cei dragi mie. Dar numai pentru ca nici mie nu mi-a fost prea bine si nu as fi putut sa fiu toata numai un zambet. Sunt incapabila de a disimula. Am citit azi Moderato cantabile. Marguerite Duras e subestimata. Poor little Marguerite!
Ce vreau de Craciun? Nimic. Ba nu, vreau oameni noi in viata mea si un an frumos si bun si mare si plin de bucurii. Vreau o schimbare mare si in bine. Vreau un loc al meu. Vreau un loc din care sa nu mai fiu nevoita sa plec in anul urmator. Vreau sa merg si altundeva in afara de Berlin, vreau sa fac masterul de jurnalism (?! sau cine stie ce mai visez pana la vara), sa fie bine la licenta, sa fiu mai organizata, sa fiu mai decisa si un pic mai indiferenta. :) Cred ca imi pasa cam mult de oameni, iar nepasarea e mai ieftina.
Vorbeam totusi de cafea. O cafea buna se cunoaste de dimineata. Depinde cu cine o bei si de cat de frumos e zambetul oglindit in ceasca.

Skinny

Aseara am fost la Elvira Popescu. La primele doua filme pentru ca la celelalte nu as mai fi rezistat. In cel de-al doilea film era o tipa skinny. Nu foarte, inca era sexy. Avea doza potrivita. Mi-ar placea sa fiu ca ea. Cu totii avem un ideal in minte, mine is hers. In felul acesta, interiorul s-ar potrivi cu exteriorul.

AaRON-Lili



Pentru cei care abia acum se trezesc din somn, pentru cei care abia acum isi savureaza cafeaua, pentru cei care au cunoscut candva o Lili.

06 December 2008

Subliminal

Sopteste-mi cuvinte. Vreau sa le aud si sa ti le sorb de pe buze. Sopteste-mi povesti si spune-mi cum sa iti pastrez zapada pe gene. Povesteste-mi cum iubirea nu dispare peste noapte. Spune-mi cat de amara a fost azi-dimineata cafeaua. Spune-mi cum un porumbel infrigurat te privea prin geamul bucatariei. Sopteste-mi ultima carte citita. Sopteste-mi cuvinte. Nu merit ignoranta nimanui.



Eu sunt strainul de care si-ar aduce toti aminte cu un zambet. Si totusi, nimeni nu ar incerca sa ma salveze.

Sopteste-mi cuvinte.

Sopteste-mi.

O zi cu soare

Azi o sa imi schimb piesele din mp3 cu Those Dancing Days. O sa citesc un roman de Grillet. O sa mananc o prajitura buna, buna, buna de tot din locul acela pe langa care multi trec gandindu-se ca nu e decat o cofetarie obisnuita. O sa ma imbrac colorat. O sa merg cu metroul la intamplare. O sa trec pe langa tine fara sa stii ca sunt eu. Inca mai par studenta. Aseara palaria mea a primit complimente. Cand am ajuns acasa am certat-o pentru ca a vorbit cu necunoscutii in locul meu. Acum e in dulap, imbufnata si neagra de suparare. O sa scot aparatul de fotografiat la plimbare. Prima lui plimbare pe strazi. Daca mai am timp si de un ceai mai pe seara, ziua va fi fost perfecta. Da, exista si zile perfecte, dar depinde numai de noi sa nu depindem de ceilalti.

Antipatica de mine

Uneori ma supar pe mine insami pentru ca intre mintea mea, cuvinte si fapte se isca o cearta cumplita. Si totusi, impulsivitatea asta si frecventul "iar ai gandit cu zapada pe gene" imi fac viata mai frumoasa si ii strica rutina. Saptamana trecuta mi-am dat seama ca nu mai pot scrie poezii. Note to myself: sa incerc din nou. Dupa aproape doi ani in care nu mai scrii nimic, rimele se ascund de tine, cuvintele o iau la sanatoasa cand vad ca vrei sa le transformi in siruri frumos aliniate (cu masura cu tot!) si tu te trezesti ca nici macar poezii pentru copii nu mai poti scrie. Astazi am program de BCU si cinemateca. Asta daca decid sa ma dau jos din pat. Maine iar am program de BCU. Si dimineata... hmmm... ma mai gandesc, dar cred ca putina regasire nu mi-ar strica.

Catelul crem si bej

Azi-noapte am visat ca vroiam sa cumpar un catel crem si cret. Doamna cu catelul a inceput sa imi povesteasca despre pasiunile ei prafuite si stalcite si a inceput sa imi arate poze vechi. Sotul ei parea mai intelegator asa ca a vazut ca eu devenisem nerabdatoare si ca ma fataiam pe scaun vrand doar sa iau catelul si sa plec. Mi-a spus ca trebuie sa scoata celalalt caine din casa si ca va trebui sa am putin grija de catelul crem si cret. Catelul crem si cret a devenit insa foarte rau si si-a aratat coltii. L-am lasat acolo si am plecat.

04 December 2008

J'en ai marre!

M-am saturat de oamenii egoisti, m-am saturat de ipocriti, de oamenii superficiali, de oamenii complexati, de oamenii iresponsabili, de oamenii incapabili, de oamenii care trec peste sentimentele celorlalti, de oamenii care cred ca toate se invart in jurul lor, de oamenii care iubesc pentru bani, de oamenii care iubesc pentru frumusete, de oamenii care iubesc pentru ca nu au altceva mai bun de facut. M-am saturat sa iert, m-am saturat sa cer iertare. M-am saturat sa fiu eu personajul bun in toata povestea asta aiurita numita viata. M-am saturat sa sper ca vei vedea dincolo de aparente. M-am saturat sa fiu responsabila. M-am saturat de mine din cauza voastra.

02 December 2008

Veste fara poveste

Ne-am plictisit. Si eu, si Jimilibilibob si toti piticii mei verzi care ma trezesc in fiecare dimineata cu o jumatate de ora inainte sa sune alarma. Ne-am plictisit de vremea asta cetoasa, de frigul asta fara sens, de oamenii neseriosi, ne-am plictisit de oamenii plictisiti. Vreau sa ma mut. In Viena. De tot. Dar cum? Cum? Se poate asa ceva? Cum sa ne lasam familia aici? Cum sa ne lasam prietenii aici? Simplu. Ne facem altii acolo. Oricum, si ei ne-ar lasa pe noi aici daca ar avea ocazia.
Candva l-am cunoscut pe Omul-Poveste. Sigur va mai amintiti de el. Aseara Omul-Poveste a disparut ca prin farmec si azi nu a mai ramas din el decat o urma micuta de pas pe pervazul ferestrei. Cred ca a fost ultimul pas facut inainte sa iasa pe fereastra si sa dispara in ceata. M-am plictisit de oamenii care mint, de oamenii egoisti, de cei care iti spun ca te iubesc, m-am plictisit sa le par simpatica atunci cand eu am chef sa le dau o palma, m-am plictisit de obiceiul asta prost de a manca si a dormi. M-am plictisit sa vad cum toata lumea se indragosteste prosteste, m-am plictisit sa vad cum oamenii se despart dintr-o prostie. M-am plictisit sa ma uit la filme in care el ii descopera interiorul minunat si o iubeste pana la sfarsitul vietii. Mii de tunete si fulgere!

01 December 2008

Where do I begin to tell the story of how great a love can be...

Please, God, make me a shallow and an ignorant person. Maybe this way I'll stop feeling so much. It seems to me that all those shallow and selfish persons are happy. It must be so easy to think about one person: yourself. Being happy and having hopes didn't help. Make me a mean, sad, ignorant, shallow person.

29 November 2008

Eu nu scriu niciodata

Eu nu scriu niciodata despre mine. Eu nu scriu niciodata ca cea mai frumoasa piesa mi se pare "Cea mai frumoasa zi" a lui Andries. Nu scriu ca cel mai frumos sarut a fost pe o piesa urata. Nu scriu ca momentul perfect a fost o imbratisare stransa, iar noi nu ne mai vedeam de sub fulgii de nea. Nu scriu ca imi place ciocolata (ba da, cred ca asta e singurul lucru pe care il stiati), nu scriu ca oamenii ma inteleg mai intotdeauna gresit, nu scriu ca am nevoie de o curea noua de ceas, nu scriu ca m-as imbraca in rochie in fiecare zi, nu scriu ca as vrea sa am un caine, nu scriu ca atunci am avut chef sa plang, dar nu am plans pentru ca sunt mai puternica decat ar crede unii, nu scriu ca uneori simt ca se prabuseste lumea cu mine si nu scriu ca muzica e singura care imi schimba cel mai usor o stare de rau intr-o stare de bine. Nu scriu ca mereu se indragostesc de mine oameni pentru care nu simt nimic, nu scriu ca azi-dimineata am mancat cereale, banane si ciocolata, nu scriu ca nu mananc decat foarte rar dimineata, nu scriu niciodata ca devin somnoroasa daca beau cafea, nu scriu niciodata ca momentul la care tin cel mai mult e prima ninsoare, primii fulgi mari si pufosi care sa imi atinga fata in timp ce as asculta "Cea mai frumoasa zi". Nu scriu niciodata de prietenii mei, nu scriu niciodata de cat de mult tin la unii dintre ei, la cat de mult ma fac altii sa sufar, iar eu ii iert pentru ca de-asta exista prietenii, nu scriu niciodata ca imi plac ursii de plus si ca ma bucur ca un copil mic de cate ori primesc unul. Nu scriu niciodata ca imi plac florile pentru ca astazi nimeni nu iti mai aduce flori, nici macar o frunza galbena si zambitoare, rupta dintr-un stejar, in timp ce ai veni spre mine. Nu scriu niciodata ca intr-o dimineata o sa ma trezesc si o sa iubesc un necunoscut. Nu scriu niciodata ca sunt cum sunt. Nu scriu niciodata despre mine, nu scriu niciodata despre tine. Scriu intotdeauna despre ceilalti, dar mereu pentru mine.


"Sunt verde. Asa simt, asa sunt.
Asa cred. Asa sper. Ma scufund.
Si tot verde raman. E un verde nebun
Care nu se curata, nu se ia,
Nu se dezlipeste, nu se sterge.
E un verde permanent
Care ma face sa recunosc:
Sunt verde. Asa simt, asa sunt.
Mi-e viata de un verde ursuz..."

Nu scriu niciodata ca asta nu ma mai reprezinta si ca as scrie altceva. Insa nu scriu niciodata ca am uitat cum sa scriu poezii.



Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi
Asculta mai multe audio Muzica »

27 November 2008

Nunta muta (Primul film regizat de Malaele)

Va mai aduceti aminte de filmele romanesti prezentate de Arlechino? Costumele, cadrul feeric, personajele? Eram mici, dar cu siguranta ca unii dintre voi si le mai aduc aminte. Nu spun ca "Nunta muta" e ca ele, doar ca la un moment dat, nu mai stiu ce cadru mi-a amintit de ele.
Nunta muta e un film superb. E pur si simplu genial, are sare si piper in cantitatea ideala, orice bucatar ar ucide pentru reteta aceasta care a nascut un astfel de film. E un film la care razi, te cutremuri si, daca esti si mai sensibil, poti chiar sa versi o lacrima (asta daca te uiti la el acasa, cum sa plangi la cinema?!). E un film care te uimeste la tot pasul, e un film care te face sa razi cu lacrimi, e un film romanesc asa cum noi credeam ca nu se mai poate, e un film romanesc de nota 100!
La inceput, ai impresia ca stii ce film o sa fie, ti se pare un stil cunoscut, parca ai mai vazut asa ceva... dar cat de departe de adevar te vei afla! Nu am mai vauzt de foarte multa vreme un film atat de bun, cred ca de la Restul e tacere. Ruleaza la Studio. Aseara sala a fost plina. In seara asta, sala a fost iarasi plina, iar oamenii au aplaudat. Exact, ca la teatru, cand simti ca trebuie sa te inclini in fata unor mari actori.
Concluzia este ca se poate!
Domnule regizor, tot respectul!

Stop forwarding me!!!

Nu suport emailurile forwardate. E-mailurile acelea stupide in care esti amenintat si blestemat si in care ti se promite ca o sa-ti cada nasul daca nu trimiti e-mailul acela extrem de tampit tuturor persoanelor din lista! Sau aveti grupuri de inamici? Lista neagra de contacte si le trimiteti numai lor? Si ce fel de om trimite 10 astfel de e-mailuri intr-o singura zi??? Unde trebuie sa lucrezi (sa mai fii si platit) ca sa ai asta ca principala activitate?! Bun. Acum ca mi-am varsat naduful, trecem la povesti frumoase. Dar astea in postul urmator. Adicatelea mai sus.

In Memoriam

George Carlin-Fear of Germs

Ningea in luna lui noiembrie...

In dimineata aceasta ciudata am dat un examen. Brusc, a inceput sa ninga. Da, in Bucuresti. Inca un moment ratat. Bucurestiul este, inainte de toate, un oras trist. E ingrozitor de trist si de cenusiu. E murdar, poluat si aglomerat. Peste aproximativ trei ani, traficul se va bloca daca nu vor fi luate masuri. Cu toate acestea, il iubesc. E orasul-camin al celor mai interesanti oameni pe care i-am cunoscut vreodata, e locul in care primavara vine cel mai devreme si toamna pleaca cel mai tarziu, locul in care teii nu miros, dar poti vedea porumbei albi ca zapada pe peluza TNB, orasul in care am mers cel mai mult pe jos. Ma duc sa vad "Nunta muta" si poate ajung si la un ceai. In rest... let it snow... let it snow...

26 November 2008

:) Same Jeans

Cea mai simpatica zi de toamna.


The View - Same Jeans
Asculta mai multe audio Muzica »

Ateneu

Copilul meu va fi un mare pianist.

23 November 2008

Carturesti 8 ani, Verde Ursuz 4

Nu, nu blogul a facut 4 ani, ci eu. La 21 de ani ma comport exact ca la 4. Nu-i nimic, trece. La anul o sa fac 5. L. mi-a spus zilele trecute ca toate se intampla cu un motiv. Credeam si eu candva in asta, acum mi se pare insa ca totul e o ironie a sortii si ca tot ce ni se intampla, se intampla de-a valma. Nu-i nimic, trece. Mi-am dat seama ca sunt rea. Gummy bear-ul mi-a spus ca nu e asa, dar stiu ca el nu e obiectiv deci nu il cred. Mai stiu si ca sunt putin nebuna, dar asta mi s-a mai spus asa ca nu mai am indoieli. Nu-i nimic, trece. Uneori credem ca stim, simtim sau traim ceva, dar sunt doar momente inselatoare care, da, ati ghicit, vor trece. Nici nu am timp sa ma gandesc la atatea. Am terminat Swann (da, dupa 10 ani). Concluzia: iubirea orbeste! Si rau de tot! Am inceput "Calatorie la capatul noptii", inca nu am terminat Tom Jones, nu mi-am facut planul de licenta si am un examen joi. Si nu mai am ciocolata. Si m-as duce in parc, dar prefer sa stau in casa si sa imi plang de mila gandindu-ma la cate am de facut. Astazi sunt ursuza. Nu-i nimic, trece.

22 November 2008

Sit and listen

"Nu mai iubesti pe nimeni de indata ce iubesti..." (Proust). E dureros de adevarat. Cand iubesti, iti uiti prietenii, familia, cainele. Uiti ca si tu ai fost candva singur, uiti ca si tu ai fost candva nefericit, uiti ca altii au fost langa tine. Cand iubesti, renunti la propria-ti libertate. Iti place sclavul in care te transformi. Iti place lantul care te tine legat. Iti place ca nu mai ai decat o persoana la care sa te gandesti. Iti place ca nu trebuie sa mai tii cont de ceilalti. Iti place ca toate planurile tale se invart in jurul unei singure persoane. Iti place ca acum esti fericit.
Oare asa facem toti? Oare asa suntem construiti sau depinde de cat de mult putem iubi? O singura data am simtit ca as putea sa iubesc atat de mult, dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca ar fi in zadar.
Cartu implineste 8 ani! Multumesc lui Chaos pt ca mi-a zis si La Multi Ani, Carturesti!

Oh, funk it!

aseara, fabrica, oameni nu foarte multi, Becks, oameni venind, oameni plecand, poze, ora 12, apa plata, oameni multi, ritmuri si beat-uri din ce in ce mai puternice, imi aminteam de Atena lui Coelho care se misca "impotriva ritmului", lumini, imagini, culori, transa, zambete, soapte, cuvinte care spuneau "nu mai ajung in seara asta", oameni si mai multi, atingeri, soapte, zambete, oameni, priviri triste, priviri indragostite (?), siluete, umbre, vibratii, funk.

Funkul pe care il stiu eu:


Discover Quincy Jones!

Urasc

Urasc sa nu iasa lucrurile cum vreau eu. Urasc sa am program. Urasc sa nu am ce face. Urasc dupa-amiezile de weekend in care trebuie sa invat. Urasc examenele. Urasc inghetata topita si supa calduta. Urasc tipii increzuti. Urasc sa nu am planuri pentru vacanta de iarna. Urasc suspansul. Urasc asteptarea. Urasc.

21 November 2008

Would You Make My Wish Come True?!

Nu stiu cum se intampla, dar dorintele mele sunt interpretate gresit. Daca imi doresc ceva, se implineste, dar in modul cel mai ironic cu putinta. Nici nu stiu cum sa ma fac inteleasa, dar se intampla in felul urmator: imi pun dorinta, astept, astept, nu-mi mai doresc lucrul respectiv, apoi se intampla, capat mai mult si imi strica planurile. Nu e grozav?! E ca si cum un spiridus mic si indesat s-ar prapadi de ras implinindu-mi astfel dorintele. Ce bine ca nu cred in spiridusi, nu?!
Cunosc oameni noi aproape in fiecare saptamana. E ca o aventura care face viata astfel mai interesanta. Nu ma plictisesc de prietenii pe care ii stiu de ani de zile, dar mi se pare teribil de grozav sa cunosc oameni noi. Invatam de la toti ceva si toti invata ceva de la noi. Evoluam comunicand si nu prin introspectie. (Emerson m-ar contrazice, dar nu prea ii mai pasa lui la ora asta de aiurelile noastre). Cam atat. Mi-e dor de un om si de un ceai in Carturesti.

Offtopic: azi am luat biletele pentru Berlin. (giggling, giggling)

20 November 2008

Us, the patru

Noul coleg de apartament e francez. Face patru ore de romana in fiecare saptamana.
-Ce ai invatat in romana? (il intreb eu, curioasa din fire, in franceza).
-Sa ne fie de bine!
(Rasete.)
-Altceva?
-Stiu sa numar pana la 10.
-Super, daca te ratacesti, poti sa incepi sa numeri.

Offtopic: s-ar putea sa avem ghinion cu Berlinul. Sa ne fie totusi (de) bine si de data asta!

Si maine e o noapte...

-Iesim maine?
-Normal, abia astept.
("Se face" maine.)
-Ce faci?
-Bine, abia m-am trezit.
-Ah, ok, vorbim mai tarziu?
-Da, sigur. Te sun eu.
(Se face mai tarziu.)
-Ce facem, mai iesim in seara asta?
-Da, normal. Dar e inca devreme, e abia 17.00.
-Stiu, dar vroiam asa, ca idee, sa stiu pentru ca altfel m-as duce la teatru cu Andreea.
-Nu, mai, cum sa te duci la teatru? Iesim. Te sun cam peste o ora si iti zic.
(Normal ca ma enervez. Normal ca stiu ca o sa uite sa sune. Se face si mai tarziu. "Chiar" 23.00 ca sa imi citez un prieten.)
-Mda...
-Am adormit, nici nu mi-am dat seama. Ma ierti?
-Esti un....!!!!
:)

17 November 2008

neata, neata, buna dimineata

-Neata!
(la 5 dimineata)
-Esti nebun? De ce suni la ora asta?
-Pai vroiam sa te invit maine la o cafea si am vrut sa fiu sigur ca nu iti faci alte planuri.
(Dear Lord, ajuta-ma sa nu spun ceva ce as regreta pe urma).
-Asa e, mai ales ca oamenii normali isi fac planuri la 5.30. Deci ai sunat la timp. No bine, zi.
-Ce rea esti!
(Ooo, cata perspicacitate. Il mai pasuim deci.)
-Ora, te rog.
-Nu stiu... pe la 7 seara e bine?
-Bine, e bine.
-Bun, perfect. Somn usor!
(Telefon inchis. Adorm.)
6.00
-Neata din nou! Am uitat sa te intreb unde ne intalnim.


Cum sa nu iti placa de astfel de oameni?!

Still waiting

Nu ma pot hotari daca totul se intampla cu un scop in viata. Daca Dumnezeu aseaza lucrurile dupa bunul plac, ce rost mai are sa incerc eu sa le schimb? Sa ma revolt? Sa intreb ce a pastrat pentru mine? Sa cersesc ceea ce cred ca mi se cuvine? Sa implor sa primesc ceea ce cred ca merit? Sa ma rog ca sa nu mai sufar in tacere? Traieste-ti viata! Ce e asta? Eu oare ce fac? Ce nu merge cum trebuie? Faptul ca am luat niste decizii gresite? Dar toti facem asta. Sa incerc sa uit? Ce sa uit? Cand eram in liceu, circulau niste bancuri proaste si sub limita secului. Era unul si cu o aspirina in desert si umbra ei. Asa sunt acum. Ma simt ca umbra unei aspirine in desert. Nici macar nisip nu sunt. Nimic pentru el, nimic pentru ei.
Asta e doar o depresie de-a ta! Tocmai, e a mea asa ca da-mi voie sa o traiesc prin toti porii.
Copilarii! Exact! Crezi ca imi doresc sa devin un adult? Nici nu mai vreau sa ma uit in oglinda si sa vad ca mi se adancesc cearcanele pe zi ce trece.
Si offtopic: Cioran il intrece cu mult pe Nietzche.

Nu vreau mila, nu vreau sfaturi, vreau doar o vacanta intr-o alta tara, intr-o alta viata.

16 November 2008

My gummy bear

Exista oameni care iti aduc zambetul pe buze atunci cand te astepti mai putin. Exista oameni care iti aduc aminte ca nu esti singur. Exista el.

"I need a hug, a real one, a green one. Vreau sa fii atat de aproape de mine incat Stanescu ar compune despre imbratisarea noastra, razand de ideea coastelor."

Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a spus vreodata cineva. Thank you, gummy bear.

15 November 2008

Natalie Merchant

"My Skin"

Take a look at my body...Look at my hands.There's so much here that I don't understand
Your face saving promises whispered like prayers...I don't need them
I've been treated so wrong... I've been treated so long as if I'm becoming untouchable.
Contempt loves the silence it thrives in the dark with fine winding tendrils that strangle the heart. They say that promises sweeten the blow but I don't need them, no, I don't need them.
I'm a slow dying flower, frost killing hour, the sweet turning sour and untouchable.
O, I need the darkness, the sweetness, the sadness, the weakness, I need this. I need a lullaby, a kiss goodnight, I need this. Do you remember the way that you touched me before, all the trembling sweetness I loved and adored?
Your face saving promises whispered like prayers, I don't need them, no, I don't need them.

Stiu pe cineva

Stiu pe cineva care mi-a spus ca ar trebui sa fiu recunoscatoare. Stiu pe cineva care nu ma intelege. Stiu pe cineva care habar nu are sa imi citeasca gandurile. Stiu pe cineva care ma supara. Stiu pe cineva care ma face sa plang. Stiu pe cineva care crede ca imi poate citi in suflet. Stiu pe cineva care nu mai este. Stiu pe cineva care zambeste mult. Stiu pe cineva care vorbeste mult. Stiu pe cineva care vorbeste putin. Stiu pe cineva care nu imi aduce niciodata flori. Stiu pe cineva care imi aduce ciocolata. Stiu pe cineva care ma uraste. Stiu pe cineva care m-a invitat la dans. Stiu pe cineva care nu stie sa danseze. Stiu pe cineva care m-a urat cand ne-am despartit. Stiu pe cineva care nu ma cunoaste. Stiu pe cineva care nu ma place. Stiu pe cineva care nu ma iubeste. Stiu pe cineva care imi place. Stiu pe cineva.

Israel Lights si Sugartown Cabaret








Am facut mult prea multe poze atunci. Data viitoare ma voi multumi cu mai putin.

Ma numesc Imahl

Pentru un prieten caruia ii eram datoare cu cinci povesti. Sper ca asta sa le inlocuiasca pe toate.

Capitolul I

E foarte frig la etajul meu. Stau la etajul trei, intr-un bloc plin de oameni in varsta. Nu ii cunosc, ii vad foarte rar, habar nu am cu ce se ocupa sau cine a mai murit. Se pare insa ca ei imi cunosc toata viata. Parintii mei au murit cand aveam 15 ani. Un soc, stiu, dar cumva, am trecut peste. Nu am ramas acelasi, o tragedie te schimba, chiar daca nu iti dai seama. Si luna trecuta, Laura m-a parasit. Pentru un dobitoc, pentru un imbecil care ma facuse sa cred ca imi este prieten. Sau poate chiar eram prieteni. E ciudat cum uneori uitam ca prin vis ani intregi petrecuti alaturi de cineva. De el nu-mi mai amintesc bine sa fi fost prieteni, insa nu o pot uita pe Laura. Asa ca am facut ce ar face orice bou indragostit pana peste cap : am rugat-o sa nu ma paraseasca. Am implorat-o. Dragostea e oarba asa ca e usor sa iti tarasti inima prin noroi. Cand m-am trezit, era prea tarziu. Laura plecase… cu caine cu tot si cu o jumatate de inima franta in buzunarul paltonului. Si-a uitat insa umbrela rosie. Am sperat ca se va intoarce, era preferata ei. Nu, il iubeste pe idiotul acela mai mult decat isi iubea umbrela. Pe mine nu cred ca m-a iubit vreodata. Acum e aproape miezul noptii, dar am uitat cum e sa adormi la timp si sa te trezesti odihnit. Pe la cinci a sunat cineva la usa. Era tanti Gina de la 2. Mai vine din cand in cand sa imi aduca prajituri. Are trei nepoti mici si tot timpul le gateste. Ma stie de cand eram mic. Iar acum vine cam la doua zile si de fiecare data cand ii deschid usa, se uita atenta la mine si ma intreaba cum ma simt, ce mai fac, daca am mancat, de ce nu ies mai mult prin oras si mereu i se pare ca am mai slabit. Vine mereu cu aceeasi teama ca intr-o zi nu o sa ii mai deschida nimeni. Mi-am dat seama ca de asta ii este frica si i-am zis ca eu nu o sa ma sinucid asa cum au facut tinerii aceia de la stiri. A fost foarte fericita, dar si speriata pentru ca si-a dat seama ca poate ma gandisem la asa ceva. Azi mi-a adus placinta cu mere. E vecina mea preferata si singura pe care o cunosc. Mi s-a facut un dor teribil de Tito. Asta era cainele. Poate ca ei nici nu ii mai dau de mancare. Ba nu, chiar daca pe mine nu ma mai iubeste, la Tito a tinut cu adevarat tot timpul. Mai devreme incercam sa imi amintesc de prima intalnire cu Laura. Asta se intampla cu vreo 4 ani in urma, cand eu eram in primul an de facultate. Am iesit cu mai multi colegi la o bere si atunci ne-am imprietenit si am decis sa ne mai vedem si cu alta ocazie… doar noi doi. Si acela a fost inceputul unei relatii care s-a sfarsit luna trecuta. Vecinul de alaturi a pornit bormasina. In fiecare saptamana mai face cate o gaura in perete. Nu stiu de ce, nu stiu daca nu cumva gaureste si mobila sau incearca sa isi faca sotia sa dispara, stiu doar ca face multe gauri. S-a facut cam frig in bucatarie.

And so it begins....

The Raven
[First published in 1845]
E. A. Poe

Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
`'Tis some visitor,' I muttered, `tapping at my chamber door -
Only this, and nothing more.'

Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; - vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow - sorrow for the lost Lenore -
For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore -
Nameless here for evermore.

And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me - filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating
`'Tis some visitor entreating entrance at my chamber door -
Some late visitor entreating entrance at my chamber door; -
This it is, and nothing more,'

Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
`Sir,' said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you' - here I opened wide the door; -
Darkness there, and nothing more.

Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,
Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before
But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,
And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!'
This I whispered, and an echo murmured back the word, `Lenore!'
Merely this and nothing more.

Back into the chamber turning, all my soul within me burning,
Soon again I heard a tapping somewhat louder than before.
`Surely,' said I, `surely that is something at my window lattice;
Let me see then, what thereat is, and this mystery explore -
Let my heart be still a moment and this mystery explore; -
'Tis the wind and nothing more!'

Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,
In there stepped a stately raven of the saintly days of yore.
Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he;
But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door -
Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door -
Perched, and sat, and nothing more.

Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
`Though thy crest be shorn and shaven, thou,' I said, `art sure no craven.
Ghastly grim and ancient raven wandering from the nightly shore -
Tell me what thy lordly name is on the Night's Plutonian shore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,
Though its answer little meaning - little relevancy bore;
For we cannot help agreeing that no living human being
Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door -
Bird or beast above the sculptured bust above his chamber door,
With such name as `Nevermore.'

But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,
That one word, as if his soul in that one word he did outpour.
Nothing further then he uttered - not a feather then he fluttered -
Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before -
On the morrow he will leave me, as my hopes have flown before.'
Then the bird said, `Nevermore.'

Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken,
`Doubtless,' said I, `what it utters is its only stock and store,
Caught from some unhappy master whom unmerciful disaster
Followed fast and followed faster till his songs one burden bore -
Till the dirges of his hope that melancholy burden bore
Of "Never-nevermore."'

But the raven still beguiling all my sad soul into smiling,
Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;
Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking
Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore -
What this grim, ungainly, ghastly, gaunt, and ominous bird of yore
Meant in croaking `Nevermore.'

This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing
To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosom's core;
This and more I sat divining, with my head at ease reclining
On the cushion's velvet lining that the lamp-light gloated o'er,
But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating o'er,
She shall press, ah, nevermore!

Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer
Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.
`Wretch,' I cried, `thy God hath lent thee - by these angels he has sent thee
Respite - respite and nepenthe from thy memories of Lenore!
Quaff, oh quaff this kind nepenthe, and forget this lost Lenore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil! -
Whether tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,
Desolate yet all undaunted, on this desert land enchanted -
On this home by horror haunted - tell me truly, I implore -
Is there - is there balm in Gilead? - tell me - tell me, I implore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil!
By that Heaven that bends above us - by that God we both adore -
Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,
It shall clasp a sainted maiden whom the angels named Lenore -
Clasp a rare and radiant maiden, whom the angels named Lenore?'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Be that word our sign of parting, bird or fiend!' I shrieked upstarting -
`Get thee back into the tempest and the Night's Plutonian shore!
Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken!
Leave my loneliness unbroken! - quit the bust above my door!
Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

And the raven, never flitting, still is sitting, still is sitting
On the pallid bust of Pallas just above my chamber door;
And his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming,
And the lamp-light o'er him streaming throws his shadow on the floor;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted - nevermore!

Ta-daaa!

Cum va spuneam si cu alta ocazie, strainii sunt mult mai seriosi, responsabili si cu bun simt decat romanii. :) E adevarul gol-golut, nu va intristati. Cei de la revista Spin au raspuns si acum ne-au promis ca ne vor asigura intrarea la orice concert mare din Romania, noi trebuie doar sa il alegem. Filmam, ne bucuram de atmosfera si plecam acasa cu gandul minunat de a lucra pentru ei. Nu stiu cum de apar toate astea exact intr-o perioada in care nu prea reusesc sa ma adun, dar mi-am propus sa le fac pe toate. Primul pas ar fi sa step away from my computer (ba nu, sa imi dezinstalez messengerul!). Apoi sa imi organizez fiecare minut din viata. That hurts. Si luni am examen. That hurts too. Si m-as putea duce la Koop, la Nouvelle Vague sau la Tricky. Dar pe 27 mai am un examen. Triple hit. Si dupa 27 noiembrie nu mai sunt "super evenimente". In plus, vrem sa ne mutam. Sa mutam VLP si sa il facem site (cred ca e prima data cand mentionez numele acestui blog pe Verde Ursuz. Avem planuri mari si idei marete. Am cam fugit mereu de planurile mari, dar parca acum, desi pare cel mai nepotrivit moment, I feel like staying. :)

12 November 2008

Greata

Astazi nu mi-a pasat daca ar fi deraiat metroul...

11 November 2008

Care e secretul persoanelor puternice? Nepasarea, ignoranta... egoismul?! Oricare ar fi, il vreau si eu. Vreau sa devin peste noapte o egoista. Vreau sa nu-mi mai pese de nimic. Vreau sa ma transform intr-o nesimtita notorie.
Spun prostii... nu m-as putea schimba nici in o mie de ani. Am cunoscut insa oameni care au reusit fara sa tipe la altii, fara sa ii raneasca, fara sa ii insele. Sa ii adunam deci pe toti oamenii rai si sa ii trimitem pe Marte. Pe Marte, va spun!

Live and let live

Nu o sa mai spun ca normalul nu poate fi definit. Pot foarte usor sa fac diferenta intre un om nebun si unul normal.

09 November 2008

Ningea in luna lui decembre...

...se inveli in cearceaf si iesi in zapada. Era desculta, dar nu simtea frigul. Ce ar mai fi putut sa simta cu acea inima amortita? Inainta cativa pasi pana la mijlocul strazii. Se opri si privi la fereastra luminata. Singura fereastra cu perdele rosii de la etajul doi. Nu ai cum sa o ratezi. Isi amintea perfect cuvintele lui cand se cunoscusera. Lacrimi mari i se scurgeau acum pe obrajii albi, mai albi decat zapada. In mana dreapta isi strangea rochia si cele cateva hartii de cate un milion. O doamna grabita, cu o haina de blana, trecu pe langa ea. O privi cu sila si murmura un "asa le trebuie". Simti ca se prabuseste. Asta parea acum? O prostituata?

Fulgi mari de zapada alunecau usor fara sa se topeasca si i se asezau pe gene si pe umeri. O incoronau regina lor. Regina zapezii. O regina cu inima franta si cu ochi mari si negri.

Ramase acolo cateva minute. Usa blocului se deschise si un tanar inalt, cu o haina neagra pe umar alerga spre ea. Ii aseza haina pe umeri si o lua in brate. Cativa pasi mai incolo, se prabusira amandoi sub zgomotul unor focuri de arma.

Revolutia incepuse.

Ninge.

Despartirea

-Mi-am dat seama ca nu am momente de fericire completa. Momentele mele de fericire sunt umbrite imediat de nefericiri, iar amintirea primelor se sterge din cauza intamplarilor care se ivesc de fiecare data. Amintirile mele frumoase se sterg si nu mai pastrez decat momentele triste din ele. Tristetea metafizica pe care o resimteau unii scriitori e cea mai buna muza. Sufletul se deschide in fata ei si lasa afara toata frustrarea, toata nebunia si toata durerea. Nepasarea ne invaluie si o melancolie acuta sapa adanc in inimile noastre.
-Tu de unde scoti toate astea? Le-ai citit undeva si acum mi le reproduci? Nu incetezi sa ma uimesti.
Atat intelegea el din tot ce ii spuneam. In momente ca acelea imi venea sa il pocnesc cu ce mi-ar fi venit la indemana. Ma ridicam de fiecare data si il lasam sa isi bea cafeaua in liniste. Stiam ca mai fuma o tigara si ca apoi venea sa isi ceara iertare.
-Esti un dobitoc, stii asta, nu?
-Eu te fac nefericita?
-Nu, tu doar imi adancesti tristetea aceea. Dar ea a fost acolo inainte de a te cunoaste pe tine.
-Deci sunt si eu vinovat.
-Da, ai si tu o parte din vina. Esti ca un calau cu norma intreaga.
S-a amuzat teribil cand i-am zis asta. Apoi ne-am impacat si dimineata inca mai dormeam imbratisati. L-am parasit a doua zi, dupa trei ani impreuna.

Oglinda

Ma cuprinsese un soi ciudat de moleseala sau o caldura ciudata. Am iesit pe balcon, iar frigul noptii ma trezi imediat. Din interior, muzica se auzea in surdina. Erau ritmuri de jazz, monotone, senzuale. In acele momente, mi-as fi dorit sa fumez. Mi se parea mie cumva ca asta ar fi intregit peisajul. In blocurile din fata, inca mai erau multe lumini aprinse. In zare, cerul era de un negru rosiatic si cetos ca si cum acolo, la periferie, se duceau lupte sangeroase de care uitam in timpul zilei. A iesit pe balcon. Imi dorisem asta. Poate ca si de-asta iesisem, ca sa il fac sa vina dupa mine. Ar fi putut insa, la fel de bine, sa ramana in camera. Inchise usa si se apropie de mine fara sa spuna nimic. Totul parea atat de natural. Balconul, scufundat in bezna, noi doi, frigul, muzica in surdina. Imi puse o mana pe umarul drept si isi sprijini barbia pe celalalt umar.
-E frumos aici.
Nu i-am raspuns. Ma trase spre el si ma imbratisa strans.
-Uite, acum nu iti mai este frig.
Am ramas asa pret de cateva minute. Deodata, ma saruta pe gat si isi trecu mana prin parul meu, pe vremea aceea inca lung. M-am intors si l-am sarutat si eu. A fost un sarut lung, un sarut asteptat de amandoi de multa vreme, un sarut care nu se mai termina. Ne simteam de parca am fi vrut sa ne inghitim reciproc. In urma noastra nu ar mai fi ramas decat tigara lui, inca aprinsa, pe pervazul ferestrei.

Reading list

Patru carti in acelasi timp, so help us God:
1.Greata
2.Ecstasy
3.Tom Jones (I know, lame, don't ask)
4.Swann

Cine ghiceste autorii... good for him/her!

08 November 2008

Oh happy day

Petrecerea a inceput la 21.00 si s-a terminat la 5.30. A fost fun. Astept insa ziua in care voi locui intr-un castel in care imi voi putea invita toti prietenii, care sunt, slava Domnului, multi. Nu multi si shallow, multi si buni. Yep, I'm one of those friendly persons (asta pana ma calci pe coada). Am primit o carte kinky (asa mi-a fost prezentata), un sort(z)... da, am primit un sort, but a lovely, lovely one (Suki stie, ce-i drept din auzite, ca fac mancare buna), stuff to wear, stuff to eat (chocolate, they know I'm a hopeless addict asa ca au renuntat sa ma tot inscrie la Ciocolepticii Anonimi) and... and.... A TEAPOT. Yes, an incredible teapot vazut de mine acum o luna, cu tavita, cescute, the king of teapots. Mama mi-a facut cadou un ceainic. That's why we love them so much. Because they always pay attention to details (unlike our boyfriends... no offence, boyfriends from around the world!).
Cum toti invitatii sunt in realitate spioni, nu am putut posta pozele cu ei. None of the 100 photos we took. :(



07 November 2008

And I Fell For You, My... Teapot

Dap, am gasit ceainicul perfect. Nu l-am luat pentru ca, dupa doua ore in Auchan, am ramas fara bani. But this teapot was perfect. Era exact ca cele din Carturesti. Oh, my poor little teapot... sitting lonely on that shelf. I am going to take you home, soon, very soon.

06 November 2008

Azi

Azi am chef sa ma imbrac ciudat, sa ma uit fix in ochii oamenilor, sa ma uit in sus la cladiri ca si cum as fi o turista si sa ascult Lykke Li in tot acest timp. Azi am chef sa ma imbrac ciudat, sa ma plimb in Cismigiu si sa ma tund. Azi am chef sa imi recuperez cartile de la un xerox obscur unde le-am lasat ieri si sa mananc inghetata. Azi am chef sa imi fac rost de un prieten cu catel sau de un catel cu stapan pe placul meu. Azi am chef sa vad un film bun si sa mananc ciocolata (oare exista zile in care as fi in stare sa refuz ciocolata?!). Azi am chef sa par putin dusa. Azi am chef de sfarsitul romanului Nadja. Azi am chef.

Israel Lights, Sugartown Cabaret si Dekandens

Concertele de marti sunt aiurea. La fel si cele de joi, cele de miercuri, dar mai ales cele programate lunea. Marti am fost in Fire ca sa ii ascult pe mai sus-numitii. La Israel Lights basul si toba "iti rupeau capul". Mare pacat, pentru ca au voci foarte bune si aproape ca nu se auzeau.
M-am temut, recunosc, de Sugartown Cabaret. De ce? Pentru ca e o trupa de screamo si imi facusem de acasa o idee despre cum urma sa sune. Surprinzator, au fost fantastici! Nu e un gen de muzica dupa care sa ma omor, dar ce voce si ce instrumental! Totul a fost foarte bine pus la punct, sunetul impecabil, un basist foarte bun, un chitarist la fel de bun, o voce puternica si un tobosar plin de energie. O trupa care a dus genul acesta de muzica mai sus de tipetele obisnuite ale altor trupe care au uitat sa isi mai scrie si versuri.
Ultimii (dar nu cei din urma) au fost copiii de la Dekadens. Nota 10 pentru voce! Cand mai aveti ocazia, mergeti sa ii vedeti, merita!
Poze (desi am facut aproape 200) nu pot sa pun deoarece le pastrez pentru o cauza mai buna (sper eu).

P.S.1: Today I skipped classes.
p.s.2: Bucurati-va!
Those Dancing Days-Hitten

Hold me tight and never let me go...

Tine-ma in brate. Tine-ma strans in brate si fereste-ma de ploaie. Spune-mi ca nu vei inceta niciodata sa ma iubesti si ca nu imi vei da drumul atunci cand voi simti ca ma prabusesc. Spune-mi ca ma vei tine strans de maini atunci cand voi vrea sa fug si ca imi vei aduce aminte de ce te iubesc. Trupurile noastre sunt unul singur. Ti-e frig, tremuri, dar ramai cu mine in ploaie. Vreau sa nu te mai saturi de mine, vreau sa fii al meu pentru ca sunt o egoista atunci cand iubesc. Si totusi, as invata sa traiesc fara sa dorm numai ca sa fiu langa tine.

Cum as putea eu sa stiu toate astea? Nu am iubit niciodata pe nimeni.

02 November 2008

Maine o sa fie soare

... la fel de bine, s-ar putea sa ninga.
In caz ca va intrebati, nu, nu mai vorbesc de nimeni acum. Simt ca irosesc atata energie si iubire incat nici nu mai vreau sa scriu despre asta.
Ce-ati putea sa ascultati in seara asta:
1.Au Revoir Simone-Night Majestic
2.The Cat Empire-Sly
3.Test Icicles-Circle Square Triangle
4.The Dandy Warhols-Get off
5.Black Rebel Motorcycle Club-Berlin
Atat pentru azi. Daca mai vreti, mai cereti.

31 October 2008

The F-word for some Romanian fellows

Dragii mei, suntem un popor caruia ii lipseste bunul simt. Daca am avea bun simt, le-am avea pe toate. Inseamna sa ai bun simt si sa raspunzi unui om care iti trimite un e-mail si asteapta un raspuns. Nu esti nesimtit daca nu raspunzi decat daca:
a)intre timp ai murit,
b) esti pe patul de moarte,
c)te-ai mutat intr-un iglu si singurii tai prieteni sunt pinguinii.
In rest, trebuie sa raspunzi pentru ca altfel esti nesimtit. Degeaba faci parte dintr-o companie, din nu stiu ce redactie, tot un nesimtit ramai.
Americanii raspund e-mailurilor si sunt cat se poate de punctuali. Nu o sa fiu superstitioasa de data aceasta si o sa va dezvalui de ce as fi vrut sa mi se ureze bafta. Saptamana aceasta am primit, in urma unui interviu pentru revista Spin, a trial assignment care consta intr-un articol despre un eveniment muzical din Romania. Oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar a caror seriozitate m-a uimit. Chiar daca articolul meu nu va fi pe masura asteptarilor, prima parte a interviului a fost oricum trecuta si gandindu-ma ca este totusi vorba de aceasta revista, nu mai dau doi bani pe cele nascute din redactiile unde oamenii nu se sinchisesc sa raspunda cu un simplu "nu".
Daca reusesc si trec de partea aceasta, voi fi corespondent roman pentru ei. Sa nu spun insa "hooray" pana nu am trecut hopul. However, I will allow myself some giggling.

Make me fall asleep

Doua lucruri detest mai mult decat ipocrizia: minciuna si neseriozitatea. Nu imi place sa cad la mijloc atunci cand nu e vina mea, atunci cand incerc sa ajut si tot eu sunt calaul. Mi se face rau fizic de cate ori ma enervez. Nu mai mananc, nu dorm si imi tocesc nervii. Din fericire, nu ma las asa de usor si ma bazez pe puterea me a de convingere, dar asteptarea ma omoara. Nu suport incertitudinea, nu-mi place sa astept, nu-mi place sa traiesc intr-o stare tensionata. In plus, ma simt ca o batrana. Spatele imi aduce aminte ca ar trebui sa merg la doctor, dar eu ma gandesc ca mi-ar trece cu un masaj. Nu mai vreau sa imi tineti pumnii pentru nimic, de data asta contez pe mine! Trebuie sa iasa totul asa cum vreau eu! Nu mai suport sa apara probleme la tot pasul, nu mai suport sa ma framant atat, vreau liniste si fericire! Maine o sa revin cu vesti, nu renunt asa de usor!

30 October 2008

Putin imi pasa! Si totusi...

... vreau sa adorm langa tine. Vreau sa iti simt obrazul in palma mea, vreau sa miros parfumul parului tau si sa iti mangai chipul. Vreau sa iti sarut pleoapele inchise si sa ma scufund in imbratisarea trupului tau. Vreau sa ma tii in brate si sa privim impreuna cum peste oras se lasa intunericul. Vreau sa fiu in bratele tale cand se face dimineata. Vreau sa iti simt rasuflarea calda pe gat, vreau sa gust cafeaua de pe buzele tale. Putin imi pasa... si totusi...





Leona Lewis - Bleeding Love
Asculta mai multe audio Muzica »

Je m'en fiche...!

Merde, je te dis! E aproape imposibil sa fie totul cum vrem noi. Aproape ca nici nu imi pasa daca mi-as derula viata inainte. Nu-mi pasa ca as pierde un an din viata, nu-mi pasa ca nu as mai sti ce ai facut "in ultima vreme". Tarmul e inca departe, dar e acolo, il vad disparand si aparand la intervale scurte de timp. Inotand spre el, obosesc si uneori aproape ca ma inec, dar un val urias ma poarta mai departe si ma arunca mai aproape de nisip.
Acum simt ca ma inec. Nu mai am aer. As vrea sa fiu in afara societatii, sa fiu invizibila si nimeni sa nu stie de mine. Am obosit sa imi dau seama ca unii nu imi sunt prieteni, am obosit sa incerc sa uit, am obosit sa tot iert. Si stiu totusi ca asta mi-e firea si ca voi fi aceeasi pentru tot restul vietii.
Dezamagirile vin din partea celor dragi. Frustrarile vin din partea necunoscutilor.
Ma simt ca omul lui Escher-captiva intr-o camera ce pare sa se micsoreze treptat.
Ma intorc la lucru. Fara chef si fara a-i intelege sensul, ma supun si ma alatur oamenilor care traiesc intr-o continua asteptare. De asta spuneam ca nu m-ar deranja sa apas pe Fast Forward.

29 October 2008

Zambete

Tineti-mi pumnii! Azi, maine, zilele acestea. Incerc sa schimb ceva, undeva. Incerc sa fac niste oameni sa spuna "da". Si daca aveti timp, tineti-mi pumnii pentru tot anul. :)
Am impresia ca am inceput sa gandesc cu urechile, cu nasul sau cu degetele. In orice caz nu mi-am folosit creierul cand am luat niste decizii in pripa. Rar ma amuza impulsivitatea asta atat de specifica mie, dar zilele acestea e chiar distractiv sa mi se intample atatea lucruri din cauza ca vorbesc inainte de a gandi si ca ma entuziasmez frecvent. It must be healthy, right?
Oricum, repar tot eu ce-am stricat. :) Si de data asta... va fi cum vreau eu!

28 October 2008

Et voilà!

Viata are un mod straniu de a intersecta vieti si zambete. Va povesteam de el. Ei bine, l-am cunoscut. E adevarat ca un zambet face cat o mie de cuvinte.

France Gall-Laisse tomber les filles

27 October 2008

Swann

Mie imi pare sincer rau de cartea asta. Ar fi putut sa fie o carte iubita, dar toti pornesc cumva deja inversunati. Mie imi place. Mi-ar fi placut si mai mult daca as fi avut timp sa raman asupra imaginilor absolut fermecatoare, daca as fi avut prilejul de a-mi identifica unele trairi cu cele ale lui Proust si asa mai departe. Pe unele le-am recunoscut in fuga. Oricum ar fi, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca Emerson avea dreptate. Daca am avea si noi capacitatea de a descrie atat de frumos si de a face astfel de analogii, am scrie la fel de mult si la fel de frumos. Progresul ne-a furat insa cel mai pretios lucru: Timpul. Inainte oamenii aveau jurnale in care se adunau gandurile cele mai frumoase si cele mai sincere. Azi am invatat sa mintim frumos: pe bloguri.

I'm dressing down...

E o zi perfecta de stat in casa. O zi de vazut filme si de facut planuri. Mereu fac planuri. Mintea mea e un plan, eu sunt un plan. Imi tine si mie pumnii cineva? Am nevoie pentru ca mai am un plan. Si vreau sa reusesc pentru ca viata nu e doar o intamplare. Depinde de noi sa ii schimbam cursul. Si daca totusi nu reusim, inseamna ca e incapatanata si ca n-a fost sa fie.
Si pentru ca e dimineata... The Organ-Brother:

25 October 2008

Dans un petit coin du monde...

Nu va mai vorbesc despre el. Nici despre ochii lui. Nici despre faptul ca I like English, he likes French. Nici despre faptul ca mi se pare cel mai introvertit om din lume. Nici despre mine, a very friendly person. Nimic se pare ca nu ajuta.
Sunt acasa. E bine acasa. Imi permit sa fiu din nou mica si sa ma uit la desene si la filme toata ziua. Mananc niste jeleuri delicioase (sour cherry...yumm, I tell you!) desi o rugasem pe mama sa imi cumpere inghetata si Marie Claire-numarul din noiembrie. S-a intors insa cu jeleuri si un pachet imens de biscuiti. Am crezut ca mi-a cumparat un telescop. Dar nu, sunt doar niste biscuiti uriasi intr-un pachet enorm. You could hurt someone with it! Anyhoo. Revenind la ziua mea acasa. Mai tarziu planuiesc o sesiune de cumparaturi (I know, girls nowadays...). Si mai tarziu nu mai am planuri, dar probabil ca imi voi cumpara pana la urma inghetata. E un post de sambata, nu are nimic special. :)

So let's make it special. Nu stiam de ei, recunosc, am aflat de la altcineva, dar acum stiu asa ca I share my knowledge (:p): New Order-Krafty

23 October 2008

I'm taking my chillpills, honey, why won't you take me home...

Problemele noastre ni se par intotdeauna cele mai mari, cele mai teribile, cele mai cele. Uitam mereu ca exista probleme mult mai grave si ca ar trebui sa fim recunoscatori ca suntem bine si ca atata timp cat suntem sanatosi, le putem face pe toate. Nu stiu insa daca nu cumva de la aceste mici probleme adunate ajungem sa ne imbolnavim. M-am trezit cu o stare ciudata... nu stiu daca se numeste anxietate, poate e doar nepoata ei. In the end, o sa fie bine...
In alta ordine de idei, va anunt ca mai am un picut si termin Povestirea Cameristei. Azi nu am chef de ghilimele. Sunt anti-ghilimele. Dar numai azi. Bun. Si il voi lua pe nenea Proust cu mine la o plimbare cu metroul. Mai tarziu cred ca il voi duce in parc. Ba nu, e cam frig azi. Il voi duce iarasi la un ceai. Chiar, de ce nu fac si abonamente la Carturesti? Abonament de ceai, pentru ceai, cu ceai.
Intr-o ordine diferita fata de prima ordine de idei, vreau si eu un gummy bear (nota redactorului: autoarea se refera la un eventual iubit) numai al meu. Lui sa ii spun ce ma framanta, iar el sa disimuleze empatia. Pe el sa il enervez cu problemele mele, iar el sa ma ia in brate in timp ce, peste umarul meu, ar urmari interesat emisiunea la care se uita inainte sa il intrerup eu. Dar ar fi acolo. Poate acest gummy bear vi se pare egoist, dar nu. Ar fi un gummy bear puternic si inteligent, un gummy bear verde sau galben, un gummy bear care nu s-ar teme de nimic asa cum fac eu. Un gummy bear care m-ar ajuta sa traversez strada la brat, la 80 de ani. Acesti gummy bears nu exista, dar nu ar fi dragut sa am si eu unul?!
De mentionat ca am intarziat la un curs important scriind acest post.
De retinut ca acum zambesc. Scrisul ma face sa zambesc si ma elibereaza de fiecare data. Si cred ca Verde Ursuz va exista atata vreme cat voi exista si eu. Am aici doi ani din viata. Nu sunt sigura, dar pana acum, imi par cei mai frumosi ani.
Sa aveti o zi frumoasa si linistita!

p.s. "gummy bear"-ul a fost inspirat de Irene desi in postul ei, a gummy bear era un gummy bear.

21 October 2008

Merde!

Am impresia ca sunt nebuna. Ma enerveaza inghetata topita, biscuitii faramati si sucul de catina. Uneori ma enerveaza discutiile telefonice. Alteori am impresia ca sunt nebuna.
As scrie despre filmul vazut azi la Cinematisation du réel. As scrie despre el. As scrie despre cat de frumos vorbeste in franceza si despre ochii lui. As scrie despre trezitul de dimineata, despre ceaiul din Carturesti, despre cat de obosita ma simt, despre cat de suparata sunt, aparent fara motiv. Uneori am impresia ca sunt nebuna. V-am zis ca uneori am impresia ca sunt nebuna? Si cred ca stau prost si cu memoria, dar de asta nu sunt foarte sigura.

19 October 2008

Leapsa... reclama Orange...

Cred ca am mai mentionat ca ideea de "leapsa" nu ma prea incanta. Bine, deloc. Nu-i vad rostul, nu o pot savura, ma ingradeste. O asociez e-mailurile forwardate pe care le detest. Inca nu detest leapsa, doar ca nu se afla in topul celor "100 de chestii faine de scris pe blog". Si dupa asta, Chaos and smiles care a trimis-o, ma va uri pentru totdeauna.
E vorba de reclamele de la Orange cu "Sunt...bla bla bla"... Azi am vazut-o in varianta tv since I'm almost the cave man(cave girl, I meant cave girl) de catva timp pentru ca nu mai am tv. (joke, it's a joke...!).
Citeam in dimineata aceasta eseul lui nenea Emerson: 'Self-Reliance'. Ca sa scurtam povestea, e un geniu. ('To believe your own thought, to believe that what is true for you in your private heart is true for all men, that is genius'). Emerson, desigur.
'Imitation is suicide'. Imi asum riscul si raspund lepsei:
"Sunt nervii pe care si-i fac ceilalti din cauza mea, sunt lacrimile pe care le vars din cauza celorlalti, sunt bucuria pe care o simti cand ne intalnim, sunt tristetea pe care o simt cand pleci, sunt gustul ciocolatei amare, sunt tot ceea ce inseamna un rasarit de vara, sunt amintirile unui copil de patru ani, sunt mirosul de brad si portocale, sunt ceea ce tu nu cunosti."

'To be great is to be misunderstood.' Isn't that great?

Leapsa merge la Catalin si la Insomniacul obosit pentru ca stiu ca pentru ei scrisul e ca o cafea buna.

15 October 2008

Povestirea Cameristei- Margaret Atwood

Va aduceti poate aminte postul despre cartea Ochi-de-pisica scrisa de Atwood. Stiu ca nu va aduceti aminte, dar asa incep cateodata articolele acelea dragute si lungi pe care le cititi uneori in reviste sau ziare. O prietena mi-a imprumutat aceasta carte stiind cat de mult mi-a placut cealalta. Azi am avut o fereastra de 4h asa ca in loc sa vin acasa am preferat sa beau un M83 la Carturesti. Va recomand si ceaiul (Roiboos Cream and Chocolate), si cartea. Povestirea Cameristei m-a fascinat inca de la primele randuri. Treptat, Ea incepe sa povesteasca mai mult. Aflam cum era inainte, aflam ca a avut un sot, aflam ca a avut o fetita. Are un fel de a scrie care pe mine m-a fermecat inca din anul I de facultate cand am citit prima data un fragment din Atwood. Trebuia sa il traduc si imi amintesc si acum cat de mult mi-a placut felul ei de a scrie. Acum placerea de a o citi s-a amestecat si cu un interes ciudat de a analiza aceasta joaca intre personaj, narator si autor. Incepe mai tarziu sa vorbeasca si despre Ea. Despre o Ea inchisa, constienta de libertatea pe care a avut-o candva si aparent singura care isi mai aduce aminte.
"Ma scufund in propriul meu corp ca intr-o mocirla, o mlastina in care numai eu stiu sa pun piciorul."

"Nimic nu se schimba intr-o clipa: intr-o cada de baie care e infierbantata treptat, ai muri prin fierbere, fara sa-ti dai seama."

Scoase din context, aceste fraze isi pierd din stralucire. Nu si pentru mine, eu mi le imaginez acolo, la locul lor, dand nastere povestirii.

Ma fascineaza atat de mult incat nici nu am avut rabdare sa o termin pentru a scrie despre ea. Mi-am regasit aici o muza pe care o pierdusem dupa "Vrajitoarea din Portobello" (unii dintre voi stiu la ce ma refer). Nu-mi mai amintesc totusi daca v-am zis cat de mult mi-a placut sa citesc "Gemenii" a lui Cartarescu. Poate ca atentia pentru detalii si parfumul atat de autentic al amintirilor ma vor face sa imi placa si Proust. De dimineata am terminat Litera Stacojie. Nu va pot spune decat ca e o carte simpatica si ca voi avea de facut o prezentare legata de "closed spaces and obsessive introspection". Quite nice.

Nu vreau sa sune geeky, call me a bookworm daca vreti. Nu va recomand "Litera stacojie" pentru ca e compulsory pentru mine, dar celelalte trei imi sunt dragi din mii de alte motive. Daca aveti posibilitatea, cititi-le in engleza pe cele de Atwood, eu am citit Ochi-de-pisica in romana si traducerea nu a fost tocmai pe placul meu. "Povestirea Cameristei" este insa tradusa mult mai bine si nu s-a mai pierdut atat de mult din stilu-i caracteristic.

Postul cel "mai altfel" se termina acum, puteti rasufla usurati.

Si acum e momentul acela stanjenitor in care eu spun "la revedere" si ies pe usa din spate, ca un umil actor. Rolul meu din aceasta seara s-a terminat.

14 October 2008

Cinématisation du réel (partea a II-a)

Este a doua saptamana oficiala de facultate. Azi am reusit sa ma inscriu. Sunt iarasi studenta. :) Asta inseamna multe. Asta inseamna permis vizat la BCU. Asta inseamna legitimatie la Institutul francez si reduceri la TNB. Dar nu despre simtamantul de a fi student cu acte in regula vroiam sa va vorbesc, ci despre faptul ca azi am fost nevoita sa plec iarasi de la cursul preferat (cel ce posteaza-n loc de titlu). Nu e asta culmea ironiei? Sa fii pironit 6 ore intr-o banca ingusta, sa nu ai timp sa dai un telefon, sa nu auzi nimic atunci cand in sfarsit reusesti sa dai un telefon, sa nu ai timp sa mananci, sa ai timp sa iti iei mancare, dar chiar atunci sa inceapa cursul si sa te gandesti inca doua ore ca cel mai probabil azi e ziua in care vei muri de foame, sa simti ca o sa cazi intr-un somn profund, dar sa nu adormi si sa te lupti continuu cu somnul si exact atunci cand esti cu adevarat interesat de un curs, sa se alinieze planetele si sa ti se incurce toate planurile. Asta e o regula general valabila care se aplica mai in toate situatiile (V. legile lui Murphy).
P.S. Mi-am luat ciocolata.
P.S.2: A jerk remains a jerk pana la sfarsitul vietii. Aviz fetelor care cred ca acesti indivizi se vor schimba intr-o buna zi. Nope, they won't asa ca treceti la urmatorul!
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare