fii singur

sunt multe lucruri care te pot dezamagi in viata. si sunt multi oameni care te pot tine pe loc. si poate cel mai dureros e sa vezi ca exact oamenii pe care ai vrea sa te poti baza oricand nu vor intelege sprijinul de care ai nevoie. nu vreau sa cunosc dezamagire mai mare, inca nu stiu cum sa o gestionez pe aceasta. dar cred ca e adevarat ca astfel de lucruri se intampla ca sa devenim mai puternici. fiindca, pe de alta parte, exista si oameni care vor rezona cu tine, oameni care iti vor intinde o mana de ajutor, oameni care vad in tine ceea ce tu azi vezi numai pe jumatate. si am incredere ca din afara lucrurile se vad intotdeauna mai bine.

invata sa fii singur si sa fii sigur de ceea ce vrei sa faci si unde vrei sa ajungi. fiindca atunci vei pune mai putine intrebari, vei cere mai putin altora si vei face pasi ascultand numai de tine si de inima ta. nimeni, niciodata, nu o sa simta durerea in locul tau si nu o sa verse nimeni lacrimi in locul tau.

am plecat. am plecat dintr-un loc care a incetat sa-mi fie refugiu. si sunt atat de departe, din ce in ce mai departe. de dincolo nu se vede aceasta legatura rupta, aceasta distanta pe care o mentin prin faptul ca nu ma mai intorc. e modul meu de a fugi de o situatie care ma raneste. fiindca uneori nu tine de tine si nici macar nu are legatura cu tine.uneori oamenii te vor rani fiindca au problemele lor, iar tu vei fi doar o victima intamplatoare. si nu vreau. asa ca ma tin deoparte. un egoism pe care mi-l asum fiindca durerea care vine odata cu el imi justifica si decizia.

stiu cum problemele lor pot sa ma afunde, sa ma prinda intr-un cerc in care ei se afla deja fara sa inteleaga ca  exista solutii. nu suntem legati de nimeni. traiti-va viata cum vreti, plecati cat mai departe daca e nevoie, faceti ceea ce simtiti. fiindca daca nu va ascultati inima, peste ani, o sa ajungeti sa fiti plini de regrete. nu veti mai vedea solutii, ci probleme. si-o sa vreti sa-i tineti si voi pe altii pe loc asa cum vi s-a intamplat si voua. nu sunteti legati de nimeni. traiti-va viata.

seninul din inimă

la porţile ceriului o să fie mereu o expresie aşa de dragă mie. fiindcă la porţile ceriului înseamnă, pentru mine, bucovina. înseamnă reîntoarcerea la copilărie, la cerul senin, la un om cu cele mai frumoase amintiri din lume. şi-acolo, la porţile ceriului, o să revin cândva, o să mă pot bucura din nou de dimineţi proaspete, de dimineţi cu un senin apăsător, înduioşător, cu o linişte care aici ne apasă tocmai fiindcă lipseşte.

la porţile ceriului înseamnă să mergi desculţ şi să te-apese norii albi şi pufoşi pe umeri, să vrei să rămâi aşa, cu ochii aţintiţi la cer, o viaţă. nu-ţi mai ajunge cerul, îl tot sorbi şi-l tot sorbi, să-l iei cu tine, să-l întinzi peste pereţi ca o pătură albastră de senin. şi n-ai cum. cine ne-a închis aici, te-ntrebi. n-am putea oare toţi să stăm la porţile ceriului şi să ne minunăm de cât de frumos e ceea ce noi încă n-am închis?

există zece mii de feluri de libertate. din toate, numai una nu e închipuită. la porţile ceriului.

Omul fericit e cel care nu ravneste la nimic, cel care simte ca are deja prea mult chiar daca pentru altii ar fi prea putin. De-aici si forta lui de a face tot si de a ajunge unde isi doreste fara sa vada in fata ochilor destinatia, ci bucurandu-se de fiecare pas facut in aceasta calatorie extraordinara.

Am citit mai demult ca frica vine din lipsa de informare si mi-am reamintit si azi ce mult timp am pierdut, chiar si in ultimele saptamani, planificand prea mult si informandu-ma prea putin. Si chiar si dupa o informare serioasa, afli ca tot pe tine ajungi sa te bazezi fiindca drumul pe care ti-l arata altcineva cu degetul nu e pentru tine, iar pana aici ai ajuns tot fiindca ti-a dictat inima si nu cineva care te vede pentru prima oara.

Pusa in fata fascinatiei pentru un om care stie multe, am ales sa am incredere in mine, desi stiu mult mai putin. Si asta fiindca sunt dispusa sa fac propriile greseli, sans bruler les etapes, cum ar spune francezul. Si mai cred ca a ma gandi mai putin la tot ce am in plan si a trece efectiv la fapte e un lucru mai mult decat hranitor, dar asta e un obicei de care incerc sa scap (mai greu cand ai vorbit prea putin cand erai copil).

Imi vine sa zic multumesc din doi in doi pasi si vad ca-i suficient sa-i spui altuia ca esti acolo pentru ei, chiar daca la kilometri distanta, ca sa nu uite ca esti, intr-adevar, acolo. Asta inseamna ca ai facut ceva bine la momentul potrivit, ca oamenii respectivi stiu ca nu spui doar cuvinte goale.

Asa ca planuri sunt multe, ma multumesc sa le trec pe hartie si ma vad nevoita sa mai si refuz proiecte noi la care, nu zic nu, mi-ar fi placut sa particip. Solutii exista. Doua maini, doua picioare, cap si-o inima mare. Totul e acolo asa ca, tot inainte!

don't know what trip you're on

you don't need a perfect notebook to create a perfect something

and there's also no such thing as the right way. there is only your way and it's right as long as you know it's right and you feel it so and you keep on walking. and it's right when you do it at your own pace because other people might be in a terrible hurry and other people might be still not moving one feet away. and that's pretty much all I have to say about doing.

WOLF 25