they're coming from the woods

e cald, camera e în întuneric, o carte cu basme, ediţia de vineri de la jurnalul, un pahar cu vin roşu, alela diane and the rifle, aproape dimineaţă, abia trecut de miezul nopţii, abia o piesă de teatru, dar trei în ultima lună, şi o piesă în seara aceasta, un loc la balcon, ai uitat cum le-a numit doamna aceea din spatele tău, a spus că nu sunt rânduri, strapontine, aşa le-a spus, habar nu aveai, dar acum ştii, ai căutat cuvântul, erau totuşi rânduri, doamna aceea era vorbăreaţă, de mult n-ai mai întâlnit un om aşa de vorbăreţ, a fost frumos, ştii tu de ce preferi să mergi singură la teatru, doar ca să fie linişte în tine pentru că nu mai ai timp de nici măcar un minut de linişte, nici măcar atunci când mergi la culcare şi se adună din nou în tine toate negândurile, dar acum ţi-e bine şi aduni toată liniştea asta, bon iver and the woods, şi iar ai mâncat ciocolată şi s-ar putea să visezi urât şi ai citit şi despre zmei şi zgripţuroaice, te rog să asculţi şi piesa asta, căldură şi camera e toată în întuneric şi aproape că se va face dimineaţă, încă mai vezi şirurile nesfârşite de azi, încă mai vezi ceaţa şi încă mai simţi picăturile care îţi atingeau obrajii, o ploaie mocănească, multe bagaje, 783, ne-au întrebat dacă acolo ajunge şi 780, o oră, cam atât am făcut până la urmă cu tot cu mersul pe jos, mi-e dragă piaţa victoriei cu toţi oamenii cu care am stabilit întâlniri acolo, mi-e drag mţr-ul cu toţi oamenii cu care am băut un ceai acolo sau un pahar de vin şi cu care am împărţit o plăcintă cu brânză, dimineaţa nu faci nimic până la urmă, întâlnire greşită, nu era van gogh cafe, era fântâna universităţii, un telefon descărcat, paşi grăbiţi printre maşini şi gropi, dar ce bine că v-aţi întâlnit până la urmă, te rog să asculţi şi piesa asta, câta linişte şi câtă gălăgie într-o singură inimă, de-asta ai tu nevoie să mergi singură la teatru, ca să facă alţii linişte pentru tine după al treilea gong.

vezi bine că

Eliza Doolittle - Pack Up




Cuz I'm a cuckoo when I get depressed. 


zâmbeşte-mi, muna, 
zâmbeşte-mi de un milion de ori.
şi iubeşte-mă, muna, 
clişeic dacă vrei: până la nori. 


şi pregăteşte-mi, muna,
mereu câte un ceai,
şi pune iubire în el,
şi pune tot ce eşti şi ai. 

dimineţi cu pisici pe garduri

scarecrow words

I'm a coward.

pe când

nu ştiu dacă-ţi mai aminteşti de mine. acum mulţi ani (să fie deja cincisprezece?) obişnuiam să-ţi cer câte ceva în fiecare seară şi în fiecare dimineaţă. îţi ceream de cele mai multe ori să iau note bune la şcoală şi-ţi mai ceream sănătate pentru bunicul, pentru bunica, pentru mama şi pentru mine. uneori îţi ceream şi pentru tata, apoi l-am uitat de tot. odată ţi-am cerut sănătate pentru căţelul meu care se îmbolnăvise, dar a murit aşa că nu ţi-am mai cerut nimic câteva zile, doar am plâns. pe urmă ţi-am cerut să mă ajuţi să trec de teze, îmi era groază de teze, întotdeauna mi-a fost. şi mereu mă ajutai să iau note bune. pe urmă am început să nu-ţi mai cer nimic. cam tot pe atunci am început nici mie să nu-mi mai cer nimic. şi cam tot pe atunci n-am mai ştiut cine eşti şi tot atunci n-am mai ştiut cine sunt. mai târziu, nu mi-a mai fost frică de teze, apoi au venit examenele, iar ultimele nu au mai însemnat nimic. acum nici măcar sănătate nu-ţi mai cer. nu-ţi mai cer nimic. descoperă-mă tu pe mine, eu ştiu cine eşti.