nuziccănudarce-arfidacă?

să nu zică lumea că sunt nebună, nu de alta. dar şi de alta dacă ar fi, nu mi-ar păsa. săptămâna aceasta voi trăi din nou underground sau izolată la domiciliu ceea ce înseamnă că salariul luat săptămâna trecută s-a dus deja pe apa dâmboviţei cât ai zice avans din care nu am reuşit niciodată să îmi cumpăr nimic.

şi ca să nu rămână nimeni cu impresia că nu am altceva mai bun de făcut decât să trec prin toate stările fizice şi metafizice, am fost atât de ocupată cu de toate, încât deşi am reuşit să-mi cumpăr de crăciun preaminunata tabletă grafică bamboo wacom, nu i-am făcut nici acum cunoştinţă cu laptopul cel şchiop care s-ar putea să crape de emoţie la vederea preamăreţei tehnologii care va dori să intre în contact cu el.

până atunci însă, între job, mic dejun, ilustraţii şi alte cele, am reuşit să fac astăzi prima pâine. cu seminţe de in şi chimen şi făină integrală bio altfel nu m-aş fi apropiat de ea nicicum şi niciodată. acum e în cuptor deci să ne rugăm cu toţii să nu uit de ea aşa cum uit uneori să pun cafea în ibric sau uit să aprind aragazul atunci când îmi amintesc totuşi să pun şi cafea.

despre proiecte nu mai vorbesc. sunt multe şi frumoase, dar le ţin departe de privirile iscoditoare ale necunoscuţilor în cauză. că mi s-au oferit, nici eu nu ştiu de unde, nişte şanse pe care mi le-am dorit dintotdeauna, dar pe care nu am crezut că le voi primi vreodată.

şi-am zis să nu mai fiu nătăfleaţă şi să renunţ de teama de a nu da greş şi să mă pun pe treabă. aşa se face că ieri am predat nişte ilustraţii de care sunt mulţumită pentru că zilele trecute lucrasem la unele de care am fost teribil de nemulţumită şi care mi-au dat coşmaruri noaptea.

şi mai sunt la un pas de a scoate o carte datorită acestui blog mic şi drag care mi-a adus multe mulţumiri până acum. şi pe lângă asta am început în sfârşit să adun materiale pentru dizertaţie tot din dorinţa de a dormi şi mai bine noaptea.

update: pâinea e bine, chimenul miroase de mai să te bagi cu nasul în cuptor, iar prima felie va fi servită cu guacamole preparat imediat ce închei această postare care multora o să li se pară ca o altă faţă a unei personalităţi multiple, dar pe care îi voi linişti spunându-le că nu e şi că azi e duminică şi că aici e multă dezordine aici, iar prin această mare învălmăşeală se încearcă, în realitate, o reorganizare.

programul de azi include multă muncă şi puţine pauze. dar toate au legătură cu scrisul şi o să am grijă să-mi rămână şi o pauză de cafea pe înserat. cred că cel mai mult îmi place astăzi că e linişte şi mă pot cumva odihni după o săptămână cu prea multe chipuri.

whenIhearsomeonecomplainingabouttheirweightIsaygoforit

wish I could sleep more at night. I don't experience insomnia, I just made an unhealthy habit of staying up late. I'm tired of people getting angry whenever I mention I don't want to eat. I know I obsess about food but it's something I cannot control anymore. Neither have any wish for making a change. The only change I tried to make was when people got really upset. I tried eating regularly again, but no luck there. It simply stands in my way. I can only enjoy breakfasts. Any other sorts of foods to my mind is now like a terrible enemy. People don't get it though. I got all sorts of reactions. So I stopped talking about it. You never get the help you'd wish.

But I wanted to write about it here. Just because this remains the only thing which helps. It's my precious to do list. I'm trying to embrace solitude now that it's here. However, I fear not becoming what I practice most. I already hear responses in my mind like 'told you so'. I needed them to understand and listen. But they didn't. And now it's too late.

sometimes when I'm really bored

I whistle quietly while walking on the street. I might have scared some random guy last week on Calea Victoriei.

Sometimes when I'm feeling good I buy a cheese pie from Piata Amzei and eat it while heading to Calea Victoriei.

Usually I do my grocery shopping twice a month from the Mega Image in Piata Amzei and I always carry heavy bags while walking on Calea Victoriei.

In warm weather, I go to Debufet and of course I walk on Calea Victoriei.

random post about pretty much nothing. It's been 2 years since I live here. It'll soon be time to move on.

mulţumescnu.

alegsaiubescunsingurom

pe mine.
aleg sa ranesc un singur om. pe mine. ca niciodata viata a devenit o clipa in care ai atipit pe scaunul din bucatarie in timp ce rasfoiai o carte. si clipa s-a repetat de atunci in fiecare zi si nu ai mai reusit sa respiri normal. viata ca o criza de astm.

nimeni nu o sa inteleaga niciodata. nimeni nu are rabdare sa asculte. fac liniste. e un blog ca un spital. dar imi aleg singura boala. o ingrijesc. adancesc ranile.

e ca iarna asta fara sfarsit. e ca mine acum cand nu mai gasesc nimic inauntru doar o reconfirmare a faptului ca fericirea e doar in noi insine. nimeni din afara nu poate sa ne faca mai fericiti decat putem deveni chiar noi. ceilalti oameni stiu sa aduca doar nefericire. prin gesturi. prin cuvinte. prin usi trantite. prin taceri. nu ai cum sa evadezi unor astfel de comportamente decat daca alegi sa nu mai depinzi de nimeni. ne meritam nefericirile.

nu intelegem insa un lucru esential. e dreptul nostru sa nu ne pese. e dreptul nostru sa renuntam la alti oameni. si nimeni altcineva nu are dreptul sa se comporte ca si cum le suntem datori cu ceva. nu va datorez voua viata. nu datorez nimanui raspunsuri. nu datorez nimanui zambete. iertari? nici macar atat. nu mai am niciun fel de asteptari. dezamagirile vin cu duiumul din toate directiile atunci cand e vorba de oameni. sunt la fel de goala pe dinauntru ca si voi. am ales doar sa nu ma prefac ca imi pasa. imi mai doresc doar sa exprim, intr-o buna zi, mania pe care o simt atunci cand cineva considera ca are dreptul sa se supere pe mine datorita unui aspect din viata mea care nu ii priveste. nimic nu va priveste. prezenta voastra? scutiti-ma de ea. nu mi se face dor niciodata de nimeni. cei mai apropiati oameni au distrus cele mai puternice legaturi. dincolo de ele, ceilalti sunt si mai straini. pot trai cu necunoscutul doar prin acest refuz de a mai simti ceva.

aleg sa nu va vad. aleg sa nu va aud. aleg sa devin treptat ceea ce am incercat. m-ati oprit din drum si acum trebuie sa o iau de la capat. de data aceasta insa, nu voi renunta. nu va aud.