toate-s noi şi nouă toate

s-au ivit planuri mari, pe neaşteptate, la un ceai de patru ore. sunt oarecum pe jumătate oriunde m-aş afla în această perioadă, dar poate e un lucru firesc şi poate că doppelgangerul meu o să mi se alăture în cele din urmă. asta e ceea ce îmi trebuia după ce o poveste interesantă s-a încheiat, după ce doi ani au existat două indicatoare permanente pe care le-am urmat orbeşte. aveam nevoie de noi direcţii. sunt doar lucruri spre care mă îndrept, fără să-mi fac vreun ţel din asta. o iau ca pe o parte a vieţii mele pe care trebuie să o trăiesc pentru a reveni, pe de o parte, la omul care acum trei ani de zile privea altfel viaţa. şi sunt sigură că voi reuşi.

îmi tot spun că prezentul este aici, că din orice clipă am libertate de a face orice schimbare îmi doresc. şi-o trăiesc, pur şi simplu, ca pe o certitudine. mă bucur de călătorie, destinaţia mi-e oricum necunoscută.

simţi? simt.

şi e cald. şi e bine. şi-ţi simt privirea, oarecum din amintire. zâmbesc acum cu puţină tristeţe şi-ncet, abia şoptit, cerşesc în plus câteva ore. unui dumnezeu nedescris, unui dumnezeu închipuit de arghezi. încet, ca să nu-mi reproşeze că abia acum îl rog din nou ceva. e doar teamă. o simt. şi-o ascund. şi vreau.

partea frumoasa a haosului

tot ce exista acum trebuie sa fie minunat. nu pentru ca nu ar fi loc si de mai bine, ci pentru ca e important sa apreciez tot ce am in acest moment. am reusit sa dau la o parte vechile tipare dupa care functionam candva. am reusit sa simt ca ma aflu la jumatatea drumului. si e important sa stiu ca e normal ca intr-o zi pot sa simt ca nu sunt in stare de nimic. dar e esential sa-mi reamintesc de faptul ca e doar o stare si ca nu ma reprezinta in niciun fel. suntem, cu totii, la fel de puternici.

ordine si disciplina. daca am implinit recent un an si jumatate de regim vegetarian, pot sa fac o noua schimbare in viata mea si sa imi organizez spatiul intr-un mod cat mai simplu (eu, omul iubitor de maruntisuri si care a gasit intotdeauna propria ordine intr-o dezordine aparenta).

si nu ma mai intreb de ce si nici nu mai incerc sa aflu raspunsuri acolo unde nu stiu sa pun intrebarile corecte. un prezent al trairilor si al lucrurilor frumoase mi-e deocamdata suficient. o sa fac sa fie totul bine.


  Quadron - Slippin by wereofftherails

how do you live with the chaos? you learn to embrace it. (zen habits)

atunci cand am inteles ca nu trebuie sa imi fac planuri, am avut certitudinea ca atata vreme cat traiesti in prezent si te bucuri de ceea ce iti ofera viata in acel moment, vei ajunge acolo unde iti doresti fara ca macar sa stii exact unde vrei sa ajungi. si partea buna e ca o sa-ti fie bine pe tot parcursul drumului.

sunt perioade in viata cand nu este totul lapte si miere, dar trebuie sa luam doar partile bune din acele momente si sa le acceptam ca pe niste intamplari sau stari trecatoare. imi spun asta pentru ca, in ultima vreme, ma entuziasmasem fara sa vreau de niste proiecte pe care le-am tot amanat. atunci cand am crezut ca voi avea in sfarsit timp sa ma ocup de ele, o schimbare neprevazuta mi-a lasat impresia ca va trebui sa aman din nou totul.

asa ca in ultimele cateva zile am fost rascolita de aceste vesti care ma dezarmasera. n-am mai avut incredere in fortele proprii, am uitat ca schimbarile sunt benefice, ca o directie noua aduce cu sine oportunitati noi si ca mi-am demonstrat deja ca pot duce multe lucruri la capat. in doar cateva ore, am uitat tot. reusita de ieri n-a mai insemnat brusc nimic. nu am apreciat un moment de care ar fi trebuit sa fiu mandra, dar sunt recunoscatoare astazi. si reiau aceeasi concluzie: planurile nu aduc nimic bun. cu cat avem asteptari mai mari si cu cat suntem mai exigenti cu noi, cu atat dezamagirea noastra va fi mai mare atunci cand lucrurile nu se vor petrece asa cum ne dorim. si chiar daca au loc evenimente care ne-ar putea folosi mai mult decat planurile initiale, nu o sa mai vedem nimic bun in toate acestea tocmai pentru ca ne-am concentrat, in tot acest timp, pe un singur lucru.

a te bucura de prezent inseamna a fi constient ca poti fi in permanenta un om mai bun decat ai fost ieri, fara a face din asta un scop in sine. sunt lucruri care functioneaza, dar de care uit adesea. stiu ca suntem influentati de toti oamenii pe care ii avem in jurul nostru, ca e greu sa iti pastrezi zambetul pe buze cand in fata ta, la cele mai multe intalniri, cel din spatele cestii de cafea iti marturiseste viziunea sumbra pe care o are asupra vietii. si-mi doresc sa ma aflu din nou de cealalta parte a baricadei si sa vad in tot ceea ce mi se intampla numai lucruri pentru care ar trebui sa fiu recunoscatoare si de care ar trebui sa ma bucur din plin.

dar si asta e un plan, nu-i asa? :)

de-a valma

calc pe un teren nisipos. nemultumitului chiar i se ia darul. certitudinile se transforma in incertitudini. sfaturile se transforma in "chiar nu stiu ce sa-ti spun". te trezesti singur, pentru a mia oara. nu indraznesc sa mai cer, sa mai intreb, sa mai vreau. e un timp al meu, e o viata a mea pe care alti oameni au inceput in ultima vreme sa o mestece cu dinti de capcaun dupa bunul plac. iar eu ii las in timp ce mi se pare ca ma scufund din nou si ca imi dispar ultimele farame de speranta si energie.

as vrea sa existe un punct de sprijin exterior, dar stiu ca tot in mine va trebui sa gasesc raspunsul. trebuie sa ma eliberez. trebuie sa indraznesc sa renunt la anumite situatii, pentru a trai lucruri noi. si trebuie sa cer mai mult, pentru a primi mai mult.

ieri am terminat oficial programul de master. proiectele pentru vara aceasta par sa fie date la o parte tocmai de aceasta deznadejde care si-a aratat din plin coltii in ultimele trei zile. ma intreb ce merit si ce nu merit si nu stiu ce sa-mi raspund. pana la urma, nu tine totul doar de haos, ci de modul in care actionam noi. mi se pare ca cineva a urzit un plan ironic. sau poate e doar un mod indirect prin care viata imi arata ca a sosit vremea sa pornesc pe alte drumuri.