mai ştii?

povesteam acum cuiva despre cum îmi imaginez că va trăi într-o bună zi. e un om fantastic şi merită tot ce-i mai frumos şi bun pe lume. văd în jur cum mulţi oameni caută să găsească echilibrul, cum uneori le scapă printre degete. sunt unul dintre ei, caut, încerc, fac linişte, o iau de la capăt. cert e că azi, povestind cu acest om, mi-am dat seama că am uitat de o imagine foarte puternică pe care am văzut-o acum câţiva ani, când vârsta de 30 de ani părea ceva foarte îndepărtat. cred că mulţi se simt copii încă până la vârsta asta. probabil că eu n-o să mă desprind niciodată de copilul din mine. nici n-aş vrea. poate doar să fie un pic mai curajos, uneori. dar doar uneori. în rest, nu ştiu. multe par un vis. nu îmi dau seama cum acelaşi copil încă mă iartă. dar îl iubesc pentru asta.

şi încă mai vreau ca acea imagine să se împlinească, dar cu inima deschisă şi fără niciun compromis. ce bine era aici. uitasem să-mi spun adevărul.

exerciţiu de sinceritate, număr necunoscut

am terminat de citit "Cad castane din castani", colecţie de "scrisorete" adunate de-a lungul anilor de Emil Brumaru şi Veronica D. Niculescu. de m-ar fi primit, aş fi rămas pentru totdeauna să locuiesc în carte. redescopăr locuinţa din Bucureşti într-o altă lumină. dar tot nu-i pot aduna, fiindcă nu ştiu cum şi de pe unde, acelaşi farmec şi aceeaşi melancolie a gândurilor. poate doar dorinţa mea de a fi singură din nou, de a mă regăsi mai puţin printre oameni, de a petrece mult mai mult timp citind să se regăsească în paginile care m-au însoţit pe drumul către Braşov şi, mai apoi, către cel înapoi aici.

to be or not to be

La vie est une chance,	saisis-la.
La vie est beauté,	admire-la.
La vie est béatitude,	savoure-la.
La vie est un rêve,	fais-en une réalité.
La vie est un défi,	fais-lui face.
La vie est un devoir,	accomplis-le.
La vie est un jeu,	joue-le.
La vie est précieuse,	prends-en soin.
La vie est une richesse,	conserve-la.
La vie est amour,	jouis-en.
La vie est un mystère,	perce-le.
La vie est promesse,	remplis-la.
La vie est tristesse,	surmonte-la.
La vie est un hymne,	chante-le.
La vie est un combat,	accepte-le.
La vie est une tragédie,	prends-la à bras-le-corps.
La vie est une aventure,	ose-la.
La vie est bonheur,	mérite-le.
La vie est la vie,	défends-la.

Mère Teresa

gap

ce distanta intre cine eram atunci si cine sunt acum. ai dreptate, au trecut trei ani, iar eu nu-mi amintesc nimic. gasesc sens in singuratate, inteleg ce inutil mi-am petrecut mult timp si cat am irosit alungand raspunsurile si facand loc altor intrebari. si daca ma intrebi acum incotro, nu am, din nou, niciun raspuns. probabil ca in trecut nu te poti intoarce, chiar daca uneori intamplari din trecut se rostogolesc in prezent, te invaluie si te obliga sa le faci fata. e adevarat ca nu trebuie sa privesti spre trecut, insa uneori acesta te prinde din urma. nu uit suficient, nu uit suficient de bine. as vrea sa uit tot ce am descoperit si inteles ca sa pot redescoperi din nou totul, de data asta, altfel. poate ca lumea se vede altfel dupa ce sufletul tau a inteles unele experiente si le-a pastrat doar emotiile, fara concluzii. sau poate nu, poate ca se vede doar ca un lucru lipsit de sens. ca un drum pe care mergi si stii incotro te duce si ai ales sa nu mai sari de bucurie la fiecare pas. ai simtit frica acum ceva vreme si nu te mai paraseste. ai vazut ca nu poti alerga asa cum sperai asa ca acum abia mai indraznesti sa faci unii pasi. nu vrei sa te lasi doborat, dar te sperie gandul ca si asta tine de tine. inca o lista scrisa in singuratate, sa fie insa cea mai buna si sa fie ultima. si nu mai vorbesti cu nimeni despre nimic fiindca ai povestit. si nici nu te mai entuziasmezi de prezenta unor oameni si nici nu le mai spui asta. creezi, fiindca ceea ce esti nu poate exista decat in singuratate, iata unde era sa ma pierd. in multime.

two photos, one December, my Christmas