plangeti atunci cand trebuie

it's true, it hits you like a boomerang.

plangeti atunci cand trebuie. n-am plans suficient atunci cand ai plecat dintre noi. plang acum si nu ma pot opri. n-am stiut atunci cum sa-mi gestionez emotiile, le-am ferit, m-am ferit, am incercat sa ma asigur ca ceilalti sunt bine. dar in mine se destrama ceva, incetisor, numai ca eu nu auzeam. si-am inceput sa plang acum, atat de tare incat ma doare inima si-ti tot spun ca-mi pare rau, ca-mi pare rau ca nu mi-am luat la revedere.

nu mai stim cum sa ne exprimam durerea, ne-o ascundem de ceilalti si ne-o ascundem si de noi. n-am stiut si-am ascuns-o si de mine si acum s-a intors, stiam cred de-atunci ca o sa doara mai tarziu, ca nu poti sa incerci sa nu te gandesti la nesfarsit. ai disparut si gata. ai disparut cu adevarat. nu mai esti. nu te mai intorci. le scriu acum si-abia acum imi dau seama ca nu mai esti. si nu pot sa ma opresc acum si nici nu vreau, uneori trebuie sa lasam sa ne doara inima, oricum o sa ne doara, inevitabil.

doar e o lectie pe care o invatasem, o acceptasem, mereu sunt pregatita sa imi asum orice, numai ca de data asta n-am stiut, am crezut ca pot s-o amagesc, sa ma pacalesc, sa-mi pacalesc mintea. dar n-ai cum, trebuie sa-ti plangi durerea fiindca oricum o sa se intoarca.

ma doare inima si-atat si e o durere despre care stii ca va trece, insa nu asta cauti. o simti si-atat. poate ar fi trebuit sa plang atunci mai mult, dar n-am putut. si plang acum, de o suta de ori mai mult. cred ca am simtit ca iti eram datoare. poate iti sunt datoare cu multe lucruri pe care n-ai apucat sa le vezi, pe care n-am avut cand sa le impartasesc cu tine. si e adevarat, cel mai bine e sa facem lucrurile atunci, sa spunem ce simtim cand simtim si sa plangem cand trebuie.

sa ne ierti, sa ma ierti.

how does it feel

esti amortit. in prima instanta, nu stii ce mai conteaza cu adevarat. mai ca ai chef sa il regasesti cumva pe dumnezeul ala in care cred toti. numai ca toate cuvintele soptite pe care le auzi nu-ti fac placere si nu-ti plac nici oamenii aceia. nu vrei sa imparti cu ei acelasi dumnezeu. ai vrea, parca ai vrea, sa mergi intr-o duminica la o biserica in care nu cunosti pe nimeni. bunicul nu mai seamana cu nimeni acum. nu cu el, in orice caz. in mintea mea, in memoria mea, in inima mea o sa imi ramai zambind, cu ochii senini si albastri, mereu pus pe glume, mereu razand. sa stii ca altceva n-am stiut ce sa facem si ca ne pare rau ca n-am stiut sa te ajutam sa iesi din starea in care te scufundasesi in ultimele luni, dupa ce picioarele te-au tradat. nu-mi imaginez cum e sa te tradeze propriul corp, dar cred ca e groaznic. si-mi pare rau, imi pare enorm de rau ca n-ai mai stat cu noi, ca poate n-ai mai vrut sa suferi sau ca poate nici tu n-ai stiut ca o sa pleci. noi n-am stiut, am sperat pana in ultima clipa. nu ne-a spus nimeni sa ne pregatim de asa ceva. si cum sa ne alinam acum durerea daca nu amintindu-ne de tine asa cum ai stiut dintotdeauna sa fii? cel mai bun om, un om care, daca ar fi putut, nu s-ar fi certat niciodata cu nimeni.

stii ce e ciudat acum? ca oamenii nu prea vorbesc despre durere. isi feresc chipurile, privirea, inimile. de parca poti sa-ti feresti vreodata inima cu adevarat de ceva. si despre ce vorbim? despre nimicuri. si, mai ales, despre ceea ce nu intelegem. cautam raspunsuri acolo unde stim ca nu vom afla nimic. si stii cat de mult cautam? pana ajungem sa ne facem rau singuri.

dar e nevoie de iubire. e nevoie de iubire in tot ce faci. pentru noi, mai intai. de iubire si liniste. sau poate ca doar eu am nevoie de asta. sa stii ca o sa ma mai gandesc la tine de multe ori. de un milion de ori. toata viata. nu stiu unde esti, dar stiu ca intr-un loc bun fiindca oamenii ca tine trebuie sa mearga mai departe in locuri bune unde sa li se rasplateasca suferintele de aici.

si sa ne ierti. te-am suparat, cu siguranta, cu totii, in diferite momente ale vietii. si sa stii ca te iubim enorm si-o sa continuam sa te iubim inca zece vieti de-acum inainte. si daca exista viata dupa moarte, si daca e adevarat ca oamenii se mai intalnesc si dupa ce mor, atunci, daca o sa ne intalnim, stiu ca o sa ne intampini zambind, razand, mereu pus pe glume.