dimanche

foarte, foarte somn şi e de-abia 22.00. azi am fost la muzeul de artă recentă pentru a doua oară. prima oară am mers la doar câteva zile de la deschidere şi era destul de bebeluş unfriendly. azi, au contraire, ne-au zis vreo doi inşi că e voie cu căruciorul în lift (data trecută it was a big no-no şi ni se trântise un "sorry", exact aşa, pe englezeşte. contemporan, modern). şi foarte mult plimbat pe străduţele din jur. la muzeu tolici, codruţa cernea, mircea roman, bârlădeanu & co. în expoziţia temporară: pallady (îmi place tare mult mai ales de când i-am citit corespondenţa), aman, tonitza, marcel iancu, jules perahim (descoperire recentă la Suţu şi îndrăgostitu-m-am) şi nu mai ştiu fiindcă somn şi fiindcă oricum se învârtea bebelina cu mine cu tot.

nişte pizza la fabrica (that pizza is getting worse, îmi pare rău s-o zic faţă de un loc drag), apoi ţuşti prin parcul Carol până acasă. ah, dar şi dimineaţă în târg de unde am luat nina cassian şi marin sorescu şi căpşune proaspete şi delicioase. uitasem tocmai de dimineaţa perfectă. la întoarcere am luat aşa uşor un mic colţ de trotuar cu un cauciuc (cauciucurile noi, de vară, ieeei), dar am fost surprinzător de calmă şi mi-am amintit de exemplele concrete dintre rudele care şi după zece ani de condus mai zboară câte-o oglindă. nu zic că-i bine şi că să faceţi ca mine sau ca ei, zic doar că am fost calmă şi nu mi s-a mai părut c-am făcut cine ştie ce năzbâtie în trafic. mai ales ca (încă) începător. mai constat că deşi îmi place să ascult muzică clasică, nu suport, dar nu suport, să o să o ascult când conduc. prefer absolut orice banalităţi şi siropoşenii (ritmate, neapărat ritmate) pe care nu le-aş asculta în mod normal. oare se iteşte la mine celălalt om? că ştiţi că cică unii sunt de nerecunoscut la volan. poate la mine e doar legat de muzică. capăt gusturi muzicale de nerecunoscut.

uau. travka. indiferent.

oare o dată la zece ani se apucă omul să-şi răscolească prin folderele vechi sau prin albumele foto sau prin ce-or mai aduna cetăţenii în ziua de azi? că eu m-am pomenit că asta fac şi descopăr că eram o tipă mişto acum 10 ani (foarte naivă şi timidă şi prostuţă, dar mişto, cu potenţial). îmi place să cred că m-am mai înţelepţit între timp (dar ca sfat de la marele înţelept care este să ştiţi că fiecare vârstă vine cu setul ei de greşeli deci nu vă faceţi griji că aveţi de unde).

voiam doar să vă spun că reascult travka, s-a nimerit piesa "indiferent", a fost marea mea iubire, ascultam pe fereastra din cămin la trei dimineaţa şi încă sună ATÂT de bine. deci, na, de unde rezultă că eram o tipă mişto. :))

acum ca om matur am nevoie de o tastatură megasilenţioasă căci bebelina are urechi fine şi acuş mă strigă de la ascultările mele nocturne.

vă las piesa, n-am mai pus aici o piesă din mezozoic, sper să vă plac.

scriam mai mişto acum zece ani, am mai zis? m-am robotizat cu timpul şi cu munca. dar îmi revin, staţi pe-aproape.

mnar, galeria de artă europeană

azi am fost la mnar, la galeria de artă europeană. marile şcoli de artă europeană, prezentate în splendidele galerii din palatul regal. recomand! rodin, el greco, signac, monet şi mulţi alţii. el greco printre cei mai faini, rodin văzut şi-n paris, întotdeauna răpitor. a mers bebelina de-a ameţit. la un moment dat, spre final, pe la şcoala franceză, obosise aşa că se oprea, se aşeza în fund, apoi voia să se întinda cu totul. în schimb mâţâia dacă o luam în braţe căci îi trecea subit oboseala. fain, fain, fain. faină experienţă. ea a văzut într-un an şi o lună multe expoziţii şi multe muzee şi o să tot vadă. evident că nu o ducem special, dar am avut noroc de un bebeluş cuminte care cască ochii mari la picturile renascentiste şi pare că înţelege ce-i cu arta. aham. oricum, ceva-ceva experienţă de un fel sunt sigură că se adună în căpşorul ală mic şi fierbinte. cumpărat aurora liiceanu - prin perdea la două zile după ce mi-am zis să nu mai iau cărţi fiindcă: 1. nu mai am loc. 2: am foarte multe cărţi necitite. 3. mi-e infinit mai uşor cu e-book-urile fiindcă citesc cu ea în braţe când o adorm şi după ce o pun în pat lângă mine. 4. evident, n-a funcţionat.

mi-e dor să scriu recenzii, dar ştiu că practic n-am timp şi mi-ar fi greu să mă concentrez la aşa ceva. că mănâncă şi alea timp, câteva ore bune per carte. nu-mi place centrul Bucureştiului care îmi plăcea într-o vreme (strada benjamin franklin şi cea din spatele ateneului - e mult mai mişto iarna când nu e nimeni). acum au apărut tot felul de ciuperci care stau la soare şi ocupă trotuarul de parcă au dispărut toate terasele din Bucureşti. nu ştiu de ce mă deranjează atâta, mi se pare că unii ocupă loc la masă doar ca să pozeze în loc să se relaxeze şi să bea o bere cinstită la o terasă no name. nu, tre' să fie în buricul buricului, în mijlocul trotuarului, îmbrăcaţi de poză pentru instagram. nu mai pot, după 30 de ani, să mai rabd, ce să fac.

mâine dimineaţă purcedem la drum, avem planuri măreţe de plimbare, la dus conduc eu (prefer să conduc când e mai liber şi când e de plimbare). că pe urmă se instalează jungla în oraş şi ies maimuţele cu volanul în mâini. în rest, să conduci e mişto. ar fi şi mai mişto dacă ar fi doar trei maşini pe stradă, trotuare libere, parcări civilizate. mneah. şi să ştiţi că parcarea aia subterană de la unirea chiar stă goală. deci mai au dreptate şi ăştia când zic că oamenii chiar nu vor să parcheze şi să plătească. dar n-au dreptate când nu dau amenzi. câte amenzi aş da eu. of, of.

am recitit şi parcă sunt o poamă acră. să ştiţi că nu (prea) sunt. poate doar cu somnul fragmentat, poate de-asta. îmi pică ochii-n gură acum când vă scriu şi e de-abia zece.

abia aştept să dorm, să visez frumos şi să se facă mâine dimineaţă, să ies să iau ceva pentru micul dejun, să bem cafeaua fierbinte şi să ieşim la plimbare.

ahh, later edit. am stat şi-am recitit câteva postări mai vechi. mi-am analizat zilele astea viaţa. ce-am făcut, unde sunt, ce vreau să fac. îmi vine să citesc din ctc (haha, n-am mai ascultat de un milion de ani). şi sunt mulţumită. chiar sunt mulţumită. am trecut şi azi pe la humanitas kretzulescu. cele două cărţi ale mele erau acolo. le-am mângâiat cotoarele. nu sunt nebună, m-am bucurat un pic. apoi am plecat cu aurora liiceanu.

am uitat ce zi era azi

mi-am dat seama că e o idee foarte, foarte bună să scriu aici, să am un fel de jurnal al plimbărilor mele cu ea prin parc, pe străzi, să povestim câte şi mai câte. să-mi amintesc, să-i amintesc, să-i arăt, când o mai creşte, cum era şi ce făcea. azi, de exemplu, am fost în Tineretului. aici, iertat să-mi fie, dar altă floră şi faună decât în Carol. şi nu ştiu ce avea, dar a mers cu o mână ridicată tot drumul, ca un fel de "tot înainte, mami, tot înainte!" (ea fiind în cărucior), iar la întoarcere la fel, doar că mai schimba mâinile, probabil dreapta îi amorţise. ne-am plimbat, ea a mers şi pe picioarele ei, am urcat trepte, am admirat privelişti, dar cel mai mult ne-am ferit de biciclişti, de şanţuri (se schimbă bordurile în TOT parcul în condiţiile în care aleile sunt pline de gropi, crăpate şi denivelate - e o distracţie să plimbi bebele în căruţ). multă lume, copaci puţini. mulţumim, dar rămânem peste drum, în mult iubitul Carol pe care acum îl îndrăgesc de zece ori mai mult. acolo ne-am petrecut anul trecut primele dimineţi de primăvară, eu cu podcastul mame în urechi, ea dormind în cărucior. acum cu greu se mai doarme pe afară, doar să fie obosită-obosită. în rest, acasă, în linişte, la orele noastre fixe.
în rest, dimineaţă ne-am înseninat puţin garderoba şi ne-am pregătit de primăvară-vară. a fost duminică, dar cumva, cu tot parcul plin şi cu toate maşinile pe stradă, parcă s-a simţit un fel de marţi. tot dimineţile sunt preferatele mele.
am început să ascult din nou muzică. ştiu cum sună asta, dar am avut o perioadă lungă (de aproape un an) în care nu mai făceam asta, îmi ieşise din obişnuinţă. păcat, dar se întâmplă. şi acum o savurez şi mai mult, nu cred să mai am vreodată timp de scotocit-scormonit cu orele şi nici nu-mi mai doresc asta căci, deh, alte priorităţi şi alte bucurii, dar e tare plăcut să ştiu că e din nou colţişorul acesta, adesea nocturn şi muzical.
recitesc marguerite duras - amantul. nu-mi amintesc nimic, cred că prin facultate am citit cartea, dar ce era în facultate cu greu se putea numi citit. nu cred că-mi place, ca stil îmi aminteşte un pic de patti smith, sigur că e altceva. foarte interesant ca structură, dar e ceva acolo care mă oboseşte cumplit. o fi doar o nesincronizare, dar nu cred, căci poftă de citit am. deci o fi duras.
şi cu asta închei şi încă vă aştept cu un prim comentariu.
să ştiţi că-mi era tare dor să scriu şi cred că nici nu ştiam.
şi e tare-tare-tare bine să scriu aici din nou.


şi, cu alte cuvinte, adică tot cu cele de ieri: noapte bună, copii!

azi, bucurie mare

azi, bucurie mare. printre altele, mi-am găsit cărţile la humanitas kretzulescu. amândouă. eram cu pitica în braţe, abia trezită din somn. m-am simţit un pic mai scriitoare, se poate (?!). m-am bucurat, e drept, m-am bucurat să fiu acolo, pe raftul de literatură română, tocmai acolo unde nu credeam c-ajung. şi-mi tot amintesc cum eu sunt de-abia la început, dar că trebuie să scriu şi să scriu şi să scriu. aşa că, iată, să revin pe blog nu a fost o idee chiar rea, observ şi că au crescut vizualizările deci mai există câţiva cititori pe aici. azi a fost o zi cu soare, cu plimbat bebelina între noi (merge singură acum), cu expoziţie, cu Brauner, Corneliu Baba, Jules Perahim (îl iubesc!), Tonitza, Ciucurencu şi mulţi alţii. apoi prânz într-un loc nu neapărat preferat, dar cu mâncare întotdeauna bună, deci cumva preferat, apoi dulce la Camera din faţă unde am prins în sfârşit loc, apoi într-un final după mult mers pe jos am ajuns şi la kretzulescu unde am văzut minunea. amuzant a fost că erau atât de înghesuite cărţile încât n-am putut să extrag niciunul dintre exemplare. aşa de tare le-am mai înghesuit doar eu în biblioteca de acasă pentru ca ea să nu le mai scoată de pe raft şi să le mai roadă (a ronţăit cu succes două exemplare din Eminescu, al doilea luat ca să-l înlocuiască pe primul, n-a sfârşit nici acela cu bine).
cam atât despre azi fiindcă a fost frumoasă. ieri am cumpărat un volum de elena vlădăreanu. bani. muncă. timp liber. oare am scris? cum uit!!! minunată carte, frumoasă îndrăzneală.


noapte bună, copii!