despre singuratate nu se spune nimic

mi-am promis multe la inceput de an si mi-am promis multe acum un an, acum doi ani. pe urma m-am indepartat, incet-incet, de tot ce mi-am promis ca o sa fac pentru mine. nu stiu cum sa fiu altfel desi poate ma apropii de cine imi doresc sa fiu fara sa-mi dau seama. prin aceste investitii zilnice pe care continui sa am convingerea ca nu le fac in zadar. si-mbratisez un soi de singuratate de care am ajuns sa fiu dependenta fiindca altfel nu stiu sa fiu organizata.

si-am ajuns sa vad uneori prin oameni si sa le refuz prezenta fiindca nu mai vad nimic acolo si fiindca atunci cand vine vorba de relationare, am ajuns sa cred ca nu mai pot invata nimic si ca nimeni nu imi poate oferi vreun raspuns. si in acest egoism completat de oboseala am ales sa fiu doar eu cu mine pana cand voi ajunge acolo unde imi doresc.

anul asta trebuie sa mi-l ofer mie fiindca am oferit prea mult, mult prea mult in ultimii doi ani si nu mie. nu ma pricep la oameni, mi se pare ca mereu e ceva bun in toti oamenii si ma entuziasmez peste masura. dar m-am inselat de atat de multe ori incat am sfarsit prin a deveni un om cinic. si sper ca neincrederea asta nu o sa dureze, ca gustul amar o sa dispara si ca e doar o perioada.

dar imi doresc sa nu dispara de tot, sa ramana pentru toata viata aceasta rezerva, sa se mentina pentru totdeauna aceasta mica distanta pe care s-o mentin la inceputul oricarei noi relatii fiindca altfel stiu ca voi sfarsi epuizata emotional si convinsa ca iau constant aceleasi decizii gresite.

am obosit sa mai cred in oameni si asta e o concluzie amara, dar adevarata. si m-am dezamagit si pe mine de mult prea multe ori fiindca n-ai cum sa crezi ca tu esti sanatos la cap si nevinovat in astfel de intamplari. vina se imparte de cele mai multe ori si-am obosit si nu mai vreau sa ofer peste masura, peste acea masura care ma face sa imi consum energia in prea multe directii.

mai multa intelepciune, mai multa liniste. tare-as vrea sa fiu luata de mana si condusa in directia buna. dar, cum bine a concluzionat cineva astazi, in multe privinte in vietile noastre, suntem singuri, suntem incredibil de singuri.