29 November 2008

Eu nu scriu niciodata

Eu nu scriu niciodata despre mine. Eu nu scriu niciodata ca cea mai frumoasa piesa mi se pare "Cea mai frumoasa zi" a lui Andries. Nu scriu ca cel mai frumos sarut a fost pe o piesa urata. Nu scriu ca momentul perfect a fost o imbratisare stransa, iar noi nu ne mai vedeam de sub fulgii de nea. Nu scriu ca imi place ciocolata (ba da, cred ca asta e singurul lucru pe care il stiati), nu scriu ca oamenii ma inteleg mai intotdeauna gresit, nu scriu ca am nevoie de o curea noua de ceas, nu scriu ca m-as imbraca in rochie in fiecare zi, nu scriu ca as vrea sa am un caine, nu scriu ca atunci am avut chef sa plang, dar nu am plans pentru ca sunt mai puternica decat ar crede unii, nu scriu ca uneori simt ca se prabuseste lumea cu mine si nu scriu ca muzica e singura care imi schimba cel mai usor o stare de rau intr-o stare de bine. Nu scriu ca mereu se indragostesc de mine oameni pentru care nu simt nimic, nu scriu ca azi-dimineata am mancat cereale, banane si ciocolata, nu scriu ca nu mananc decat foarte rar dimineata, nu scriu niciodata ca devin somnoroasa daca beau cafea, nu scriu niciodata ca momentul la care tin cel mai mult e prima ninsoare, primii fulgi mari si pufosi care sa imi atinga fata in timp ce as asculta "Cea mai frumoasa zi". Nu scriu niciodata de prietenii mei, nu scriu niciodata de cat de mult tin la unii dintre ei, la cat de mult ma fac altii sa sufar, iar eu ii iert pentru ca de-asta exista prietenii, nu scriu niciodata ca imi plac ursii de plus si ca ma bucur ca un copil mic de cate ori primesc unul. Nu scriu niciodata ca imi plac florile pentru ca astazi nimeni nu iti mai aduce flori, nici macar o frunza galbena si zambitoare, rupta dintr-un stejar, in timp ce ai veni spre mine. Nu scriu niciodata ca intr-o dimineata o sa ma trezesc si o sa iubesc un necunoscut. Nu scriu niciodata ca sunt cum sunt. Nu scriu niciodata despre mine, nu scriu niciodata despre tine. Scriu intotdeauna despre ceilalti, dar mereu pentru mine.


"Sunt verde. Asa simt, asa sunt.
Asa cred. Asa sper. Ma scufund.
Si tot verde raman. E un verde nebun
Care nu se curata, nu se ia,
Nu se dezlipeste, nu se sterge.
E un verde permanent
Care ma face sa recunosc:
Sunt verde. Asa simt, asa sunt.
Mi-e viata de un verde ursuz..."

Nu scriu niciodata ca asta nu ma mai reprezinta si ca as scrie altceva. Insa nu scriu niciodata ca am uitat cum sa scriu poezii.



Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi
Asculta mai multe audio Muzica »

27 November 2008

Nunta muta (Primul film regizat de Malaele)

Va mai aduceti aminte de filmele romanesti prezentate de Arlechino? Costumele, cadrul feeric, personajele? Eram mici, dar cu siguranta ca unii dintre voi si le mai aduc aminte. Nu spun ca "Nunta muta" e ca ele, doar ca la un moment dat, nu mai stiu ce cadru mi-a amintit de ele.
Nunta muta e un film superb. E pur si simplu genial, are sare si piper in cantitatea ideala, orice bucatar ar ucide pentru reteta aceasta care a nascut un astfel de film. E un film la care razi, te cutremuri si, daca esti si mai sensibil, poti chiar sa versi o lacrima (asta daca te uiti la el acasa, cum sa plangi la cinema?!). E un film care te uimeste la tot pasul, e un film care te face sa razi cu lacrimi, e un film romanesc asa cum noi credeam ca nu se mai poate, e un film romanesc de nota 100!
La inceput, ai impresia ca stii ce film o sa fie, ti se pare un stil cunoscut, parca ai mai vazut asa ceva... dar cat de departe de adevar te vei afla! Nu am mai vauzt de foarte multa vreme un film atat de bun, cred ca de la Restul e tacere. Ruleaza la Studio. Aseara sala a fost plina. In seara asta, sala a fost iarasi plina, iar oamenii au aplaudat. Exact, ca la teatru, cand simti ca trebuie sa te inclini in fata unor mari actori.
Concluzia este ca se poate!
Domnule regizor, tot respectul!

Stop forwarding me!!!

Nu suport emailurile forwardate. E-mailurile acelea stupide in care esti amenintat si blestemat si in care ti se promite ca o sa-ti cada nasul daca nu trimiti e-mailul acela extrem de tampit tuturor persoanelor din lista! Sau aveti grupuri de inamici? Lista neagra de contacte si le trimiteti numai lor? Si ce fel de om trimite 10 astfel de e-mailuri intr-o singura zi??? Unde trebuie sa lucrezi (sa mai fii si platit) ca sa ai asta ca principala activitate?! Bun. Acum ca mi-am varsat naduful, trecem la povesti frumoase. Dar astea in postul urmator. Adicatelea mai sus.

In Memoriam

George Carlin-Fear of Germs

Ningea in luna lui noiembrie...

In dimineata aceasta ciudata am dat un examen. Brusc, a inceput sa ninga. Da, in Bucuresti. Inca un moment ratat. Bucurestiul este, inainte de toate, un oras trist. E ingrozitor de trist si de cenusiu. E murdar, poluat si aglomerat. Peste aproximativ trei ani, traficul se va bloca daca nu vor fi luate masuri. Cu toate acestea, il iubesc. E orasul-camin al celor mai interesanti oameni pe care i-am cunoscut vreodata, e locul in care primavara vine cel mai devreme si toamna pleaca cel mai tarziu, locul in care teii nu miros, dar poti vedea porumbei albi ca zapada pe peluza TNB, orasul in care am mers cel mai mult pe jos. Ma duc sa vad "Nunta muta" si poate ajung si la un ceai. In rest... let it snow... let it snow...

26 November 2008

:) Same Jeans

Cea mai simpatica zi de toamna.


The View - Same Jeans
Asculta mai multe audio Muzica »

Ateneu

Copilul meu va fi un mare pianist.

23 November 2008

Carturesti 8 ani, Verde Ursuz 4

Nu, nu blogul a facut 4 ani, ci eu. La 21 de ani ma comport exact ca la 4. Nu-i nimic, trece. La anul o sa fac 5. L. mi-a spus zilele trecute ca toate se intampla cu un motiv. Credeam si eu candva in asta, acum mi se pare insa ca totul e o ironie a sortii si ca tot ce ni se intampla, se intampla de-a valma. Nu-i nimic, trece. Mi-am dat seama ca sunt rea. Gummy bear-ul mi-a spus ca nu e asa, dar stiu ca el nu e obiectiv deci nu il cred. Mai stiu si ca sunt putin nebuna, dar asta mi s-a mai spus asa ca nu mai am indoieli. Nu-i nimic, trece. Uneori credem ca stim, simtim sau traim ceva, dar sunt doar momente inselatoare care, da, ati ghicit, vor trece. Nici nu am timp sa ma gandesc la atatea. Am terminat Swann (da, dupa 10 ani). Concluzia: iubirea orbeste! Si rau de tot! Am inceput "Calatorie la capatul noptii", inca nu am terminat Tom Jones, nu mi-am facut planul de licenta si am un examen joi. Si nu mai am ciocolata. Si m-as duce in parc, dar prefer sa stau in casa si sa imi plang de mila gandindu-ma la cate am de facut. Astazi sunt ursuza. Nu-i nimic, trece.

22 November 2008

Sit and listen

"Nu mai iubesti pe nimeni de indata ce iubesti..." (Proust). E dureros de adevarat. Cand iubesti, iti uiti prietenii, familia, cainele. Uiti ca si tu ai fost candva singur, uiti ca si tu ai fost candva nefericit, uiti ca altii au fost langa tine. Cand iubesti, renunti la propria-ti libertate. Iti place sclavul in care te transformi. Iti place lantul care te tine legat. Iti place ca nu mai ai decat o persoana la care sa te gandesti. Iti place ca nu trebuie sa mai tii cont de ceilalti. Iti place ca toate planurile tale se invart in jurul unei singure persoane. Iti place ca acum esti fericit.
Oare asa facem toti? Oare asa suntem construiti sau depinde de cat de mult putem iubi? O singura data am simtit ca as putea sa iubesc atat de mult, dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca ar fi in zadar.
Cartu implineste 8 ani! Multumesc lui Chaos pt ca mi-a zis si La Multi Ani, Carturesti!

Oh, funk it!

aseara, fabrica, oameni nu foarte multi, Becks, oameni venind, oameni plecand, poze, ora 12, apa plata, oameni multi, ritmuri si beat-uri din ce in ce mai puternice, imi aminteam de Atena lui Coelho care se misca "impotriva ritmului", lumini, imagini, culori, transa, zambete, soapte, cuvinte care spuneau "nu mai ajung in seara asta", oameni si mai multi, atingeri, soapte, zambete, oameni, priviri triste, priviri indragostite (?), siluete, umbre, vibratii, funk.

Funkul pe care il stiu eu:


Discover Quincy Jones!

Urasc

Urasc sa nu iasa lucrurile cum vreau eu. Urasc sa am program. Urasc sa nu am ce face. Urasc dupa-amiezile de weekend in care trebuie sa invat. Urasc examenele. Urasc inghetata topita si supa calduta. Urasc tipii increzuti. Urasc sa nu am planuri pentru vacanta de iarna. Urasc suspansul. Urasc asteptarea. Urasc.

21 November 2008

Would You Make My Wish Come True?!

Nu stiu cum se intampla, dar dorintele mele sunt interpretate gresit. Daca imi doresc ceva, se implineste, dar in modul cel mai ironic cu putinta. Nici nu stiu cum sa ma fac inteleasa, dar se intampla in felul urmator: imi pun dorinta, astept, astept, nu-mi mai doresc lucrul respectiv, apoi se intampla, capat mai mult si imi strica planurile. Nu e grozav?! E ca si cum un spiridus mic si indesat s-ar prapadi de ras implinindu-mi astfel dorintele. Ce bine ca nu cred in spiridusi, nu?!
Cunosc oameni noi aproape in fiecare saptamana. E ca o aventura care face viata astfel mai interesanta. Nu ma plictisesc de prietenii pe care ii stiu de ani de zile, dar mi se pare teribil de grozav sa cunosc oameni noi. Invatam de la toti ceva si toti invata ceva de la noi. Evoluam comunicand si nu prin introspectie. (Emerson m-ar contrazice, dar nu prea ii mai pasa lui la ora asta de aiurelile noastre). Cam atat. Mi-e dor de un om si de un ceai in Carturesti.

Offtopic: azi am luat biletele pentru Berlin. (giggling, giggling)

20 November 2008

Us, the patru

Noul coleg de apartament e francez. Face patru ore de romana in fiecare saptamana.
-Ce ai invatat in romana? (il intreb eu, curioasa din fire, in franceza).
-Sa ne fie de bine!
(Rasete.)
-Altceva?
-Stiu sa numar pana la 10.
-Super, daca te ratacesti, poti sa incepi sa numeri.

Offtopic: s-ar putea sa avem ghinion cu Berlinul. Sa ne fie totusi (de) bine si de data asta!

Si maine e o noapte...

-Iesim maine?
-Normal, abia astept.
("Se face" maine.)
-Ce faci?
-Bine, abia m-am trezit.
-Ah, ok, vorbim mai tarziu?
-Da, sigur. Te sun eu.
(Se face mai tarziu.)
-Ce facem, mai iesim in seara asta?
-Da, normal. Dar e inca devreme, e abia 17.00.
-Stiu, dar vroiam asa, ca idee, sa stiu pentru ca altfel m-as duce la teatru cu Andreea.
-Nu, mai, cum sa te duci la teatru? Iesim. Te sun cam peste o ora si iti zic.
(Normal ca ma enervez. Normal ca stiu ca o sa uite sa sune. Se face si mai tarziu. "Chiar" 23.00 ca sa imi citez un prieten.)
-Mda...
-Am adormit, nici nu mi-am dat seama. Ma ierti?
-Esti un....!!!!
:)

17 November 2008

neata, neata, buna dimineata

-Neata!
(la 5 dimineata)
-Esti nebun? De ce suni la ora asta?
-Pai vroiam sa te invit maine la o cafea si am vrut sa fiu sigur ca nu iti faci alte planuri.
(Dear Lord, ajuta-ma sa nu spun ceva ce as regreta pe urma).
-Asa e, mai ales ca oamenii normali isi fac planuri la 5.30. Deci ai sunat la timp. No bine, zi.
-Ce rea esti!
(Ooo, cata perspicacitate. Il mai pasuim deci.)
-Ora, te rog.
-Nu stiu... pe la 7 seara e bine?
-Bine, e bine.
-Bun, perfect. Somn usor!
(Telefon inchis. Adorm.)
6.00
-Neata din nou! Am uitat sa te intreb unde ne intalnim.


Cum sa nu iti placa de astfel de oameni?!

Still waiting

Nu ma pot hotari daca totul se intampla cu un scop in viata. Daca Dumnezeu aseaza lucrurile dupa bunul plac, ce rost mai are sa incerc eu sa le schimb? Sa ma revolt? Sa intreb ce a pastrat pentru mine? Sa cersesc ceea ce cred ca mi se cuvine? Sa implor sa primesc ceea ce cred ca merit? Sa ma rog ca sa nu mai sufar in tacere? Traieste-ti viata! Ce e asta? Eu oare ce fac? Ce nu merge cum trebuie? Faptul ca am luat niste decizii gresite? Dar toti facem asta. Sa incerc sa uit? Ce sa uit? Cand eram in liceu, circulau niste bancuri proaste si sub limita secului. Era unul si cu o aspirina in desert si umbra ei. Asa sunt acum. Ma simt ca umbra unei aspirine in desert. Nici macar nisip nu sunt. Nimic pentru el, nimic pentru ei.
Asta e doar o depresie de-a ta! Tocmai, e a mea asa ca da-mi voie sa o traiesc prin toti porii.
Copilarii! Exact! Crezi ca imi doresc sa devin un adult? Nici nu mai vreau sa ma uit in oglinda si sa vad ca mi se adancesc cearcanele pe zi ce trece.
Si offtopic: Cioran il intrece cu mult pe Nietzche.

Nu vreau mila, nu vreau sfaturi, vreau doar o vacanta intr-o alta tara, intr-o alta viata.

16 November 2008

My gummy bear

Exista oameni care iti aduc zambetul pe buze atunci cand te astepti mai putin. Exista oameni care iti aduc aminte ca nu esti singur. Exista el.

"I need a hug, a real one, a green one. Vreau sa fii atat de aproape de mine incat Stanescu ar compune despre imbratisarea noastra, razand de ideea coastelor."

Cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a spus vreodata cineva. Thank you, gummy bear.

15 November 2008

Natalie Merchant

"My Skin"

Take a look at my body...Look at my hands.There's so much here that I don't understand
Your face saving promises whispered like prayers...I don't need them
I've been treated so wrong... I've been treated so long as if I'm becoming untouchable.
Contempt loves the silence it thrives in the dark with fine winding tendrils that strangle the heart. They say that promises sweeten the blow but I don't need them, no, I don't need them.
I'm a slow dying flower, frost killing hour, the sweet turning sour and untouchable.
O, I need the darkness, the sweetness, the sadness, the weakness, I need this. I need a lullaby, a kiss goodnight, I need this. Do you remember the way that you touched me before, all the trembling sweetness I loved and adored?
Your face saving promises whispered like prayers, I don't need them, no, I don't need them.

Stiu pe cineva

Stiu pe cineva care mi-a spus ca ar trebui sa fiu recunoscatoare. Stiu pe cineva care nu ma intelege. Stiu pe cineva care habar nu are sa imi citeasca gandurile. Stiu pe cineva care ma supara. Stiu pe cineva care ma face sa plang. Stiu pe cineva care crede ca imi poate citi in suflet. Stiu pe cineva care nu mai este. Stiu pe cineva care zambeste mult. Stiu pe cineva care vorbeste mult. Stiu pe cineva care vorbeste putin. Stiu pe cineva care nu imi aduce niciodata flori. Stiu pe cineva care imi aduce ciocolata. Stiu pe cineva care ma uraste. Stiu pe cineva care m-a invitat la dans. Stiu pe cineva care nu stie sa danseze. Stiu pe cineva care m-a urat cand ne-am despartit. Stiu pe cineva care nu ma cunoaste. Stiu pe cineva care nu ma place. Stiu pe cineva care nu ma iubeste. Stiu pe cineva care imi place. Stiu pe cineva.

Israel Lights si Sugartown Cabaret








Am facut mult prea multe poze atunci. Data viitoare ma voi multumi cu mai putin.

Ma numesc Imahl

Pentru un prieten caruia ii eram datoare cu cinci povesti. Sper ca asta sa le inlocuiasca pe toate.

Capitolul I

E foarte frig la etajul meu. Stau la etajul trei, intr-un bloc plin de oameni in varsta. Nu ii cunosc, ii vad foarte rar, habar nu am cu ce se ocupa sau cine a mai murit. Se pare insa ca ei imi cunosc toata viata. Parintii mei au murit cand aveam 15 ani. Un soc, stiu, dar cumva, am trecut peste. Nu am ramas acelasi, o tragedie te schimba, chiar daca nu iti dai seama. Si luna trecuta, Laura m-a parasit. Pentru un dobitoc, pentru un imbecil care ma facuse sa cred ca imi este prieten. Sau poate chiar eram prieteni. E ciudat cum uneori uitam ca prin vis ani intregi petrecuti alaturi de cineva. De el nu-mi mai amintesc bine sa fi fost prieteni, insa nu o pot uita pe Laura. Asa ca am facut ce ar face orice bou indragostit pana peste cap : am rugat-o sa nu ma paraseasca. Am implorat-o. Dragostea e oarba asa ca e usor sa iti tarasti inima prin noroi. Cand m-am trezit, era prea tarziu. Laura plecase… cu caine cu tot si cu o jumatate de inima franta in buzunarul paltonului. Si-a uitat insa umbrela rosie. Am sperat ca se va intoarce, era preferata ei. Nu, il iubeste pe idiotul acela mai mult decat isi iubea umbrela. Pe mine nu cred ca m-a iubit vreodata. Acum e aproape miezul noptii, dar am uitat cum e sa adormi la timp si sa te trezesti odihnit. Pe la cinci a sunat cineva la usa. Era tanti Gina de la 2. Mai vine din cand in cand sa imi aduca prajituri. Are trei nepoti mici si tot timpul le gateste. Ma stie de cand eram mic. Iar acum vine cam la doua zile si de fiecare data cand ii deschid usa, se uita atenta la mine si ma intreaba cum ma simt, ce mai fac, daca am mancat, de ce nu ies mai mult prin oras si mereu i se pare ca am mai slabit. Vine mereu cu aceeasi teama ca intr-o zi nu o sa ii mai deschida nimeni. Mi-am dat seama ca de asta ii este frica si i-am zis ca eu nu o sa ma sinucid asa cum au facut tinerii aceia de la stiri. A fost foarte fericita, dar si speriata pentru ca si-a dat seama ca poate ma gandisem la asa ceva. Azi mi-a adus placinta cu mere. E vecina mea preferata si singura pe care o cunosc. Mi s-a facut un dor teribil de Tito. Asta era cainele. Poate ca ei nici nu ii mai dau de mancare. Ba nu, chiar daca pe mine nu ma mai iubeste, la Tito a tinut cu adevarat tot timpul. Mai devreme incercam sa imi amintesc de prima intalnire cu Laura. Asta se intampla cu vreo 4 ani in urma, cand eu eram in primul an de facultate. Am iesit cu mai multi colegi la o bere si atunci ne-am imprietenit si am decis sa ne mai vedem si cu alta ocazie… doar noi doi. Si acela a fost inceputul unei relatii care s-a sfarsit luna trecuta. Vecinul de alaturi a pornit bormasina. In fiecare saptamana mai face cate o gaura in perete. Nu stiu de ce, nu stiu daca nu cumva gaureste si mobila sau incearca sa isi faca sotia sa dispara, stiu doar ca face multe gauri. S-a facut cam frig in bucatarie.

And so it begins....

The Raven
[First published in 1845]
E. A. Poe

Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
`'Tis some visitor,' I muttered, `tapping at my chamber door -
Only this, and nothing more.'

Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; - vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow - sorrow for the lost Lenore -
For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore -
Nameless here for evermore.

And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me - filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating
`'Tis some visitor entreating entrance at my chamber door -
Some late visitor entreating entrance at my chamber door; -
This it is, and nothing more,'

Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
`Sir,' said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you' - here I opened wide the door; -
Darkness there, and nothing more.

Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,
Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before
But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,
And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!'
This I whispered, and an echo murmured back the word, `Lenore!'
Merely this and nothing more.

Back into the chamber turning, all my soul within me burning,
Soon again I heard a tapping somewhat louder than before.
`Surely,' said I, `surely that is something at my window lattice;
Let me see then, what thereat is, and this mystery explore -
Let my heart be still a moment and this mystery explore; -
'Tis the wind and nothing more!'

Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,
In there stepped a stately raven of the saintly days of yore.
Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he;
But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door -
Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door -
Perched, and sat, and nothing more.

Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
`Though thy crest be shorn and shaven, thou,' I said, `art sure no craven.
Ghastly grim and ancient raven wandering from the nightly shore -
Tell me what thy lordly name is on the Night's Plutonian shore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,
Though its answer little meaning - little relevancy bore;
For we cannot help agreeing that no living human being
Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door -
Bird or beast above the sculptured bust above his chamber door,
With such name as `Nevermore.'

But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,
That one word, as if his soul in that one word he did outpour.
Nothing further then he uttered - not a feather then he fluttered -
Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before -
On the morrow he will leave me, as my hopes have flown before.'
Then the bird said, `Nevermore.'

Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken,
`Doubtless,' said I, `what it utters is its only stock and store,
Caught from some unhappy master whom unmerciful disaster
Followed fast and followed faster till his songs one burden bore -
Till the dirges of his hope that melancholy burden bore
Of "Never-nevermore."'

But the raven still beguiling all my sad soul into smiling,
Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;
Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking
Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore -
What this grim, ungainly, ghastly, gaunt, and ominous bird of yore
Meant in croaking `Nevermore.'

This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing
To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosom's core;
This and more I sat divining, with my head at ease reclining
On the cushion's velvet lining that the lamp-light gloated o'er,
But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating o'er,
She shall press, ah, nevermore!

Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer
Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.
`Wretch,' I cried, `thy God hath lent thee - by these angels he has sent thee
Respite - respite and nepenthe from thy memories of Lenore!
Quaff, oh quaff this kind nepenthe, and forget this lost Lenore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil! -
Whether tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,
Desolate yet all undaunted, on this desert land enchanted -
On this home by horror haunted - tell me truly, I implore -
Is there - is there balm in Gilead? - tell me - tell me, I implore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil!
By that Heaven that bends above us - by that God we both adore -
Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,
It shall clasp a sainted maiden whom the angels named Lenore -
Clasp a rare and radiant maiden, whom the angels named Lenore?'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Be that word our sign of parting, bird or fiend!' I shrieked upstarting -
`Get thee back into the tempest and the Night's Plutonian shore!
Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken!
Leave my loneliness unbroken! - quit the bust above my door!
Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

And the raven, never flitting, still is sitting, still is sitting
On the pallid bust of Pallas just above my chamber door;
And his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming,
And the lamp-light o'er him streaming throws his shadow on the floor;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted - nevermore!

Ta-daaa!

Cum va spuneam si cu alta ocazie, strainii sunt mult mai seriosi, responsabili si cu bun simt decat romanii. :) E adevarul gol-golut, nu va intristati. Cei de la revista Spin au raspuns si acum ne-au promis ca ne vor asigura intrarea la orice concert mare din Romania, noi trebuie doar sa il alegem. Filmam, ne bucuram de atmosfera si plecam acasa cu gandul minunat de a lucra pentru ei. Nu stiu cum de apar toate astea exact intr-o perioada in care nu prea reusesc sa ma adun, dar mi-am propus sa le fac pe toate. Primul pas ar fi sa step away from my computer (ba nu, sa imi dezinstalez messengerul!). Apoi sa imi organizez fiecare minut din viata. That hurts. Si luni am examen. That hurts too. Si m-as putea duce la Koop, la Nouvelle Vague sau la Tricky. Dar pe 27 mai am un examen. Triple hit. Si dupa 27 noiembrie nu mai sunt "super evenimente". In plus, vrem sa ne mutam. Sa mutam VLP si sa il facem site (cred ca e prima data cand mentionez numele acestui blog pe Verde Ursuz. Avem planuri mari si idei marete. Am cam fugit mereu de planurile mari, dar parca acum, desi pare cel mai nepotrivit moment, I feel like staying. :)

12 November 2008

Greata

Astazi nu mi-a pasat daca ar fi deraiat metroul...

11 November 2008

Care e secretul persoanelor puternice? Nepasarea, ignoranta... egoismul?! Oricare ar fi, il vreau si eu. Vreau sa devin peste noapte o egoista. Vreau sa nu-mi mai pese de nimic. Vreau sa ma transform intr-o nesimtita notorie.
Spun prostii... nu m-as putea schimba nici in o mie de ani. Am cunoscut insa oameni care au reusit fara sa tipe la altii, fara sa ii raneasca, fara sa ii insele. Sa ii adunam deci pe toti oamenii rai si sa ii trimitem pe Marte. Pe Marte, va spun!

Live and let live

Nu o sa mai spun ca normalul nu poate fi definit. Pot foarte usor sa fac diferenta intre un om nebun si unul normal.

09 November 2008

Ningea in luna lui decembre...

...se inveli in cearceaf si iesi in zapada. Era desculta, dar nu simtea frigul. Ce ar mai fi putut sa simta cu acea inima amortita? Inainta cativa pasi pana la mijlocul strazii. Se opri si privi la fereastra luminata. Singura fereastra cu perdele rosii de la etajul doi. Nu ai cum sa o ratezi. Isi amintea perfect cuvintele lui cand se cunoscusera. Lacrimi mari i se scurgeau acum pe obrajii albi, mai albi decat zapada. In mana dreapta isi strangea rochia si cele cateva hartii de cate un milion. O doamna grabita, cu o haina de blana, trecu pe langa ea. O privi cu sila si murmura un "asa le trebuie". Simti ca se prabuseste. Asta parea acum? O prostituata?

Fulgi mari de zapada alunecau usor fara sa se topeasca si i se asezau pe gene si pe umeri. O incoronau regina lor. Regina zapezii. O regina cu inima franta si cu ochi mari si negri.

Ramase acolo cateva minute. Usa blocului se deschise si un tanar inalt, cu o haina neagra pe umar alerga spre ea. Ii aseza haina pe umeri si o lua in brate. Cativa pasi mai incolo, se prabusira amandoi sub zgomotul unor focuri de arma.

Revolutia incepuse.

Ninge.

Despartirea

-Mi-am dat seama ca nu am momente de fericire completa. Momentele mele de fericire sunt umbrite imediat de nefericiri, iar amintirea primelor se sterge din cauza intamplarilor care se ivesc de fiecare data. Amintirile mele frumoase se sterg si nu mai pastrez decat momentele triste din ele. Tristetea metafizica pe care o resimteau unii scriitori e cea mai buna muza. Sufletul se deschide in fata ei si lasa afara toata frustrarea, toata nebunia si toata durerea. Nepasarea ne invaluie si o melancolie acuta sapa adanc in inimile noastre.
-Tu de unde scoti toate astea? Le-ai citit undeva si acum mi le reproduci? Nu incetezi sa ma uimesti.
Atat intelegea el din tot ce ii spuneam. In momente ca acelea imi venea sa il pocnesc cu ce mi-ar fi venit la indemana. Ma ridicam de fiecare data si il lasam sa isi bea cafeaua in liniste. Stiam ca mai fuma o tigara si ca apoi venea sa isi ceara iertare.
-Esti un dobitoc, stii asta, nu?
-Eu te fac nefericita?
-Nu, tu doar imi adancesti tristetea aceea. Dar ea a fost acolo inainte de a te cunoaste pe tine.
-Deci sunt si eu vinovat.
-Da, ai si tu o parte din vina. Esti ca un calau cu norma intreaga.
S-a amuzat teribil cand i-am zis asta. Apoi ne-am impacat si dimineata inca mai dormeam imbratisati. L-am parasit a doua zi, dupa trei ani impreuna.

Oglinda

Ma cuprinsese un soi ciudat de moleseala sau o caldura ciudata. Am iesit pe balcon, iar frigul noptii ma trezi imediat. Din interior, muzica se auzea in surdina. Erau ritmuri de jazz, monotone, senzuale. In acele momente, mi-as fi dorit sa fumez. Mi se parea mie cumva ca asta ar fi intregit peisajul. In blocurile din fata, inca mai erau multe lumini aprinse. In zare, cerul era de un negru rosiatic si cetos ca si cum acolo, la periferie, se duceau lupte sangeroase de care uitam in timpul zilei. A iesit pe balcon. Imi dorisem asta. Poate ca si de-asta iesisem, ca sa il fac sa vina dupa mine. Ar fi putut insa, la fel de bine, sa ramana in camera. Inchise usa si se apropie de mine fara sa spuna nimic. Totul parea atat de natural. Balconul, scufundat in bezna, noi doi, frigul, muzica in surdina. Imi puse o mana pe umarul drept si isi sprijini barbia pe celalalt umar.
-E frumos aici.
Nu i-am raspuns. Ma trase spre el si ma imbratisa strans.
-Uite, acum nu iti mai este frig.
Am ramas asa pret de cateva minute. Deodata, ma saruta pe gat si isi trecu mana prin parul meu, pe vremea aceea inca lung. M-am intors si l-am sarutat si eu. A fost un sarut lung, un sarut asteptat de amandoi de multa vreme, un sarut care nu se mai termina. Ne simteam de parca am fi vrut sa ne inghitim reciproc. In urma noastra nu ar mai fi ramas decat tigara lui, inca aprinsa, pe pervazul ferestrei.

Reading list

Patru carti in acelasi timp, so help us God:
1.Greata
2.Ecstasy
3.Tom Jones (I know, lame, don't ask)
4.Swann

Cine ghiceste autorii... good for him/her!

08 November 2008

Oh happy day

Petrecerea a inceput la 21.00 si s-a terminat la 5.30. A fost fun. Astept insa ziua in care voi locui intr-un castel in care imi voi putea invita toti prietenii, care sunt, slava Domnului, multi. Nu multi si shallow, multi si buni. Yep, I'm one of those friendly persons (asta pana ma calci pe coada). Am primit o carte kinky (asa mi-a fost prezentata), un sort(z)... da, am primit un sort, but a lovely, lovely one (Suki stie, ce-i drept din auzite, ca fac mancare buna), stuff to wear, stuff to eat (chocolate, they know I'm a hopeless addict asa ca au renuntat sa ma tot inscrie la Ciocolepticii Anonimi) and... and.... A TEAPOT. Yes, an incredible teapot vazut de mine acum o luna, cu tavita, cescute, the king of teapots. Mama mi-a facut cadou un ceainic. That's why we love them so much. Because they always pay attention to details (unlike our boyfriends... no offence, boyfriends from around the world!).
Cum toti invitatii sunt in realitate spioni, nu am putut posta pozele cu ei. None of the 100 photos we took. :(



07 November 2008

And I Fell For You, My... Teapot

Dap, am gasit ceainicul perfect. Nu l-am luat pentru ca, dupa doua ore in Auchan, am ramas fara bani. But this teapot was perfect. Era exact ca cele din Carturesti. Oh, my poor little teapot... sitting lonely on that shelf. I am going to take you home, soon, very soon.

06 November 2008

Azi

Azi am chef sa ma imbrac ciudat, sa ma uit fix in ochii oamenilor, sa ma uit in sus la cladiri ca si cum as fi o turista si sa ascult Lykke Li in tot acest timp. Azi am chef sa ma imbrac ciudat, sa ma plimb in Cismigiu si sa ma tund. Azi am chef sa imi recuperez cartile de la un xerox obscur unde le-am lasat ieri si sa mananc inghetata. Azi am chef sa imi fac rost de un prieten cu catel sau de un catel cu stapan pe placul meu. Azi am chef sa vad un film bun si sa mananc ciocolata (oare exista zile in care as fi in stare sa refuz ciocolata?!). Azi am chef sa par putin dusa. Azi am chef de sfarsitul romanului Nadja. Azi am chef.

Israel Lights, Sugartown Cabaret si Dekandens

Concertele de marti sunt aiurea. La fel si cele de joi, cele de miercuri, dar mai ales cele programate lunea. Marti am fost in Fire ca sa ii ascult pe mai sus-numitii. La Israel Lights basul si toba "iti rupeau capul". Mare pacat, pentru ca au voci foarte bune si aproape ca nu se auzeau.
M-am temut, recunosc, de Sugartown Cabaret. De ce? Pentru ca e o trupa de screamo si imi facusem de acasa o idee despre cum urma sa sune. Surprinzator, au fost fantastici! Nu e un gen de muzica dupa care sa ma omor, dar ce voce si ce instrumental! Totul a fost foarte bine pus la punct, sunetul impecabil, un basist foarte bun, un chitarist la fel de bun, o voce puternica si un tobosar plin de energie. O trupa care a dus genul acesta de muzica mai sus de tipetele obisnuite ale altor trupe care au uitat sa isi mai scrie si versuri.
Ultimii (dar nu cei din urma) au fost copiii de la Dekadens. Nota 10 pentru voce! Cand mai aveti ocazia, mergeti sa ii vedeti, merita!
Poze (desi am facut aproape 200) nu pot sa pun deoarece le pastrez pentru o cauza mai buna (sper eu).

P.S.1: Today I skipped classes.
p.s.2: Bucurati-va!
Those Dancing Days-Hitten

Hold me tight and never let me go...

Tine-ma in brate. Tine-ma strans in brate si fereste-ma de ploaie. Spune-mi ca nu vei inceta niciodata sa ma iubesti si ca nu imi vei da drumul atunci cand voi simti ca ma prabusesc. Spune-mi ca ma vei tine strans de maini atunci cand voi vrea sa fug si ca imi vei aduce aminte de ce te iubesc. Trupurile noastre sunt unul singur. Ti-e frig, tremuri, dar ramai cu mine in ploaie. Vreau sa nu te mai saturi de mine, vreau sa fii al meu pentru ca sunt o egoista atunci cand iubesc. Si totusi, as invata sa traiesc fara sa dorm numai ca sa fiu langa tine.

Cum as putea eu sa stiu toate astea? Nu am iubit niciodata pe nimeni.

02 November 2008

Maine o sa fie soare

... la fel de bine, s-ar putea sa ninga.
In caz ca va intrebati, nu, nu mai vorbesc de nimeni acum. Simt ca irosesc atata energie si iubire incat nici nu mai vreau sa scriu despre asta.
Ce-ati putea sa ascultati in seara asta:
1.Au Revoir Simone-Night Majestic
2.The Cat Empire-Sly
3.Test Icicles-Circle Square Triangle
4.The Dandy Warhols-Get off
5.Black Rebel Motorcycle Club-Berlin
Atat pentru azi. Daca mai vreti, mai cereti.
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare