Sa cresti mare!

Cum unii dintre voi stiau deja, am inceput cu ceva timp in urma sa ma ocup si de blogul Mic Dejun de Bucuresti. Dupa ce a fost mentionat pe stiupecineva.ro, astazi a aparut si intr-un articol foarte frumos scris pe hypestreet.ro. Gasiti intregul articol aici.

Many thanks, Hypestreet!

preview

Vă invit la micul dejun.

It's done. Please share and add this to your blogroll

Mic dejun de Bucuresti. One of the 2 photo projects I was talking about has just started.

I think I like you. But before I tell you that, I made some pancakes.

foto: verde ursuz.

Când nu-ţi găseşti cuvintele, faci clătite.

I just very killed a mosquito

Pentru liniştea mea şi a cititorilor mei, să ştiţi că de astăzi înotăm în ape mai liniştite. Şi că am primit o propunere de colaborare ca editor datorită blogului. :) Lucru care se va face, desigur, pe lângă job. I was pleased to find out that it was thanks to my blog.

Cea mai bună îngheţată ever (cu excepţia celei pe care o mâncam când bunicul meu lucra la fabrica de lapte şi mergeam în vizită... dar asta se întâmpla acum 19 ani) a fost cea de la City Grill. Surprinzător, nu? Nu chiar, păstrăvul lor la grătar e chiar yumm. Revenind însă la îngheţată... cea mai bună, cea mai bună, cea mai bună! Cereţi îngheţata de casă când treceţi pe acolo şi o să vă daţi seama încă de la prima înghiţitură cât este de diferit gustul faţă de cea pe care o mâncaţi în mod obişnuit.

Alte veşti? Am cumpărat azi nişte mobilă, am montat-o, am un loc minunat de luat micul dejun, am ajuns mai mult târâş până în carrefour ştiind că mâine-mi vin prieteni în vizită şi le-am promis îngheţată şi brioşe cu fructe de pădure (pe care le voi face mâine dimineaţă, fireşte). încă nu m-am gândit la un fel principal rapid şi bun, dar am lângă mine my precious cooking books. nu ştiu cum am reuşit să mă întorc din carrefour cu toate raioanele după mine, cert e că nici n-am luat tot ce mi-ar fi trebuit. şi după toată ziua aceasta plină, am reuşit să mai şi gătesc ceva. muream de foame, vă imaginaţi.

foto: verde ursuz (şi să ştiţi că toate sunt de azi :) ca să vedeţi ce blogger responsabil sunt)

vă spuneam de poze

s-ar putea ca pe lumină colajele să mi se pară altfel, dar acum le-am făcut pe fugă ca să nu mai amân postarea lor. :) deci cam asta am mai bucătărit lately pentru că nu am avut timp de ceva mai mult, dar dacă în weekend nu intervine nimic, se vor înfăptui lucruri maaari.

foto: verde ursuz.

povestea prajiturilor cu ciocolata

au iesit bine pana la urma. doua tavi, din aluatul care a ramas si a supravietuit unui nou adaos de faina. si de ciocolata. va imaginati ca daca nu stricam primele ture, am fi mancat cel putin sase tavi. pe jumatate arse, pe jumatate pline cu ciocolata, ti se cam topeau in gura. n-au fost fabuloase cum speram, dar noi trei am dat gata doua tavi si suntem inca in viata. daca o sa incerc din nou? cu siguranta. desi am dileme de tipul: how hot is 180 degrees la un cuptor care nu-ti indica temperatura? poze in seara aceasta, in functie de ora la care ajung acasa. sunt huhurez de ocazie, in caz ca nu stiati. dupa job, mereu se intampla cate ceva. numar minutele, mai am o jumatate de ora si o durere de cap. n-am ceai, nu mai am nici apa si simt ca o sa imi explodeze ceva in cap. hmm, asa s-o fi simtind si cuptorul la 180 de grade?

prajituri-prajituri, dar tare-as manca o salata. ooof.

e duminică, dar îmi imaginez că e vineri

şi că sfârşitul de săptămână e abia la început. şi cum m-am trezit eu pe la 1 (shhh) cu gânduri clare de lenevie, mi-am propus să trec pe modulul desene animate vechi. două boluri de cereale mai târziu, mi-am dat seama că se făcuse deja 3, iar eu trebuia să pun la cuptor the ultimate chocolate chip cookies. până să ajung efectiv în bucătărie, aflu că sesiunea de examene nu s-a încheiat, deşi de două săptămâni noi am simţit că suntem deja în vacanţă. aşa că m-am apucat să scriu ceva, deşi cerinţele testului trimis prin e-mail nu-mi erau clare nici mie, nici persoanei care mă anunţase că I've got mail. am lăsat deci lucrarea făcută doar pe jumătate, şi-am dat fuga în bucătărie să mai povestesc cu noul chiriaş care lenevea sub masă, nedorind să ia parte la conversaţie. am zâmbit înţelegător şi am scos aluatul din frigider (a stat la rece aproximativ 28 de ore, how's that for fancy cooking! :p). după ce am dat forma cât de cât rotundă, am pus tava în cuptor şi-am venit repede până aici să-mi răsfoiesc blogul preferat (nu, nu al meu). mai urmează apoi pe înserat şi, cel mai probabil, după ce voi fi făcut cinci tăvi de cookies (aluatul e suficient cât pentru toţi cetăţenii în cazul în care intrăm în faliment), o întâlnire la cărtureşti via Aitch.

later edit: although now I should be posting the proud results of my work, once put in the oven, the dough began melting. and melting. and melting. no sign of going up, only spreading. now, could this be a sign that I should not brag about a new recipe until I try it? although I made macaroons until they turned out to be fine, I no longer have the nerves to try and cook some more because there seems to be something wrong with the dough I made and the only thing I cooked today in the kitchen is myself. :)

so... it's Saturday, isn't?

as I'm waiting for my lentil soup to cool, I'm drinking my elder tea (this continues to be hilarious to me, and now the lentil soup adds to it) and thinking that things should soon be fine. indeededo, my optimism is making its way back to my mind and spirit. I am still very grateful that I somehow managed to know what would make me tremendously happy (or content, as this is the wise version of happiness). nevertheless, I have to wait until then and live life at its best. I'm happy that I offered myself the opportunity of presenting a project on Max Blecher, of returning to books in such a childhoodlike way and of rediscovering the pleasure of doing simple and beautiful things like... well, like a lentil soup (which btw is soooo good).
offtopic: yesterday I bought another owl, this one also came as a necklace, I simply adore it.
so have a lovely day of spring and smile with no reason whatsoever... better yet, smile because spring is finally here. :)
and good things are about to come.

pe ploaie

m-am gândit că fiindcă abia din martie e oficial primăvară, nu are rost să mă mai supăr pe cei care se ocupă cu vremea. astăzi am realizat un lucru maaare: am făcut birou dintr-o comodă pe care până acum a domnit în voie bună o adevărată panoplie a feminităţii. acum sunt la rang de cinste cărţi de toate soiurile, de la cărţi de publicitate şi dicţionare de engleză comercială şi tehnică, până la cărţi pentru copii şi romane serioase. şi tare mă bucur că în sfârşit o să am un loc care o să mă inspire să scriu ca un om responsabil şi nu ca un leneş abia trezit din somn care vă comunică ştirile din vârful patului. acum vă scriu deci privind cu mândrie la cărţile din faţa mea. şi deşi zilele trecute am dat sfoară-n ţară că o să fac pricomigdale, abia în seara aceasta o să trec la fapte. şi parcă-mi şi place ploaia asta, acum că sunt la adăpost şi la căldură. şi până mă întorc, v-aş întreba ce credeţi voi despre audiobook-uri. nu am ascultat până acum niciuna şi ştiu din ce ni s-a povestit la master, că în general cărţile cu audiobook nu se vând tocmai bine. aşadar, dacă aveţi de împărtăşit impresii de "călătorie" în acest sens, le aştept cu mare drag şi interes.


later edit: iată şi rezultatul! :)
this is also my cookie jar (occasionally filled with rice :-< ): © Verde Ursuz

et voila

la mine e deja primăvară de câteva săptămâni.

last night:

breakfast:

© Verde Ursuz

I feel useless these days.

I lie to myself so I bake a cake once in a while. And then I feel like running and hiding.

just made this

ca supa să aibă şi un desert.

Catching up

Prăjitura cu lămâie a văzut lumina bucătăriei în urmă cu două ore. Prima reţetă din cartea care îmi va aduce pe puţin zece kilograme în plus o găsiţi în penultima poză: banana loaf.

Warm Lemon Syrup Cake

Chocolate and Banana Loaf

The Lemon Cake again. :)

Photos by Verde Ursuz.

Bon appetit!

I love the smell of lemon in my Saturday tea

A piece of my room as it is right now.

It's Saturday, isn't it?

O nouă zi, gânduri noi. Am început cu cerealele preferate în bolul preferat. Mi-a lipsit acest mic dejun. A urmat filmul Julie & Julia şi un ceai negru for my regular headache. Last night I felt old and tired so I freaked out and probably took the best decision I've taken lately. Şi azi plănuiesc să cumpăr seminţele de condimente şi pământ de flori. Şi mai târziu, s-ar putea să scot televizorul din debara (da, televizorul nostru e în debara, we're that bohemian :p). I miss watching cartoons and drinking hot cocoa milk. So wish me luck with that. It's quite a big T.V. but after moving a huge bed by myself, nothing can stop me now. O să încerc mai târziu să fac prima prăjitură din minunata carte. Asta după ce o să mă asigur că am înţeles corect despre ce ingrediente este vorba deoarece e în engleză şi se pare că există mai multe tipuri de zahăr şi mai multe tipuri de făină. Cam atât. Nu se vrea a fi un post de căzut pe gânduri. E soare şi azi trebuie să facem lucruri frumoase. Şi poate să încercăm să fim mai buni. Şi zâmbitori.

Pe mai târziu!

I am terribly sorry for these low-quality photos (it's neon light, dar visez la o bucătărie cu ferestre mari prin care să intre din plin lumina naturală).


Someone gave me a piece of morning knowledge: "doesn't matter what anyone thinks.
it's just you, your life and what makes YOU happy." So thank you.

Ca la mama acasă

Să-mi fie cu iertare, dar nu m-am putut abţine. Cum nu am reuşit să mă trezesc azi-dimineaţă la 7.30 şi să fac clătite cum era în plan, le-am făcut în seara aceasta pe fugă (dar voi puteţi să le faceţi pe aragaz, fireşte). Unele sunt cu dulceaţă de afine, iar celelalte sunt cu dulceaţă de cireşe. Mie îmi plac cele cu dulceţuri nu foarte dulci, dar asta e ce-am avut prin frigider. Promit să încerc să fac şi varianta americană (if that's in fact where the fluffy pancakes were invented).


Şi în caz că vă întrebaţi dacă Verde Ursuz s-a pus pe gătit şi nu o să mai scrie despre iubire şi alte dileme existenţiale, ei bine, m-am pus într-adevăr pe gătit ca la carte, dar dilemele rămân aşa că voi reveni în curând şi cu rândurile obişnuite.

Dezmăţ.

De când am descoperit-o pe Mazilique, aş găti zi şi noapte. Deşi ar fi trebuit să nu mă mişc din faţa laptopului şi să termin de citit o minunată carte de marketing, am dat cu ochii de aşa ceva. Aşa se face că nişte rozmarin s-a strecurat printre tastele calculatorului. Nu întrebaţi. Cam asta e ce a ieşit, nu e mâncare, e dezmăţ:

Today I send my love to

Kitten.

Mi-am dat seama că am multe de învăţat de la tine. Cum am mai spus, nu o să îmi pară rău după timpul în care nu ne-am văzut. E un nou început.

Cu drag.

dezmăţ

într-o viaţă anterioară am fost mixer:

Brioşe ţigăneşti, cum bine a zis H.

cakes and bakes

Printre multe alte lucruri frumoase, ieri am primit de la D. şi A. cartea care mă va face să stau un picuţ mai mult prin preajma cuptorului:

Therefore, after having read at least 50 pages for my marketing class, o să mă duc să cumpăr ciocolată şi o să încep să fac brioşe. În toiul nopţii, dar mai contează?