10 June 2009

Pentru că am uitat să mai cresc

De când a început să nu îmi mai placă haosul?
Poate că mi-ai spus de prea multe ori că e dezordine.
Dar orice haos e o nebunie organizată.
Acum că toată lumea ştie unde îmi ţin fiecare lucru, a pierit tot farmecul.
Mă hrănesc prin cuvinte. Comentarii prin perfuzii.
Cred că am uitat să mai cresc. Sau poate am crescut prea mult şi acum am decis să fiu mică din nou.
Pentru o secundă am avut impresia că o să se întâmple ceva frumos. Dar numai pentru o secundă.
Mă întreb de ce nu mai cred că e minunat că nu ştim niciodată ce aduce a doua zi. Poate pentru că luna trecută mă gândeam cu groază că o să se facă dimineaţă.
Şi în afară de câteva persoane, în ochii celorlalţi am părut mai bine decât eram în realitate. Atât de bine încât nici acum nu îşi dau seama că îmi tremură mâinile.



Uneori cerşesc îmbrăţişări. Nu le primesc decât rar pentru că oamenii se îmbrăţişează azi cu frică.

Aş vrea să am o zi în care să mă ascund în Cărtureşti. Aş vrea să am o vară în care să mă ascund printre ceşti de ceai. Să nu mă vadă nimeni, să par o piesă de mobilă, un ceainic, un tablou. Să îşi agaţe cineva umbrela de umărul meu.
"Mă iertaţi, nu v-am văzut".
"În sfârşit!" şi i-aş zâmbi cu mulţumire.

Apoi aş vrea din nou să fiu fericită şi să cerşesc iubire.

16 comments:

  1. la partea cu imbratisarile nu pot decat sa-ti dau dreptate... frumos, din nou!

    ReplyDelete
  2. me too. "oamenii imbratiseaza astazi cu frica"... Ma bucur ca am prieteni care ma imbratiseaza cand "ii apuca".

    ReplyDelete
  3. me too. "oamenii imbratiseaza astazi cu frica"... Ma bucur ca am prieteni care ma imbratiseaza cand "ii apuca".

    ReplyDelete
  4. pfu.. si te rog sa stergi unul dintre cele doua comentarii de mai sus, precum si pe asta.X(

    ReplyDelete
  5. Acum ca l-ai scris si pe al treilea, o sa le las pe toate. :))

    ReplyDelete
  6. haha...
    Ma iert.:)) A fost o zi grea de la inceput. Plus ca azi am si sarit din trenul in miscare.:P

    ReplyDelete
  7. ooh, felicitari, dar data viitoare incearca sa il lasi intai sa se opreasca.

    ReplyDelete
  8. @ Răzvan Cîmpean: Ce păcat, nu?!

    ReplyDelete
  9. Foarte mare pacat! Eu incerc sa-mi imbratisez prietenii, dar observ ca (foarte) multi nu au obiceiul asta. Sau, asa cum zici tu, nu e neaparat o imbratisare sincer...

    ReplyDelete
  10. In general imbratisez si sunt imbratisata, doar ca nu intotdeauna sunt cele pe care ni le-am dori. Sunt insa si oameni care nu au imbratisat niciodata pe nimeni si nu inteleg cum pot trece pe langa aceasta minunata stare de bine.

    ReplyDelete
  11. chiar as vrea o imbratisare acum..

    ReplyDelete
  12. I would like to live in a permanent hug.

    ReplyDelete
  13. mi-ai deschis imaginatia cu carturesti..umm..mi-ar place sa fiu prin carturesti,la muzica:un titlu de pe un cd,niste versuri,o melodie,o culoare de pe coperta,sau chiar un cd.mai apoi,cineva sa vina,sa vada cd-ul,sa se bucure ca l-a gasit si sa-l cuprinda cu mainile la piept.ar fi :)

    ReplyDelete
  14. nu ma satur sa te citesc si sa te recitesc si tot asa. e special tot ce ai aici.

    ReplyDelete
  15. :) Multumesc mult.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare