miercuri, vazut filmul "Marti, dupa Craciun". baut bere la Verona. frig.
joi, intalnit Zenobia, adaugat la prieteni (eu nu pot sa scriu atat de frumos cum scrie ea, asa ca tot ce pot sa fac este sa ii multumesc din inima pentru ce a scris), baut ceai la Verona.
frig. concert Wax Tailor. frig.
facut bagaj. curent. durere de cap.
spuneam ca nu stiu sa scriu cum scrie Zenobia. imi place insa (si inca) sa cred ca ma pricep la oameni. ca inca le mai pot citi sinceritatea si caldura in ochi. ca inca mai descopar, intr-un Bucuresti care m-a intristat adesea prin oameni si renuntari, ca exista si felul meu de oameni. oameni frumosi, calzi, sinceri, oameni de la care pot invata lucruri bune, oameni care vor schimba ceva in mine si oameni care ma vor face sa zambesc. oameni pe care ii simt din prima clipa ca prieteni si pe care simt ca ii cunosc de-o viata dupa primele douazeci de minute. oameni care au facut, de-a lungul timpului, ca din copilul timid care nu indraznea sa spuna ca ii este sete, un om care astazi indrazneste sa creada in alti oameni. asa este si ea, un om pe care il voi pomeni cu siguranta mai des de acum inainte. ursuzonim nu trebuie sa-i mai gasesc. zenobia i se potriveste de minune. am uitat sa o intreb daca are legatura cu gellu naum.
Showing posts with label pentru verde ursuz de la strainii calatori printre randuri. Show all posts
Showing posts with label pentru verde ursuz de la strainii calatori printre randuri. Show all posts
16 July 2010
Interviu
Aproapealb stie sa puna intrebari bune. Sper doar ca raspunsurile mele vor fi pe masura lor.
Cum te simti acum ca esti semi-persoana publica? :)
Semi-persoana publica e mult spus. Sunt doar inca un blogger care poate isi iubeste blogul mai mult decat ar trebui. As spune ca ma simt la fel, doar ca blogul (/bloggingul) mi-a schimbat mult stilul de viata si de gandire. Cea mai mare bucurie o am atunci cand primesc un e-mail de la o persoana complet necunoscuta care imi spune ca i-am adus zambetul pe buze in ziua respectiva. Mai sunt, desigur, si prietenii mei care imi citesc blogul, dar cu ei e deja alta poveste. :)
Ti se pare vreodata ca impartasesti prea mult unor oameni necunoscuti?
Mai mereu. Dar nu ma uit niciodata inapoi. Asa sunt eu, impulsiva. Si singurele dati in care mi-a parut rau ca am fost cu mult prea sincera au fost cele in care oamenii au profitat de acest lucru. Dar unor astfel de oameni nu ai ce sa le faci, asa ca ii pui deoparte intr-o cutiuta a oamenilor pe care nu vrei sa ii mai lasi sa te supere si mergi mai departe. La urma urmei, lumea e plina de oameni frumosi. Iar sinceritatea e ceva care tine de caracterul unui om. E sau nu e. Nu are zile in care decide sa se manifeste sau nu.
Te-ai intalnit cu multe persoane pe care le-ai cunoscut doar prin blog?
Multe persoane nu au fost. S-ar putea chiar sa le pot numara pe degete. Dar de fiecare data au fost oameni interesanti, asta e clar. Cu unul dintre ei mai sunt prietena si astazi, si noi ne-am cunoscut acum 3 ani. In rest, mai sunt oameni cu care ma vad din cand in cand, dar nu foarte des. Vara trecuta l-am cunoscut pe Hain, iar recent am cunoscut-o pe Lumi Cris cu care m-am intalnit deja de doua ori si cu care sper ca o sa ma intalnesc din nou. Cred ca mai mult decat ce poti invata din carti, poti sa inveti de la oameni.
Ce e scrisul pentru tine? (Desi la intrebarea asta imi amintesc ca ai raspuns oarecum intr-un post Why blog, dar poti sumariza :P.)
Un fel de Coldrex pe care il iei atunci cand esti racit. Lasand gluma, scrisul e o parte importanta din mine pe care trebuie sa o educ si sa o perfectionez. Daca nu as mai fi atat de dezorganizata, as reusi. But I'm working on it.
Care este blogul tau favorit de citit?
Imi place ca dupa 4 ani de zile, am acelasi raspuns la intrebarea asta: Mintea de ceai. Mai am inca doua care-mi plac mult de tot si pe care trebuie sa le mentionez: Luc si Zenobia. Mintea de ceai ramane insa blogul pe care il vizitez in fiecare zi, din tinerete, iata. Talking about a true stalker!
Cat timp crezi ca vei mai continua sa scrii pe blogul acesta?
Daca Dumnezeu (sper ca nu se astepta nimeni sa zic Buddha :p) o sa vrea sa ma ajute sa mai pot scrie si la 80 de ani, atunci o sa scriu si atunci. Pun pariu ca blogspot va putea suporta o arhiva de o viata pana atunci!
De ce e ursuz verdele?
Nimeni nu e fericit tot timpul. Asa ca verdele, o culoare de care ma simt legata in mod inexplicabil, devine uneori ursuz. Dar e un "ursuz" caracteristic mie care nu-mi da voie sa-i supar si pe cei din jurul meu.
Cum te simti acum ca esti semi-persoana publica? :)
Semi-persoana publica e mult spus. Sunt doar inca un blogger care poate isi iubeste blogul mai mult decat ar trebui. As spune ca ma simt la fel, doar ca blogul (/bloggingul) mi-a schimbat mult stilul de viata si de gandire. Cea mai mare bucurie o am atunci cand primesc un e-mail de la o persoana complet necunoscuta care imi spune ca i-am adus zambetul pe buze in ziua respectiva. Mai sunt, desigur, si prietenii mei care imi citesc blogul, dar cu ei e deja alta poveste. :)
Ti se pare vreodata ca impartasesti prea mult unor oameni necunoscuti?
Mai mereu. Dar nu ma uit niciodata inapoi. Asa sunt eu, impulsiva. Si singurele dati in care mi-a parut rau ca am fost cu mult prea sincera au fost cele in care oamenii au profitat de acest lucru. Dar unor astfel de oameni nu ai ce sa le faci, asa ca ii pui deoparte intr-o cutiuta a oamenilor pe care nu vrei sa ii mai lasi sa te supere si mergi mai departe. La urma urmei, lumea e plina de oameni frumosi. Iar sinceritatea e ceva care tine de caracterul unui om. E sau nu e. Nu are zile in care decide sa se manifeste sau nu.
Te-ai intalnit cu multe persoane pe care le-ai cunoscut doar prin blog?
Multe persoane nu au fost. S-ar putea chiar sa le pot numara pe degete. Dar de fiecare data au fost oameni interesanti, asta e clar. Cu unul dintre ei mai sunt prietena si astazi, si noi ne-am cunoscut acum 3 ani. In rest, mai sunt oameni cu care ma vad din cand in cand, dar nu foarte des. Vara trecuta l-am cunoscut pe Hain, iar recent am cunoscut-o pe Lumi Cris cu care m-am intalnit deja de doua ori si cu care sper ca o sa ma intalnesc din nou. Cred ca mai mult decat ce poti invata din carti, poti sa inveti de la oameni.
Ce e scrisul pentru tine? (Desi la intrebarea asta imi amintesc ca ai raspuns oarecum intr-un post Why blog, dar poti sumariza :P.)
Un fel de Coldrex pe care il iei atunci cand esti racit. Lasand gluma, scrisul e o parte importanta din mine pe care trebuie sa o educ si sa o perfectionez. Daca nu as mai fi atat de dezorganizata, as reusi. But I'm working on it.
Care este blogul tau favorit de citit?
Imi place ca dupa 4 ani de zile, am acelasi raspuns la intrebarea asta: Mintea de ceai. Mai am inca doua care-mi plac mult de tot si pe care trebuie sa le mentionez: Luc si Zenobia. Mintea de ceai ramane insa blogul pe care il vizitez in fiecare zi, din tinerete, iata. Talking about a true stalker!
Cat timp crezi ca vei mai continua sa scrii pe blogul acesta?
Daca Dumnezeu (sper ca nu se astepta nimeni sa zic Buddha :p) o sa vrea sa ma ajute sa mai pot scrie si la 80 de ani, atunci o sa scriu si atunci. Pun pariu ca blogspot va putea suporta o arhiva de o viata pana atunci!
De ce e ursuz verdele?
Nimeni nu e fericit tot timpul. Asa ca verdele, o culoare de care ma simt legata in mod inexplicabil, devine uneori ursuz. Dar e un "ursuz" caracteristic mie care nu-mi da voie sa-i supar si pe cei din jurul meu.
03 February 2009
Verde Ursuz e o poveste, spuse dl. Chaos
Ma-co-vei. Posesor de motan pe nume Carpetă şi deţinător de blog. Nu ştiu de ce l-a ales tocmai pe al meu, dar îi mulţumesc şi mă bucur că lasă Cola deoparte pentru poveştile mele.
19 December 2008
The Child of Riot
Uneori se joaca. Ba nu, cred ca el se joaca mereu. Multumesc pentru portret. Si sa desenezi intr-o zi niste tigri. Da, acei tigri.
08 December 2008
Pentru Verde Ursuz
Multumirile se duc aici.
trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate
realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite
tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere
ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf
pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow
luna încălţată-n papuci de biserică
ieşită din sicriu fără să umble la cuie
se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios
deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile
metilizate de infirmul trandafiralbastru
spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate
sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon
acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine
Pentru verde ursuz
trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate
realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite
tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere
ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf
pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow
luna încălţată-n papuci de biserică
ieşită din sicriu fără să umble la cuie
se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios
deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile
metilizate de infirmul trandafiralbastru
spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate
sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon
acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine
Pentru verde ursuz
Subscribe to:
Posts (Atom)
