nothing is for real

I'm drunk with music but I wanna drink it with you.

use me

sursa

when you're done, I won't care. It's better to be used by you than not having you at all. There are no feelings left so it's okay. It's not like I could make room right now. It's not like I feel anything or actually care. I just wanna see how it feels to feel. Whatever I was supposed to feel and I didn't. So break me, use me. You left these traces, who would've guessed? I think I missed taking the wrong decisions. Because this is what I decided: make 100 more mistakes when it comes about you. It's still a way of controlling your own life, don't you think?

When you want someone and you don't care about the end result. I'll enjoy it, I promise. I just don't wanna refocus, I don't wanna make room. I'm stubborn, so stubborn, no suprise here. I still wonder what the hell happened.

It's either you and us sharing something undefined or nobody else. Not now. I don't wanna make room and nobody's willing to fight for it anyway. So let's just go ahead with this undefined whatever and enjoy it.

acum e târziu

play this first:



acum e târziu, vezi, e aproape miezul nopţii şi-aproape luni. acum îmi pun braţele în jurul tău şi-adorm, vezi, dar e târziu şi mă trezesc din vis şi reiau lectura de la pagina 383. acum e târziu, vezi, şi-mi las capul pe umărul tău şi-adorm.

my moods are everything but sentimental.

acum e târziu, vezi, iar mâine nu o să pun nicio alarmă să sune. ne-mpărţim aceeaşi îmbrăţişare şi ne spunem că e târziu şi că am obosit. prea puţin contează, trăim pur şi simplu. nimic nu iese aşa cum plănuim şi întotdeauna e mai bine aşa.

I like it how you force me to wait.

acum e târziu şi n-avem decât noaptea asta.

relationships are boring.

1993

Play this first:




mi-ai atins obrajii cu mana si m-ai sarutat bland, incet, in timp ce ti-ai luat la revedere. mana ta calda, un necunoscut. unele lucruri se intampla atunci cand trebuie, cand dupa ce esti posomorat o vreme, te regasesti. un gest, o miscare. mi-e si frica uneori sa mai vorbesc despre astfel de lucruri. le traiesc in mine. ma tem sa le dau o insemnatate, dar le savurez fiecare secunda. vocea ta calda langa urechea mea, atat de recent.


mi-e de ajuns ca zambesc dupa doar cateva ore de somn. nu caut sa-i dau nume, mi-e dor de apropierea care ne va defini in curand.

last night I did meet a tall dark stranger.


later update: still smiling.

nimeni nu e centrul universului meu

în afară de mine. asta te macină şi te salvează, la intervale egale. îţi prepari cafeaua dimineaţa, desculţ, în bucătărie. pui una, două, trei cuişoare şi le savurezi aroma, bucurându-te încă de acum de mirosul pe care îl vei simţi peste doar câteva minute. mintea ne joacă cele mai urâte feste atunci când nu o lăsăm să se odihnească. aici nu vorbim despre iubire, ci despre nopţi, muzică în surdină şi nimic de reamintit. gustul vinului care-ţi şterge toate supărările şi-ţi aprinde dorinţele. suficient de mult vin roşu încât să ştii că eşti încă acolo şi suficient de puţin încât să te ridici dimineaţa la timp, să te îmbraci după un sărut plictisit, uşor formal, parţial obligatoriu, sărat şi obosit. mai vorbim. să-ţi strângi haina mai bine când ieşi din bloc, să vrei să plângi şi să ştii că numai un "eu" vechi ar mai plânge. să se audă în tine un urlet de lup şi asta să fie tot. să-ţi scufunzi mai târziu mintea în cafele, în muncă, în ore nesfârşite în care-ţi vei spune că nu-ţi pasă. astea nu sunt jocuri, dar le vei trăi ca cel mai bun actor. asta nu înseamnă nimic, îţi vei spune, iar inima se va răzbuna prin împunsături mici: asta înseamnă ceva. dar asta nu înseamnă nimic, îţi vei spune, dincolo de toate neamintirile. astea sunt doar amintiri mici, noi, de colecţie. le agăţi şi-ţi zâmbeşti în oglindă. ai trecut şi prin lucruri mai rele. şi nimeni nu înţelege nimic şi nici nu încerci să explici. a trecut atât de mult de când ţi-a păsat. tot inima te ia de mână şi te conduce pe un drum ştiut. apoi te lasă în frig, în faţa unui interfon la care nu ştii ce număr să formezi şi-ţi spune: acum descurcă-te. şi să ai grijă să fii bine a doua zi. şi nu i te plângi. nu i te vei plânge. vei trăi totul ca cel mai bun actor. tot ce faci, faci pentru tine. zâmbeşti şi-ţi spui că nimeni nu e centrul universului tău, în afară de tine.

NU MI-E FRICA DE OAMENI, CI UNEORI DE MINE

N-am vorbit mult despre tine şi nici n-am scris. Aşa că atunci (am vrut să scriu "acum", cât a trecut, o săptămână?) când ne-am despărţit, aş fi vrut să trăiesc o suferinţă firească, fără să fie cu adevărat dureroasă, prin îngrijorarea celor din jur. N-am putut să le cer însă ceea ce nici eu nu puteam să-mi ofer. Poate că alinarea lor m-ar fi întristat cu adevărat. Sau poate că nu e timpul trecut să sufăr. Poate că aşa reacţionez de data aceasta, de parcă aş avea o inimă cu amortizor. S-o fi frânt, dar nu s-a auzit nimic. Ştiu însă, oricât aş vrea, de amorul scrisului, că nu s-a rupt nimic. Nu pot să simt decât prea puţin.

N-am povestit detalii. N-am spus că îmi plăcea zâmbetul tău şi-mi plăcea că nu-mi reproşai nimic, nici măcar atunci când deveneam rece, când lucrurile se distanţau, iar eu mă bucuram că e bine şi-aşa. Poate că am fost un om rece şi prea indiferent. Nu mai ştiu cum să analizez trecutul. Îmi rămân doar simţurile, mirosul, râsetele noastre. Râdeam mult. 

Nu ţi-am aruncat încă periuţa de dinţi, dar ţi-am tăiat tricoul. Nu cu înverşunare, ci ca să-l port. Nu de dor, ci dintr-o simplă obişnuinţă, poate uşor bizară, de a înfige foarfeca în unele tricouri şi de a le purta aşa, cumva altele. Nu simt nimic şi nu ştiu dacă e de vină frigul sau dacă oboseala şi toate medicamentele din ultimele săptămâni amorţesc în mine sentimente întregi. Oare aşa să fie, totuşi? Să mă fi transformat, cu adevărat, într-un lup de stepă?

               

aici, pe lume, suntem puţini

mi-am deschis gândurile şi inima din nou. trupul se transformă, totul se transformă. vinul umple fiecare venă, răsună zdrobitor bjork dintr-un vinil cumpărat dintr-un loc de la care mi-am luat în seara aceasta la revedere, cărămidă cu cărămidă. mi s-au desprins braţele şi privirea şi inima de locul cel mai drag din lume după cea de-a doua casă. mă apropii în timp ce mă îndepărtez şi mă înghite răul şi mă las pradă bolii şi viselor rele. m-ai abandonat şi-ncerc să-mi amintesc că doar eu îmi fac rău. aici am închis, aici am deschis, aici au rămas urme pe paharul de vin, ce bine că se spală uşor. aşa ne vor fi toate nopţile, cu bjork şi urme care se spală uşor, cu cearcăne pe care le vom ignora a doua zi ca şi cum nici nu ne-am fi întâlnit cu doar o noapte în urmă.

suntem ceea ce alegem să nu regretăm.

sunt eu, poate nu ştii, dar azi mi-am regăsit iar contururile şi-am întins mâna către oglindă şi-am şoptit că mă iert pentru a mia oară. cunosc cel puţin zece oameni care-mi spun pe alt nume, de ce mă strigaţi aşa cum eu nu v-am spus niciodată că mă numesc, nu ştiu de ce nu m-aţi întrebat, dar de aceea nici nu o să vă recunosc vreodată. cunosc cel puţin zece oameni care-mi spun pe alt nume.

îmi întind braţele către virginia woolf atunci când dimineaţa nu mai eşti aici şi te trezeşti mult mai devreme, cu o noapte mai devreme decât mine, cu un zâmbet cu câţiva ani întârziere. poate dumnezeu îşi întinde mâinile ocrotitoare şi mă ţine în viaţă, poate îşi râde de noi, eu nu-l văd, aşa blasfemiatoare cum sunt, fără voia mea. iartă-mi golurile şi renunţarea şi nepăsarea şi durerea, iartă-mi privirile tulburi preţ de care lumea se pierduse într-un pahar de vin, o ţineam în pumni, nici eu nu mai ştiu. am învăţat doar că e foarte uşor să nu-ţi mai pese şi am învăţat că omenirii i-ar fi fost mult mai bine într-o noapte veşnică a celor mai senine şi sincere gânduri. poate e din cauza stelelor sau din cauza vinului, dar nu ne-am spus niciodată cuvinte mai sincere şi nu ne-am iubit niciodată mai mult.

în definitiv, all is full of love. deschidem fereastra larg şi ascultăm bjork. în definitiv, all is full of love.

simţi? simt.

şi e cald. şi e bine. şi-ţi simt privirea, oarecum din amintire. zâmbesc acum cu puţină tristeţe şi-ncet, abia şoptit, cerşesc în plus câteva ore. unui dumnezeu nedescris, unui dumnezeu închipuit de arghezi. încet, ca să nu-mi reproşeze că abia acum îl rog din nou ceva. e doar teamă. o simt. şi-o ascund. şi vreau.

before my voice fails

                     

ai vrut ca noaptea să se oprească într-un punct, fie la ora 3, fie la 4. n-ai pus preţ pe sărutări, ci pe oase, mâini, coapse, braţe. te-ai oprit cu răsuflarea pe fiecare centimetru de piele, de teamă. nimeni nu mai pleacă nicăieri, ai spus, dar te-ai ridicat la 6 pentru că nu poţi fi în două locuri deodată.

m-am pierdut şi eu între două uşi. la ce-ţi trebuie ţie dans contemporan, mi-ai spus. am adormit oricum, dansând, plângând. atunci când începi să devii jumătate din ceea ce erai cândva, începi să îţi zăreşti venele. aveai dreptate, pielea devine mai străvezie.

wer bist du?

this music grows inside your heart

                         
you cover time. I am listening to the most beautiful song in the world. reach out for no one, cry out for no one. the night has covered the walls around, but not the people. I can still hear them squirming on the streets, in their tiny houses, with their tiny hearts. stop fidgeting.

I have never in my life felt more like a wolf as I am now. only silence and night bring me peace. only the absence of others. as if I could spend the rest of my life listening to one single song, reading all the books in the world. on the shore.

we're prisoners of our own society, a cage we built ever since we acknowledged reason. but instead of enlightenment, we plunged into darkness.

you cover time.

între 1 şi 2

genunchii mei se loveau de perete
de clanţe de tocuri de uşă
palmele tale nu se loveau de nimic
simţeau sub cercurile săpate fin în dermă
teama spaima groaza
pe care
o eliberam eram eliberată
a doua zi durerile de spate
au trecut cu calmante.

renn, wenn du kannst

respiră în doi
dacă poţi
adică să respiri şi pentru mine
aşa cum eu respir
ca să o fac fericită pe mama
poţi să îţi apeşi palma
în pieptul meu
oricât de tare
orice urmă e o rană
binevenită
respiră în doi
dacă poţi.

iti spun eu

iubirea incepe la parterul blocului
si se termina la etajul sapte
iubirea se consuma uneori in lift
sau in scara blocului
cu conditia sa fie noapte
iubirea incepe acolo unde
vanzatorii ambulanti arunca
ce n-au vandut peste zi
iubirea se consuma in piete
sau in incaperi imbacsite de praf
cu draperiile trase.

cred ca ningea in decembrie

foto: weheartit.com

talpile erau goale pe podea

urme de piele si degete

aici una, dincolo alta

picioare in forme geometrice complicate

si totusi, frig

fereastra era inghetata in partea de jos

flori de gheata in forme geometrice complicate

repetitii pe care de altfel le-am urat

cate putin din putinul care eram atunci

zapada se batatorea sub pasi

sub talpile de cauciuc de fum

sub talpi

si totusi, frig

doua picioare invelite bine de caldura care tasnea

din calorifer

se auzeau batai de inima

in forme geometrice complicate.

ah, repetitia.

cum nu

sa nu povestesc despre iubire
despre iubire nu trebuie niciodata sa povestesti
trebuie sa o simti
cu tamplele, cu talpile, cu buricele degetelor, cu varful nasului
despre iubire nu poti sa scrii
ca uneori te ineaca
nu poti sa scrii despre mirosul pielii
care
ti se imprima in nari, in tample, in buricele degetelor.
despre iubire nu poti sa scrii.

novoct

imi place cum prescurtezi cuvintele,
cuv.
imi place cum respiri.
eu
de doua zile ma
gandesc
ca esti un om minunat. 


sursa foto: aici.

cum nimeni, niciodata

aproape ca as vrea sa spun acasa. vreau acasa. dar nu mai spun asta, acasa e aici. m-am lipit de tine precum o ventuza de plastic cu carlig pe care o cumperi de la un magazin ieftin de cartier ca sa iti agati prosoapele in baie. nu ma descalt. ma opresc in fata oglinzii si-mi netezesc rochia neagra. imi admir cateva secunde sacoul si ma bucur de alegerea facuta. bun, astazi am nimerit-o, m-am imbracat toata in negru. intru in bucatarie dupa ce verific din nou daca am inchis usa. imi pregatesc imediat niste scrambled eggs. nu stiu nici acum echivalentul in romana si nici nu-mi pasa. scrambled eggs si le mananc la repezeala cu o jumatate de avocado taiat cubulete. iau farfuria inca fierbinte in dormitor si ma asez pe marginea patului. mananc repede, fara sa constientizez macar. sunt atenta doar atunci cand gatesc. mancatul in sine nu mai are pe urma nicio importanta. duc farfuria in chiuveta si imi promit sa o spal la intoarcere. te trezesti si vii langa mine.
mergem?
mergem.

scarecrow words

I'm a coward.

sa ne amintim

nu mai am ce sa impart mai mult de-atat. adica am, dar nu vreau. iti fac loc la fereastra daca vrei. sunt fire, invizibile, ca de paianjen. iar mie mi-a fost intotdeauna frica de paianjeni.

imagineaza-ti un patrat mic in care m-am miscat intotdeauna gresit, am calcat pe margini, m-am lovit de colturi, i-am strambat adesea unghiurile de 90 de grade. si-asa m-am tot rasucit fara sa ma uit de ce pereti ma lovesc pana cand patratul s-a transformat in cerc. cubul in sfera, mai bine zis. iar acum, in sfera asta, e cald si e bine. si stiu cum sa ma misc si nu ma mai lovesc de nimic. dar mi-e teama sa ies din ea. ma tem ca sfera s-ar transforma inapoi in cub, iar asta ar fi un sfarsit clar.

imagineaza-ti cum nu mai indraznesc nici sa respir. imagineaza-ti ca nici macar aceste cuvinte nu exista. le am in minte, scrise cu cerneala invizibila. sunt scrise pe fereastra aburita, e suficient sa intind palma si sa le sterg. privim aceeasi strada pustie. imi spui ca aici a locuit nu mai stiu ce scriitor. altadata as fi tinut minte. acum abia aud ce imi spui. o sa mi se rupa cureaua de la ceas in curand. a fost cureaua ta, dar mi-ai daruit-o mie, pur si simplu. eu nu eram obisnuita cu astfel de oameni. puri si simpli.

vezi tu, eu nu am cum sa tip. dar toate strigatele se sparg in mine, se lovesc de coaste si se intorc in inima. uneori dor, uneori nu mai simt nimic. le las acolo, poate intr-o zi vor fi suficient de puternice incat sa rabufneasca intr-un val de nebunie care va fi suficient de mare pentru cei 457 km.

Gars ar putea fi un nume de motan

intoarce tu lucrurile catre mine. aduna-ti singur hainele pe care le-ai uitat ieri. spune-le tu oamenilor cine sunt si cine esti. invata sa-ti faci singur cafeaua, macar o data. da-ti singur seama cand e timpul sa pleci sau sa ramai. zambeste tu si pentru mine, macar o perioada.

daca am fi din nou in garsoniera, ai apasa pe enter chiar acum, iar postarea ar ajunge pe blog injumatatita, cum ai facut de multe ori inainte. aduna singur parul de pisica de pe perna si nu te mai plange ca lasa par. iesi singur in balcon la o tigara si nu ma mai chema si pe mine. inchide si usa de la balcon, intodeauna se face curent.

adu-ti mai apoi aminte ca mi-ai spus candva ca britanicii nu cunosc notiunea de curent facut intre doua usi sau ferestre deschise. citeste-ti singur stirile din online si adu-ti singur cafeaua la pat. mangaie-ti singur obrajii si gandeste-te, macar pentru ca o clipa, ca nu mai e nimeni in garsoniera. poti?

eu da. ce facem mai departe?

foto:  reblogged from the Internet.