maria

rochia ta roşie avea ceva din parfumul anilor '90. aproape că mirosea a ojă ieftină cumpărată de la Eleganturi, din aceea care-ţi sărea imediat de pe unghii. îţi întindeai palmele în aer, delicat, încet, şi aşteptai să se usuce. mă rugai să-ţi întorc filele cărţii în timp ce tu aşteptai. părul tău proaspăt spălat mirosea puternic a şampon. mă afundam în el chiar dacă mirosul acela de trandafiri nu-mi plăcea. erai tu, cu părul tău proaspăt spălat.

mă-ntreb ce s-a întâmplat acum cu rochia aceea. doamne, din ce material era, nu-mi amintesc. nu-mi amintesc decât felul în care se simţea atunci când o atingeam. atunci când te atingeam. era un material rece, întotdeauna rece. oare cum se numea? nu-mi amintesc, nu-mi mai amintesc decât mirosul de ojă, de acetonă şi de şampon de trandafiri.

anii '90, asta ştiu clar. insuportabilă descriere a anilor '90. şi-mi lăcrimează ochii şi mi-e ciudă pe mine că plâng. e prea dureroasă trecerea timpului ca să o pot povesti astăzi fără să mă înec în rânduri. imposibilă descriere a timpurilor trecute. netrebnic povestitor.

mişa

Uite, ninge. Hmm, mai ştii? Obişnuiam să ne împărţim zăpezile, frigul, până şi locul de la fereastră. Aveam aceeaşi ceaşcă de cafea, tu te trezeai mereu mai târziu, aşa că eu îmi beam mai întâi ceaiul din ea. Te priveam pe urmă cum îţi apăsai buzele acolo unde cu câteva minute mai devreme fuseseră buzele mele. Strângeai în dinţi porţelanul când erai supărat sau când te gândeai la ceva. Dar asta se întâmpla rar. Noi eram fericiţi, nu? Eram doar noi, acolo, în garsoniera aceea micuţă, construită de parcă ar fi ştiut că o să ne mutăm în ea într-o bună zi şi că o să creştem, că o să devenim oameni mari şi că iubirea o să ne schimbe în fiecare zi. Am stat şi cu Mişa o perioadă, dar ţie nu-ţi plăceau pisicile, aşa că am dus-o la un adăpost. Şi totuşi, te-am iubit şi mai mult. Pentru că în fiecare iarnă obişnuiam să ne împărţim zăpezile, frigul, până şi locul de la fereastră.

promit să încerc să fac textele să sune mai bine. :) and a better sound quality too.

Cum l-am pierdut pe Boogie

Se ia un personaj, în cazul nostru, Maria. Se citeşte un text. Se realizează astfel o postare audio, cu o voce care trece în grabă peste nişte amintiri din luna martie. Aşadar, Maria sau "Cum l-am pierdut pe Boogie":

Calitatea sunetului nu este cea mai bună în urma prelucrărilor efectuate (amr->mp3->bsp).