28 May 2018

locuri în care să fii tu

citesc, scriu (mai pe scurt), beau cafele decofeinizate (surprinzător de bune, surprinzător de cu acelaşi efect pentru mine - niciunul, cum nici cafeaua normală nu avea). înfulec în aceste zile cărţile una după alta, mânată de o foame de lectură şi-o plăcere a cititului deopotrivă. mi-era dor. dar acest citit e mai cumpătat şi mai exersat în acelaşi timp. poate că pauza asta inevitabilă a făcut să devin un cititor mai atent şi mai puţin grăbit. zilele acestea, "spulberatic" de anca vieru. un roman care ştie să te surprindă, să te-apropie de personaje, să te facă să crezi că te poţi îndepărta de ele şi, pe nepregătite, să îţi dai seama că eşti cucerit. lecţie de "aşa da" şi acum am pus pe listă şi "felii de lămâie". am scurtat lista de bookfest cu mai multe titluri cumpărate săptămâna trecută. ieşisem din casă doar pentru o revistă şi dilema veche, dar paşii m-au purtat o staţie de metrou mai departe, până la o librărie din care am ieşit cu mai mulţi autori români. şi mă încântă alegerile făcute. duminică la bookfest lansez "memoria corpurilor", cel de-al doilea roman al meu. l-am început pe al treilea, încet, cu grijă. cu o atenţie care n-ar fi existat fără aceste două prime cărţi. sunt convinsă de asta. nici nu visam cred cu adevărat la asta când scriam de două-trei ori pe zi pe acest blog. pe atunci pe când oamenii încă mai citeau avid bloguri, când primele pagini pe care le deschideai dimineaţa ca să le savurezi la cafea erau de blogspot şi nu de facebook. dar mi se pare că, uşor-uşor, revenim. ne întoarcem atenţia spre lucrurile care ne reţin mai mult rădarea. ne răzvrătim şi nu mai credem în statistile care spun că nu suntem capabili să citim mai mult de trei minute un text sau că atenţia noastră trenuie captivată în primele şapte secunde. nu, nu mai cred nici eu în astfel de lucruri. redescopăr însemnătatea timpului, îmi iau fiica în braţe şi respir fiecare minut alături de ea.

03 February 2018

de an nou

revenim la lucruri concrete, lucruri care rămân aici, nu dispar în niciun feed, nu se distrug sub  imanenta propăşire a unor gânduri fără absolut nicio însemnătate. cuz that's feizbuc, u know. plăcerea de a te juca după pofta inimii cu literele, de a schimba şi reaşeza ordinea cuvintelor. un joc de cuburi, jocul preferat de cuburi. singurul ceas pe care-l privim e cel din colţul ecranului - ştii tu, ceasul ăla care-ţi arată ora exactă doar din patruşcinci în patruşcinci de minute. era să spun citeam, dar de fapt auzeam zilele trecute cum cineva spunea că anul nou începe din februarie şi aşa şi la mine, de data asta, îmi zic că, da, anul nou începe din februarie, de-aia nici nu mi-am mai făcut liste, rezoluţii, aştept, zâmbesc. şi, pe lângă asta, feisbuc nu mai ce era, ce ar fi putut să fie sau ce n-a fost, de fapt, niciodată. un loc pe care să-l croieşti după chipul şi asemănarea ta când, în VR - virtual reality - era această oglindă care te păcălea, ştii tu, oglindă, oglinjoară şi like, like, like. şi nici nu e un spaţiu cu perdele de mătase şi draperii de catifea, ori eu asta vreau, perdele de mătase şi draperii de catifea şi o lumină aurie, galbenă ca mierea, dulce ca o gutuie cu adevărat coaptă. am terminat în sfârşit de citit "Lucrări în verde", spun în sfârşit, dar am citit-o în trei zile, sper că Pepe Oscu e mândră de mine chiar dacă m-a uitat.
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare