îmi verific paşii

scriu fără facebook care să îmi sufle în ceafă. e bine, e tare bine. iei lumea în palme şi lumea te culcuşeşte în ea atunci când nu-ţi aminteşte cum şi cât poate să te doară. te loveşti altfel de lume atunci când ramâi doar tu cu simţurile tale nealterate şi fără întrebări trimise de un algoritm creat de necunoscuţi. vieţile noastre sunt mărunte şi ne prinde tare bine un software care să ne facă să ne simţim un pic mai mari decât suntem. dar încearcă să trăieşti puţin fără facebook ca să redescoperi cine eşti, de fapt, ce-ţi place să faci şi cum îţi petreci timpul tu cu tine. fiecare vârstă vine cu provocările ei, dar mi se pare că facebook doar pune un pansament peste toate. pentru cei care au fost cândva pe-aici şi care nu mai ştiu nimic de verde ursuz: acum trei ani l-am cunoscut pe cel care îmi este astăzi soţ şi de care sunt în continuare la fel de îndrăgostită. fericirea vine şi din iubirea celuilalt şi din recunoştinţă. avem o fetiţă de opt luni. am o fetiţă de opt luni. o iubesc cu tot sufletul şi ea este inima mea. uneori o privesc şi îmi dau lacrimile fiindcă e un miracol să o am în viaţa mea. şi regret orice final de zi în care uit să fiu recunoscătoare pentru ea. viaţa ta e mai plină fără să dai scroll prin vieţile altora, îţi promit. e mult mai interesant să-ţi vezi de ale tale fără să-ţi întinzi la uscat rufele pe gardul vecin. cam ăsta e facebook, nu?
nu am mai citit aproape deloc în ultimele două luni de zile şi-mi lipseşte. dar am devorat în august trei cărţi de amy tan, sper că asta se pune. cam 1500 de pagini dintr-un foc. iar acum am vreo cinci cărţi începute şi peste douăzeci cumpărate şi necitite. dar revine cheful şi o să am puţin mai mult timp din nou ca să citesc.
cum e acasă? cum e în concediu de maternitate? e bine. e splendid. te obişnuieşti uşor cu netrezitul dimineaţa.  de fapt, încă te trezeşti dimineaţă, dar nu mai trebuie să te îmbraci şi să ieşi afară. :)) şi asta sigur face diferenţa.
revelaţii? câteva, dar cred că mi-am dat seama că mai am de lucru cu mine ca să fiu un om mai puternic şi mai curajos. şi mai ştiu că am lângă mine oamenii care mă susţin pentru a fi un astfel de om, mai sănătos din aceste puncte de vedere. sunt calităţi pe care trebuie să le câştigi, muşchi pe care trebuie să-i antrenezi. nu e toată viaţa noastră o lecţie continuă? nu despre asta e viaţa noastră de oameni?
dacă mai sunteţi pe aici, hai-hui, daţi un semn. ştiţi voi, ca pe vremuri. când nu era facebook.