nas bleg

te implor eu sa nu-ti mai amintesti fiindca doare. fiindca mintea nu e lucida, are momentele ei in care se preface, in care iti da voie sa crezi ca ai invatat vreo lectie. dar nasul e bleg, isi aminteste fiecare patratica de piele si adulmeca. nu vrea decat sa se intoarca acolo, sa se lipeasca de caldura aceea care insemna, cel putin in mintea ta, iubire.

azi te intrebi daca aceste exercitii ajuta la ceva. rezultatele se cunosc in timp, abia peste ani, abia cand te vei simti extraordinar de sigur. ca dupa o dieta pe care o tii ani de zile si ajungi extraordinar de slab. dar vei fi fericit? nu stii. poate ca la final, dupa ce vei fi suferit periodic din dragoste, o sa ai inima franta si obosita. poate ca la fel de bine merita sa te indopi cu absolut tot ce vrei tu, plangand dupa ce mananci fiecare prajitura. e tot o suferinta, suferinta are multe forme, iar fiecare om ajunge sa cunoasca diferite feluri de-ale ei.

cert e ca pana sa poti ajunge la o concluzii, te tii tare, pe pozitii. faci exercitii fizice si iti tragi una peste nas, peste nasul asta bleg care vrea sa-ti demonstreze ca stie mai multe, ca stie mai bine, ca daca vrea poate sa-ti dea si dureri de stomac ca atunci cand l-ai vazut prima oara si te-ai indragostit pentru tot restul vietii tale.