in caz ca va-ntrebati daca nu cumva stau printre rafturi si citesc.

miercuri, vazut filmul "Marti, dupa Craciun". baut bere la Verona. frig.
joi, intalnit Zenobia, adaugat la prieteni (eu nu pot sa scriu atat de frumos cum scrie ea, asa ca tot ce pot sa fac este sa ii multumesc din inima pentru ce a scris), baut ceai la Verona.
frig. concert Wax Tailor. frig.
facut bagaj. curent. durere de cap.

spuneam ca nu stiu sa scriu cum scrie Zenobia. imi place insa (si inca) sa cred ca ma pricep la oameni. ca inca le mai pot citi sinceritatea si caldura in ochi. ca inca mai descopar, intr-un Bucuresti care m-a intristat adesea prin oameni si renuntari, ca exista si felul meu de oameni. oameni frumosi, calzi, sinceri, oameni de la care pot invata lucruri bune, oameni care vor schimba ceva in mine si oameni care ma vor face sa zambesc. oameni pe care ii simt din prima clipa ca prieteni si pe care simt ca ii cunosc de-o viata dupa primele douazeci de minute. oameni care au facut, de-a lungul timpului, ca din copilul timid care nu indraznea sa spuna ca ii este sete, un om care astazi indrazneste sa creada in alti oameni. asa este si ea, un om pe care il voi pomeni cu siguranta mai des de acum inainte. ursuzonim nu trebuie sa-i mai gasesc. zenobia i se potriveste de minune. am uitat sa o intreb daca are legatura cu gellu naum.