Eu sunt un om ciudat

Eu sunt un om ciudat si uneori ma trezesc dormind pe tavan si plangand in jos. Lacrimile se arunca navalnic spre podea si parc-ar vrea sa o inghita, iar eu plang si plang si plang... pana cand podeaua e inghitita de o mare de lacrimi. Si apoi, cu mainile inclestate, ma tem sa nu cad si sa ma inec in propria-mi suparare.
In unele dimineti, ma trezesc jumatate afara, jumatate in dormitor si cu sufletul pe acoperis. Si uneori ploua, iar jumatatea de afara se topeste si se prelinge usor pe zid pana pe trotuarul din fata usii. Si-atunci ma tem ca cineva o sa ma calce in picioare.
Sunt nopti in care dorm cu un vis frumos in brate. Iar el se trezeste la fiecare jumatate de ora sa vada daca mai traiesc. Eu inca respir si il strang si mai tare in brate ca sa nu plece. Apoi se face dimineata.
Eu sunt un om ciudat si uneori ma trezesc dormind intr-un copac. Si printre crengile lui, un vis frumos ma ia in brate si ne aruncam amandoi intr-o mare de lacrimi.