Pentru o clipa am crezut ca vorbesti serios. Pentru o clipa am crezut ca sunt cu adevarat singur. Te-a dat de gol zambetul... Stiam ca nu poti fi suparata pe mine. Nu acum, nu astazi.
Iti mai aduci aminte cand m-am trezit intr-o dimineata si am simtit ca voi muri? Nu, nu am simtit la fel si azi, doar ca m-am prabusit... in mine. Si am simtit cum oasele mi s-au frant si cum sangele mi s-a prelins pe pleoape. M-au lovit atat de tare, atat de crunt incat nu m-am putut ridica... As fi zacut acolo zile in sir daca nu ai fi venit tu sa ma ajuti sa ma ridic... Multumesc.
Stiu ca nu merita, stiu ca ai dreptate, stiu ca nu ar trebui sa imi plang de mila... stiu. Dar ma alina gandul ca nu sunt singurul care sufera atat de mult si reusesc sa mai zambesc doar pentru ca tu esti singura care a ramas langa mine. Nu stiu cum, nu stiu de ce, nici eu nu ma suport uneori, tu de ce ai ramas? Cum ma poti suporta in diminetile in care nu iti vorbesc? Si cum ma poti suporta atunci cand iti vad lacrimile, dar nu te iau in brate? Cum de ma tii langa tine desi nu iti spun niciodata ca tin la tine mai mult decat la propria-mi viata? Si cum ma poti iubi stiind ca eu il iubesc pe Matei?
Nu te cert, doar te implor sa ramai. Incerc sa inteleg de ce numai tu ai reusit sa treci peste toate, de ce ai reusit sa ma ierti atunci cand nici macar Ela nu mai vroia sa ma vada, de ce ai reusit sa tii langa tine fara sa imi dau seama. Nu, nu vreau sa plec. Si daca o sa vreau intr-o zi sa dispar, sa nu imi dai drumul. Ma cunosti doar. As regreta in secunda urmatoare ca te-am parasit.
Sper ca ti-am raspuns... Si tu imi esti de ajuns, doar ca nu vreau sa vad asta. Mi-e frica... Daca as incepe sa fiu fericit cu adevarat?
Sa nu imi dai drumul!
scris de Andrei, suparat ca afara ploua de doua zile
Simte si traieste, ai sa vezi pe parcurs ce inseamna cu adevarat fericirea.
ReplyDeleteCred ca tocmai asta e problema lui... simte!
ReplyDelete