Sonny J- Hands free

Summer's gone, spring is gone, life goes on and on and I'm just bored to tears
If I could find a little space to paint a smile upon my face and hide the years
If winter comes and I'm around to see the snow upon the ground, what can I do
When I don't have the will to fight the coldness of the summernights are the darkest blue...

And now this:


Now, nu scrie nicaieri ca prima piesa e feat. Donna Hightower. That's a little unfair, if you ask me. But as usual, nobody asks me.

Cine-ar fi crezut?!

Ieri am descoperit un loc minunat, nici nu credeam ca exista asa ceva in orasul meu. Se pare insa ca in doi ani a crescut pe furis... :) O sa las pozele sa poveteasca mai bine decat mine.

Nimic nou

You know that I don't usually do this... Adica nu prea scriu cand mi-e bine... Iar acum mi-e atat de bine incat nici nu stiu de ce scriu. Am insa o veste mai putin imbucuratoare: cei de la Travka s-au despartit. Nu stiu cati ati ascultat piese cantate de ei, dar cumva, candva, trupa asta mi s-a lipit de suflet si fiecare piesa a ajuns sa insemne ceva pentru mine. Nu mi-a placut ca nu au dat explicatii, acel "pur si simplu" nu ar fi trebuit sa existe in declaratiile lor, cred ca atunci cand oamenii iubesc ceea ce faci, le esti dator intr-un fel sau altul. In rest...am aflat cu surprindere ca unii pot "pur si simplu" sa dispara fara urma atunci cand ar avea de dat o explicatie marunta... de fapt, nu explicatie, e mai mult o... informatie. Oricum, nu s-a suparat nimeni, asta ca sa stii ca you can show your face. Dezamagita? Maybe, I sometimes don't get these strange reactions. Hmmm... mda... si mi s-a facut dor de Bucuresti, de teatru si de prietenii de acolo (mi-e dor de toate astea exact in ordinea inversa)... Si numar zilele pana cand o sa plec la Viena si incerc sa termin de citit pana atunci Our Mutual Friend (it's quite interesting) si Bleak House... in total cam 1600 de pagini. :) No, I'm not worried, am citit deja 350 (sper ca ironia si ingrijorarea acuta se simt aici).
Cam atat pentru aceasta minunata seara...



Lykke Li-I'm Good, I'm Gone Yep, I think you'll love this. :)

:D

Bun, avem ceaiul de portocale, avem aceasta carte imensa... Our Mutual Friend..., avem un film care ar trebui sa fie excelent: "Un long dimanche de fiancailles"... avem si o excursie sigura la Budapesta si Viena (da, ard de nerabdare :D)... avem biscuiti cu migdale si ciocolata... Da, lista e completa. :) Cel putin pentru azi. ;))

Iubirea

Iubirea, draga mea, este... une chose terrible. Am preferat sa iti raspund printr-un post si sa iti astept aici urmatorul comment. Poate ca astazi inca mai cred si eu acelasi lucru, doar ca mi-as fi dorit sa fie ceva mai nobila si sa tina la nesfarsit. Lumea reala ne da o palma si ne spune sa "snap out of it". Varsam lacrimi si o luam de la capat. Mie imi pare rau pentru acest cuvant atat de frumos, tot mi se mai pare ca nu are legatura cu ce inseamna ea de fapt. De aceea prefer sa o numesc "atasament" sau "obisnuinta" sau, nu stiu, gasiti-mi voi alt cuvant, dar nu iubire. Nu "iubire" decat daca aveti 100 de ani si ati iubit acelasi om toata viata, nu "iubire" daca v-ati fi dat viata pentru omul iubit, nu "iubire" daca v-ati despartit prin telefon, nu "iubire" daca tu crezi ca ai descoperit "ceva mai bun". Cam asta este, dear friend, teoria expusa mai pe larg. Exista ceva, nu neg, dar sa nu uratim acest cuvant atat de frumos, acest cuvant care e folosit cum se cuvine doar in basme. Da, acolo ii este locul si doar de acolo aflam despre iubirea aceea vesnica si sincera. Doar nu degeaba i se spune "o iubire ca-n povesti". Ei bine, in viata reala "dragostea adevarata dureaza trei ani". :p
Acum stiu ca ai inteles la ce ma refer cand spun ca "iubirea nu exista". La urma urmei, sunt om si eu...
Si sper ca acea concluzie la care ai ajuns se va schimba, daca nu acum, mai tarziu cu siguranta, dar macar acum poti spune ca "iubirea ca in povesti nu exista". Daca ne gandim mai bine, nici nu ar trebui sa regretam trecutul. Dar nu suntem perfecti, suntem facuti sa induram si bune si rele si sa invatam ceva din toate. Poate ca intr-o viata viitoare sau orice va fi dupa, vom fi mai buni si mai intelepti.
Deci sa nu ne oprim aici. Iubeste cat poti de mult, poate pana la urma "we only have one life", desi tu stii prea bine ca eu cred ca in cazul asta ar fi ca un banc sec.
Iubeste si nu te opri la prima zgarietura. Trebuie sa incercam sa iubim ca in povesti, chiar daca stim ca se poate rupe vraja in orice clipa. Si acum stiu ca o sa ma auzi pentru a nu stiu cata oara spunandu-ti acelasi lucru (suna teribil a cliseu, dar imi place): partea cea mai frumoasa a vietii este ca nu stii ce se va intampla maine.
Nu stiu daca acest raspuns te multumeste, stii ca eu sunt mai mult cu capul in nori, dar uneori cel mai bine e sa plutim...

Despre cum si cand si de ce

Duminica. O zi in care vazusem cum traiesc altii. In ultima vreme ma simt tot mai atrasa de tarile nordice. De fapt, intotdeauna i-am admirat pe locuitorii acestor tari. Nu o sa intru in chestiuni de politica, insa Finlanda importa lemn si isi pastreaza intacte padurile. Cheers, F.! Si oamenii... si petrecerile acelea minunate intre prieteni, petrecere pentru ca a venit vara, petrecere pentru ca e primavara, petrecere pentru "ca sa ne simtim bine and let's cook together", oamenii aceia frumosi, inalti si sanatosi, zambitori si imbracati cu un bun-gust pe care noi nu il vom avea nici in o mie de ani. E adevarul gol-golut. De ce nu ma mut in una din aceste tari?! Hmmm, cu putina imaginatie, am reusit sa am si aici o parte din viata de acolo. Si conteaza si prietenii, mai ales ei. Nu sunt multi, dar nu i-as schimba pentru nimic in lume. Azi am avut o dupa-amiaza cu ceai de portocale (da, ceai bun cumparat de la Carturesti, multumeeesc din nou, D.!), cu prajiturele cu ciocolata si cu cele mai bune prietene aproape.
Inca mai visez la locusorul meu, la coltul acela in care se vor aduna toate lucrurile minunate si in care as putea sa throw a party din cand in cand. Zambesti, nu? Stiu ca te-ar incanta o astfel de atmosfera. Poate intr-o buna zi...
Hmmm... ieri m-am uitat la Memento si la The Painted Veil. You have to... :p
Aaa, si am citit Talentatul domn Ripley... You don't have to..., dar va recomand sa....
Cred ca am cam uitat de la ce plecasem, nu prea am mai scris, se intampla asta ori de cate ori nu se intampla nimic mai putin fericit. So yes, I'm having a wonderful time! :)
Daca reusesc sa ajung si la Viena in septembrie, o sa fiu si mai fericita.
Am primit romante de la buna mea prietena L. asa ca mi-am adus iarasi aminte de copilarie si de televizorul alb-negru. ;))
Si mai nimic, poate ca ar trebui sa postez si niste poze cu lucrurile despre care vorbesc, insa nu le-am descarcat inca asa ca poate o sa existe one later edit.
Hmmm, inca o recomandare si promit ca ma opresc aici: Lykke Li-I'm Good, I'm Gone.