Somehow we never know...

O sa vorbim azi despre relatii. Unele scurte, altele lungi cat o zi de post, dar foarte putine reusite si sanatoase. Nu o sa vorbesc despre relatiile mele. Au fost toate scurte pentru ca, zic eu din fericire, imi dau seama destul de repede (nu intotdeauna, dar in general :p)daca e cazul sa pierd timpul aiurea sau nu. Desigur, avem mereu ceva de invatat si ne schimbam mai mult sau mai putin in functie de oamenii pe care ii cunoastem, dar in adancul sufletului ramanem tot noi, mici, singuri si cu aceleasi vechi suferinte.
Azi vreau sa scriu despre ceilalti. Ca si cum azi ar fi prima data cand as scrie despre altii... :p Cumva unii aleg calea cea mai grea pentru a-si gasi fericirea. Poate ca asa o poti savura cu mai multa placere, dar stiti si voi ca pana la Dumnezeu te mananca sfintii. Prin urmare, de ce sa nu alegeti calea usoara? De ce sa alegi sa stai alaturi de cineva pentru care nici tu nu mai stii ce simti sau daca ai simtit vreodata ceva? E de rau atunci cand nici macar nu iti mai amintesti ce simteai la inceput, e de rau daca simti ca respiri mai greu si e de rau daca iti dai seama ca ai ramas singur desi ea e inca in dreapta ta. E de rau daca desi ai habar de toate astea, mai esti inca acolo.
Mai exista si relatiile de care trag amandoi in asteptarea unor clipe de fericire, dar cand se intalnesc isi dau seama ca era mai placuta asteptarea. E de rau daca te face sa suferi cu buna stiinta, iar tu esti inca acolo. E de rau daca tu il sprijini mereu, iar el nici nu te vede. E de rau chiar daca atunci cand esti cu el ti se pare ca e bine. E de rau daca plangi noaptea din cauza lui si e de rau daca deseori te intrebi daca te mai iubeste.
Sunt lucruri simple pe care nu vrem sa le vedem atunci cand iubim. Uitam ca noi suntem cei care nu ar trebui sa suferim si ca meritam ceva mai bun.