expect the unexpected, but how do you accept it?

Azi mi-am permis o singura pauza. Pret de cateva minute, timp in care mi-am baut si cafeaua, i-am scris unui om care ieri a primit vestea neasteptata si dureroasa a unei despartiri. S-a faramat, in mii si mii de cioburi care au luat lumina zilei cu ele, o fereastra uriasa, construita in aproape cinci ani de zile. Cioburile acelea continua sa cada, continua sa faca zgomot cand ating podeaua, continua sa destrame amintiri.

S. a scris:

"Nu simt nimic acum. Fumez tigara dupa tigara si noptile mi le petrec alaturi de prieteni. Ziua scriu idei de advertising pe care nu mi le mai amintesc, nu mananc si nu pot sa raspund atunci cand cineva ma intreaba ceva. Ce ma ingrozeste cel mai mult e ca ce mi se intampla acum n-o sa se opreasca. O sa plang pana cand n-o sa mai exist. Sa construiesc zece ziduri in jurul inimii, sa beau o sticla de vin si sa dorm nu ajuta. Si pe urma, cand incep sa se crape, nu stiu ce sa fac pentru ca habar n-am cate straturi de nimic mai poti pune peste tine ca sa te acoperi".

Faptul ca nu stim ce va fi maine e unul dintre lucrurile frumoase ale vietii. Dar ce faci cu aceasta latura a necunoscutului? Care iti spulbera intr-o secunda intreaga realitate? Cum impaci lucrurile? Cum te impaci cu tine cand vrei sa arunci vina in spatele celuilalt, cand vrei sa-l doara pe celalalt asa cum te doare pe tine? Cand simti ca toate nedreptatile din lume ti-au fost puse tie in carca si ca asta e sfarsitul a tot ce exista?

E un sfarsit a ceea ce ai stiut pret de ani. Dar orice sfarsit e un inceput. Suntem liberi si suntem indreptatiti sa mergem mai departe atunci cand inima noastra nu mai poate sta locului. Dar nu suntem indreptatiti sa ranim atunci cand vrem sa ne fie noua mai usor. Sa nu lovim hoteste, sa lasam sa ne doara si pe noi. Sa stam acolo, sa infruntam valurile de durere pe care celalalt le va trai altminteri de unul singur. Doar asa alt om va intelege, cu timpul, ca a fost lasat liber sa gaseasca o alta iubire, o alta relatie. Dar trebuie sa stam acolo pentru ca orice om merita o explicatie.

Si pe urma, lasi tot timpul din lume sa te vindece. Pentru ca timpul vindeca atunci cand il lasam si cand ne desclestam mainile infipte in trecut. Nicio iubire nu dispare peste noapte. Asa ca nimeni n-ar trebui sa primeasca o astfel de veste ca si cum ideea ar fi incoltit cu doar o seara in urma. Devine cu atat mai dureros. Ti se rapeste orice sansa de a mai remedia situatia. Ti se rapeste orice ratiune, orice sentiment ca ai mai putea sta singur in picioare, oricat de puternic ai fi.