01 November 2015

confesiuni

spun secrete. pe ale mele. le deşir fără milă, de parcă n-aş şti ce efect vor avea toate acestea asupra mea. dacă privesc în urmă, înţeleg prea puţin. şi, oricum, dintr-o oboseală care mi-a devenit specifică, nu vreau să mai aflu niciun răspuns, nu vreau să mai înţeleg nimic. să vrei să înţelegi trecutul, să analizezi mărunt întâmplările, toate astea funcţionează o vreme. ce-mi pasă mie că cineva nu mai răspunde azi la un simplu salut. ce-mi pasă mie că cineva a simţit sau a crezut un lucru despre mine. sau că-l crede sau că-l simte în continuare. nu-mi mai pasă. şi e mare lucru să descoperi că poţi exista şi aşa, în afara acestor dureri care înainte-ţi aparţineau fiindcă le lăsai şi cărora acum nu le mai dai voie să se apropie. aşa e firesc să exişti, să înţelegi cum te poţi menţine întreg, ca fiinţă. îmi amintesc că m-a uimit întotdeauna felul unora de a se ţine deoparte de realităţi care se petreceau la nici doi paşi de ei. ori asta însemna că se ţineau departe şi de cei mai apropiaţi oameni care aleseseră să le fie prieteni. dar mi-a luat ani şi multe experienţe ca să pricep. iar timpul devine mai preţios. nu-l mai jertfeşti. nu-l mai dăruieşti. tu vii pe primul plan, după ani în care ai fost pe ultimul. tu te întrebi fără nicio milă ce-ţi iese ţie la afacerea asta, înţelegând prin asta nu înjositorul câştig material de care am ajuns să fim înnebuniţi ca naţie, ci acel aport imaterial şi care ţine de intelect de care te vei bucura mai departe şi pe care-l vei putea purta mai departe, tot mai departe, până la finalul vieţii. voi fi eu un om mai bun dacă fac asta? şi, mai important, sunt eu un om mai rău dacă nu fac asta pentru tine? iată întrebările esenţiale după care ajungi să te ghidezi după ce, vreme îndelungată, nici nu ţi-a trecut prin cap să le rosteşti. am deşirat aici un secret, un far, un ghid, poate şi un îndemn. către mine, mai nou, catre mine.

şi adaug, recitind, că doar trecutul istoric trebuie obligatoriu, cercetat, învaţat, înteles, pentru a nu înainta săvârşind masacru după masacru.

No comments:

Post a Comment

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare