mişa

Uite, ninge. Hmm, mai ştii? Obişnuiam să ne împărţim zăpezile, frigul, până şi locul de la fereastră. Aveam aceeaşi ceaşcă de cafea, tu te trezeai mereu mai târziu, aşa că eu îmi beam mai întâi ceaiul din ea. Te priveam pe urmă cum îţi apăsai buzele acolo unde cu câteva minute mai devreme fuseseră buzele mele. Strângeai în dinţi porţelanul când erai supărat sau când te gândeai la ceva. Dar asta se întâmpla rar. Noi eram fericiţi, nu? Eram doar noi, acolo, în garsoniera aceea micuţă, construită de parcă ar fi ştiut că o să ne mutăm în ea într-o bună zi şi că o să creştem, că o să devenim oameni mari şi că iubirea o să ne schimbe în fiecare zi. Am stat şi cu Mişa o perioadă, dar ţie nu-ţi plăceau pisicile, aşa că am dus-o la un adăpost. Şi totuşi, te-am iubit şi mai mult. Pentru că în fiecare iarnă obişnuiam să ne împărţim zăpezile, frigul, până şi locul de la fereastră.

promit să încerc să fac textele să sune mai bine. :) and a better sound quality too.