Eu nu pot

Eu nu pot sa SCRIU. Nu atunci cand stiu ca CITESTI. Nu mai indraznesc, intelegi? Acum sunt EU. Mai devreme era EA. Si ceea ce vreau sa duc la capat... nici nu indraznesc sa ii dau un nume... nu o sa fie un roman... dar as vrea sa traiasca... mai mult decat mine. De aceea nu indraznesc sa ii dau un nume. Si nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Mi-am vazut de prea multe ori dorintele calcate in picioare, idealurile naruite, pentru a mai avea curajul de a mai rosti ceva. Poate unii simt mai puternic decat altii... Cu siguranta asa e. Si din acelasi motiv, el ii poate frange inima cu un singur cuvant... nimic pentru el, totul pentru ea. Adevarul iese la iveala. Nu pot ascunde ceea ce gandesc. E ca si cum sufletul ar incepe sa vorbeasca singur. Nu, nu atunci cand iti vorbesc. Atunci lui i se face frica si nu mai spune nimic. Se ascunde atat de bine incat tu nici nu il mai zaresti. Si ce e mai rau e ca as vrea sa il vezi, as vrea sa descoperi adevarul... dar vedem doar ceea ce vrem... Ironia sortii, nu? Doi oameni care poate vor trece unul pe langa celalt, isi vor zambi si vor merge mai departe.
As vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata ascultand sunetul libertatii... poate Coldplay, poate Radiohead... ceva ce mi-ar spune ca sunt libera sa numar norii toata ziua... si ca la asfintit ne vom intalni.