nu degeaba verde ursuz

uneori se instalează, odată cu ploaia, un sentiment de goliciune şi teamă. şi mai apar apoi nori negri de furtună pe care nici măcar ceaiul nu-i potoleşte, nici măcar muzica, nici măcar eu. se instalează, odată cu frigul, dorul acela de a fi iubit, iubit cu adevărat, iubit până când ai uita că afară e frig şi toamnă. sunt momentele acelea în care nu te mai temi să îţi dezgoleşti sufletul în faţa lumii întregi, nu te temi să laşi liber un izvor de sinceritate care nu a folosit nimănui niciodată, dar care ţie îţi e medicament şi uneori îţi aduce zâmbete. construit astfel, lumea păşeşte parcă mai uşor pe lângă tine, cu zilele şi nopţile ei din ce în ce mai lungi şi reci. o să ningă în curând, bine-ar fi să ne uităm de pe acum supărările şi să ne pregătim de marile depresii.