o secunda

puterea aia de care n-ai habar e in inima ta. si oricat ai prefera sa crezi in realism, sa stii ca nu e om care sa nu se teama, dar ca noi, astia care tot batem campii cu fericirea, am ales sentimente mai bune pe termen lung. si cred ca muncim mult mai mult decat un om care nu mai stie in ce sa creada. zau ca muncim. muncim sa ne iertam pe noi, muncim sa devenim oameni mai buni. sa reactionam mai putin egoist in situatii in care inainte ne-am fi pus pe primul loc trecand peste alti oameni. muncim sa zambim dimineata desi am mers la culcare cu ochii rosii de plans. si mai muncim cand prieteni dragi nu mai au incredere in ei si noi le spunem ca inca mai credem in ceea ce pot face. nu doar acum, ci si peste 50 de ani. si mai muncim cand nu renuntam, e tare greu sa nu renunti si e foarte usor sa lasi totul balta si sa spui ca asta inseamna sa fii realist. poate ne pierdem capul de multe ori, dar cand ne regasim, descoperim aceeasi inima mare in care incap o mie de povesti si o mie de suflete. si de ce sa oferi iubire in dreapta si-n stanga? nu stiu altii cum sunt, dar cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit in viata asta, oameni carora le straluceau privirile si oamenii care straluceau din interior, erau si sunt astfel de oameni care au ales sa munceasca pentru fericire pe termen lung. uneori n-o simtim si nu mai gasim niciun motiv sa zambim. se intampla, ce sa vezi, si la case mai mari. si desi enumeram toate motivele, toti oamenii, toate intamplarile pentru care ar trebui sa fim recunoscatori, nu ne iese si pace. dar trecem prin mijlocul experientei ca printr-un hatis de maracini. iesim zgariati, dar cu puterea si cu increderea ca o sa ne treaca. si, ce sa vezi, ne trece. nu iubim mai putin, iubim mai mult. ne dam seama ca nimic nu ne stirbeste pe noi ca oameni decat daca ne lasam prada neincrederii, deznadejdii, gandurilor negative. personal, am muncit mult pentru temelia asta. si ma bucur sa vad ca e una solida. ca dupa 2013 inca sta in picioare. ca i s-au mai adaugat niste caramizi acolo. si ca iubirea e si mai mare pentru tot ceea ce a fost si tot ce va sa fie.