Lucrurile mici care ne ţin departe, lucrurile mari care ne aduc aproape

Am învăţat lucruri importante în ultimele luni. Înainte să plec de acasă, în câteva minute, mă grăbesc să pun la locul lor toate lucrurile. Seara, totul trebuie să fie în ordine. Fac planuri şi îndes totul în cutii. E o ordine acolo care înainte nu mă caracteriza. Cum s-a produs schimbarea? Treptat, prin multe zile de exerciţii pentru minte şi de yoga. Un fir subţire şi nevăzut s-a strecurat printre lucruri şi le-a tras cu sine într-o ordine aproape perfectă. Iar eu nu mă recunosc, dar mă bucură această schimbare.

Am răbdare. Nu aştept schimbările. Nu aştept vreun rezultat final. Fac ceea ce e mai bine pentru mine, zi de zi. Nu ştiu ce e important anul acesta. Nu ştiu ce ar trebui să fie cel mai important pentru mine acum. Cred că te poţi trezi în orice moment al vieţii că nu ştii ce e important. Mi-am dat seama în ce direcţii pot să cresc. Mi-am dat seama ce e imperios necesar să rezolv. Dar nu ştiu dacă sunt neapărat şi cele mai importante. Dar sunt necesare.

Mă ţin departe de jurnal de două zile. Am lăsat nişte gânduri şi frământări să-şi facă loc. L-am evitat. Dar ştiu că pagina albă mă va confrunta în cele din urmă şi-mi va cere să fiu mai sinceră ca niciodată. Şi e bine, ajută atât de mult. Alergăm cu toţii şi e o cursă nebunească în care am uitat să trăim.

Cred.