reuşită

fugi de ceea ce nu te lasă să uiţi, fugi de ceea ce nu-ţi poate oferi iubirea pe care o cauţi, pe care o meriţi, pe care-ţi doreşti cu toată ardoarea să o trăieşti, fugi de clipele în care ai ştiut că tot ceea ce exista deja era prea puţin, fugi până nu răneşti, până nu răneşti.

şi vei reuşi, chiar dacă, în fuga ta, vei constata că eşti singur, stai liniştit, în jurul tău alţi oameni se antrenează pentru acelaşi maraton al fricii, alţi oameni sunt la fel de singuri, dar tu fugi pentru că, în cele din urmă, vei reuşi să ajungi mult mai departe faţă de ceea ce azi încă pare greu de uitat.

fuga e sănătoasă, iar fericirea se aşteaptă picior peste picior sau cu burta la soare într-un hamac, aşa cum a scris veronica d. niculescu în "orchestra portocalie". fugi până când din ceea ce-ţi spuneai că iubeşti nu mai rămâne nimic şi fugi până când vei şti că, în sfârşit, omul pe care-l iubeşti cel mai mult şi căruia-i datorezi totul eşti tu însuţi.

de care ori nu ţi-ai spus (şi recunoaşte!) că ai da totul pentru celălalt? şi, în tot timpul ăsta, tu nu-ţi ofereai nimic, ba chiar îţi spuneai că te-ai mulţumi cu oricât de puţin, bibelou să fi fost, să-l priveşti, şi tot te-ai fi mulţumit cu cel mai mic rol dintr-o poveste pe care doar ţi-ai imaginat că o scrii pentru tine.

fugi, pentru că fuga e sănătoasă. alergi deja de ceva vreme şi acum ştii. meriţi toată iubirea din lume şi o vei primi.