Pauza de mar

Ma uit(am) la Click si am luat o pauza... ca sa mananc un mar. E aproape 12. Anul trecut nu dormeam pentru ca nu aveam chef, anul asta nu dorm pentru ca netul nu merge decat noaptea. Asaaa... ideea era ca filmul e potrivit pentru starea mea de acum. Poate totusi as fi avut nevoie de un film stupid, plin de adolescenti americani si exemple of "how to become shallow". In fine, nu cred ca m-ar fi ajutat prea mult. I kinda have a problem when it comes about shallow people... can't stand them. Ah, de cand a inviat tramvaiul 21 am descoperit si eu unde este Oldies Club. Never been there though asa ca intreb pe cine s-o nimeri sa raspunda: how is it?
Si pana la urma cred ca vroiam sa spun ca marul e foarte bun. E verde. E verde ursuz. Ma intorc la Click. Life's hard, smile anyway!

Prima mea leapsa

Trebuia sa iau cartea cea mai apropiata. Aveam de ales intre Kundera cu "Lentoarea" sau cartea pentru examen... Din pacate, Kundera isi termina cartea la pagina 102 asa ca am indraznit sa deschid "English Morphology: Word Formation" la pagina 123 (desi eu inca nu am ajuns cu invatatul pana aici :( )... Si iata ce se asterne de la randul cinci in jos: "As we have seen, nevertheless, ing-of nominals have all the properties of event nominals, whose internal structure contains an affix taking a VP complement. The approach we have adopted assigns to ing-of nominals the same structure as that of other derived event nominals, as represented in (36c) above. The structure in (36c) accounts for the differences between Poss-ing and ing-of nominals. The absence of an AsP projection with ing-of nominals is, in the one hand, a reflection of the fact that these nouns do not allow adverbs or auxiliaries, and, on the other hand, it is responsible for the fact that the direct object receives genitive case." Acestea au fost primele patru fraze. Cartea are 223 de pagini, eu am ajuns la pagina 50, iar examenul este pe 5 februarie. Da, anul asta. Leapsa merge la Irys, Kitten si Pilulele.

Baginski-Fallen Art

Descoperit in perioada festivalului Anim'est, nedifuzat insa in cadrul competiei. Genial... alt cuvant nu gasesc.:)

O zi cum n-a mai fost...

O zi in care nimic nu mai era cum a fost... o zi in care soarele se acundea dupa nori ca sa nu il vad si ca sa nu alerg afara dupa el si sa il urmaresc pana spre asfintit... o zi in care m-am ascuns in camera plangandu-mi nelinistea... o zi in care toate cuvintele fugeau din fata ochilor si faceau rotocoale prin aer impletindu-se cu aburii de ceai... o zi in care ma intrebam cand se va termina totul... o zi in care as fi vrut sa plang, dar imi era rusine de lacrimi... o zi cum n-a mai fost...

Did you get it? Did you get it?

silence. no silence. green mug. green tea. nu te apropia de laptop. tv. no tv. les types de silence. deux pages. assez. music to go. then go. then back. silence again. too much. and I am le tired. too much silence.
did you get it? did you get it?
no, actually, I didn't.

Cea mai lunga noapte

... tine o luna. de aproape o saptamana adorm abia pe la 3. si ascult la nesfarsit stelar si tiersen. si beau cafea rece, cafea sa fie. si citesc, scriu, citesc si scriu din nou. si mi-e teama sa fac o pauza. aseara am facut o pauza, deci am avut timp de gandire asa ca am inceput sa plang. pentru ca stiam ca totul e in zadar. am crezut ca nici scrisul nu ajuta, dar m-am inselat. bine ca nu am luat decizia de a nu mai scrie. nu mi-ar mai fi ramas nimic. sunt de un verde ursuz, dar postul asta ar fi trebuit sa-l scrie andrei. pentru ca el e mereu cel suparat, el e cel care dispretuieste aproape tot ce inseamna viata. se pare insa ca am reusit sa fiu eu cea suparata, enervata, plictisita. mi-as face un tricou pe care sa scriu spleen. si totusi, poate ca ar fi prea mult. dupa ce noaptea asta lunga se va fi terminat, voi fi din nou fericita. nu e timp. nici de un ceai. iar dozele de ciocolata s-au epuizat. mananc ciocolata ca sa fiu fericita sau sunt fericita pentru ca mananc ciocolata? acum tot la tiersen am ramas. apoi ma intorc la stelar. imi dau aceeasi stare. se va face lumina. soarele rasare intotdeauna. uneori e acoperit de nori si nu il vezi, dar e acolo, asteptand sa se insenineze cerul. si uite, nici nu-mi place cum scriu acum. asa se intampla cand suntem sinceri. eu stiu sa mint frumos. acum spun insa adevarul.
Trecea pe langa mine sangerand
Si sangeram si eu odata cu el.
I se scurgea toata vlaga si culoarea din obraz
Si simteam ca se face din ce in ce mai putin
Pana cand nu l-am mai zarit.
Am strigat atunci:
"Nu mai am Timp!''
Am rupt o pasare in doua
Si-am facut sa ploua.
Caramida noua,
Pasare in doua.
Mi-am privit degetele de la mana stanga
Slaba, hada, mare si natanga.
Cinci erau toate, le vedeam cat erau de lungi,
Cinci, Doamne, si toate natangi.
asa. ca sa fie. ca sa imi aduc aminte ca e aceeasi noapte de anul trecut.

Ganduri albastre... Insuportabilul Andrei

Azi-dimineata am alergat ca un nebun prin tot Bucurestiul. Si ziua s-a furisat pe nesimtite... Am ajuns acasa obosit si trist. Doi in unu... trebuie sa ma mai suporti macar o luna. Promit sa devin mai bun. Aceiasi oameni suparati in tramvai, acelasi tramvai obosit si plin cu oameni tristi... Ah... si inca ceva... Matei mi-a spus ca s-a indragostit. Nu, nu de mine. Zbor cu viteza in jos...
Uite, Meee, acum suntem doi. :)

Zenobia

Mi-am adus aminte de carti citite, urate si citite din nou. "Zenobia"... Am urat-o... Apoi am citit-o din nou, ceva mai tarziu, si am savurat aproape fiecare cuvant.
Cartile raman la fel, noi ne schimbam enorm. Poate la fel se intampla si cand iubim, doar ca ajungem sa uram ceea ce ne-a placut candva.

Zambeste, maine va fi mai rau...

O noua zi in care m-am intrebat de ce am mai plecat de acasa... De ce m-am dat jos din pat, de ce nu am ramas acolo cand visam atat de frumos, de ce am plecat fara sa imi beau cafeaua, de ce nu l-am privit in ochi cand ne-am intalnit, de ce m-am trezit hotarata sa plec?!
Mi-au inghetat genele de tristete... Stii cum? Daca incepi sa plangi incetisor, iti vor ingheta lacrimile pe gene...
Sa o luam de la inceput...
alte ganduri albastre... acelasi andrei... insuportabilul, dar dragul de andrei... poate maine, acum doarme, iar pe gene ii ghicesc o urma de tristete...

Eu sunt un om ciudat

Eu sunt un om ciudat si uneori ma trezesc dormind pe tavan si plangand in jos. Lacrimile se arunca navalnic spre podea si parc-ar vrea sa o inghita, iar eu plang si plang si plang... pana cand podeaua e inghitita de o mare de lacrimi. Si apoi, cu mainile inclestate, ma tem sa nu cad si sa ma inec in propria-mi suparare.
In unele dimineti, ma trezesc jumatate afara, jumatate in dormitor si cu sufletul pe acoperis. Si uneori ploua, iar jumatatea de afara se topeste si se prelinge usor pe zid pana pe trotuarul din fata usii. Si-atunci ma tem ca cineva o sa ma calce in picioare.
Sunt nopti in care dorm cu un vis frumos in brate. Iar el se trezeste la fiecare jumatate de ora sa vada daca mai traiesc. Eu inca respir si il strang si mai tare in brate ca sa nu plece. Apoi se face dimineata.
Eu sunt un om ciudat si uneori ma trezesc dormind intr-un copac. Si printre crengile lui, un vis frumos ma ia in brate si ne aruncam amandoi intr-o mare de lacrimi.

Dileme studentesti

Sa ma ierte cititorii (putini, dar buni) de pe y360 ca i-am parasit un pic. Ma voi intoarce si se va intoarce si Andrei. La noi a inceput neoficial sesiunea. Un examen luni, maine altul, sambata iarasi, si din nou luni si miercuri. Cum sa nu iti iubesti facultatea si tara?! Si e mai grav faptul ca prietenii mei intra in panica, rand pe rand... Bine, been there, done that. Nu ajuta. Asa ca acum m-am aruncat in valurile nepasarii si ma las purtata pana ma voi ineca de atata nesimtire. La ce bun?! Le iau incetisor si pe rand si incerc sa ii incurajez si pe altii. Dau sfaturi foarte bune de care nu tin niciodata cont, dar sunt bune pentru ca altfel nu as indrazni sa le dau altora idei. Asta e un post care nu imi place pentru ca are prea mult adevar. De maine ma intorc la povestile mele. Imi tin de cald. Fiti cuminti si nu striviti zapada...

Meee said on 7th of January 2008

O noua zi prin santierul numit Bucuresti, un santier al carui farmec a disparut anul trecut. Nici macar stradutele de care ma indragostisem facandu-le poze nu mai sunt. Sau poate nu mai sunt eu aceeasi si nu le mai vad frumusetea... Oricum, in curand voi ajunge sa urasc si zapada. De unde vin eu, zapada e alba. Aici si cand ninge, ninge murdar. Si daca pana la urma se curata aerul si zapada acopera totul, oamenii o murdaresc din nou. Deci sa urasc zapada sau sa ii urasc pe oameni pentru ca o pangaresc?!

Ganduri albastre 3 din seria "Insuportabilul Andrei" (tagged on yahoo 360)

Pentru o clipa am crezut ca vorbesti serios. Pentru o clipa am crezut ca sunt cu adevarat singur. Te-a dat de gol zambetul... Stiam ca nu poti fi suparata pe mine. Nu acum, nu astazi.

Iti mai aduci aminte cand m-am trezit intr-o dimineata si am simtit ca voi muri? Nu, nu am simtit la fel si azi, doar ca m-am prabusit... in mine. Si am simtit cum oasele mi s-au frant si cum sangele mi s-a prelins pe pleoape. M-au lovit atat de tare, atat de crunt incat nu m-am putut ridica... As fi zacut acolo zile in sir daca nu ai fi venit tu sa ma ajuti sa ma ridic... Multumesc.

Stiu ca nu merita, stiu ca ai dreptate, stiu ca nu ar trebui sa imi plang de mila... stiu. Dar ma alina gandul ca nu sunt singurul care sufera atat de mult si reusesc sa mai zambesc doar pentru ca tu esti singura care a ramas langa mine. Nu stiu cum, nu stiu de ce, nici eu nu ma suport uneori, tu de ce ai ramas? Cum ma poti suporta in diminetile in care nu iti vorbesc? Si cum ma poti suporta atunci cand iti vad lacrimile, dar nu te iau in brate? Cum de ma tii langa tine desi nu iti spun niciodata ca tin la tine mai mult decat la propria-mi viata? Si cum ma poti iubi stiind ca eu il iubesc pe Matei?

Nu te cert, doar te implor sa ramai. Incerc sa inteleg de ce numai tu ai reusit sa treci peste toate, de ce ai reusit sa ma ierti atunci cand nici macar Ela nu mai vroia sa ma vada, de ce ai reusit sa tii langa tine fara sa imi dau seama. Nu, nu vreau sa plec. Si daca o sa vreau intr-o zi sa dispar, sa nu imi dai drumul. Ma cunosti doar. As regreta in secunda urmatoare ca te-am parasit.

Sper ca ti-am raspuns... Si tu imi esti de ajuns, doar ca nu vreau sa vad asta. Mi-e frica... Daca as incepe sa fiu fericit cu adevarat?

Sa nu imi dai drumul!

scris de Andrei, suparat ca afara ploua de doua zile