The Mist

In primul rand nu a fost un film de groaza asa cum m-as fi asteptat, ci un Bloody Bloody Mary. Momente previzibile, cadre tipice, personaj in stanga, loc liber in dreapta, cu siguranta in urmatoarele 3 secunde aparea o creatura care incerca sa intre prin geam. Nu, nu au existat momente infricosatoare, doar parti insangerate si detaliate. Sfarsitul se ghiceste abia la sfarsit, dar din nou, ironia e previzibila. I-am spus lui L. ca daca as fi fost regizor, as fi chemat armata. Nu va spun in ce moment al sfarsitului, dar daca ati vazut filmul, stiti cu siguranta cadrul (extrem de reusit) la care ma refer. Si acum, lasand la o parte scenariul destul de previzibil, trebuie sa vedeti filmul din alta cauza. Uitam de monstri, insecte si alte lacuste uriase. In esenta e vorba de comportamentul oamenilor. Unii nu reactioneaza bine sub presiune, iar un bun orator (in cazul de fata o femeie nebuna cu o credinta dusa la extrem) ii convinge pe altii sa ucida cu sange rece. Ollie (asistentul comercial cu abilitati nebanuite) trage in sticla de lapte. Nu stiu de ce au ales sa fie lapte, era mult mai firesc sa bea niste suc, dar trecem peste acest amanunt care oricum nu schimba cu nimic momentul foarte bine realizat. O replica simpatica a fost aceea in care unul dintre oamenii din supermarket uitandu-se la niste insecte (cam mari, ce-i drept. Bine, neobisnuit de mari.) care misunau pe ferestre, a intrebat:
-Are those bugs?
... Nu, o specie noua de caini. Normal ca erau insecte! Cam mari, am mai zis, dar in fine, insecte!
Nu-mi place sa cred ca oamenii se comporta asa in situatii extreme, dar lasand la o parte insectele, realitatea cam asta e.
Hugs&bugs!