03 December 2012

haosul

nu stiu cum sa-l descriu. poate o noapte lipsita de somn, poate sunetul ploii mult prea puternic pe un acoperis de tabla inexistent, poate sentimentul ca ma lupt cu morile de vant in timp ce mi-e clar ca nu ar trebui sa ma lupt cu nimic, poate certitudinea ca in relatiile dintre oameni exista doar frici si-atat si un egoism fara masura. exista un haos la exterior acum si se rasfrange in interior si nu-l pot controla fiindca alti oameni il creeaza. si mi-e cam frica asa cum nu mi-a mai fost de multa vreme, nu de oameni ci de ceea ce ei nu stiu ca pot sa faca. de neincrederea in ei, de neincrederea in mine. stii ca-ti scapa lucrurile de sub control si-ti spui "stai, nu trebuie sa controlam nimic". un picior inaintea celuilalt, asa, cu greu, ca in cel mai recent roman citit de-al lui murakami in care protagonistul era urmarit de INKlings, fiinte care puteau la fel de bine sa fie frici fara chip si urat mirositoare.

e haos si nu-l pot controla si stiu ca acum, ca-i vreme de ploaie, n-ai ce face decat sa astepti sa treaca furtuna si sa-ti testezi cicatricile sa vezi daca nu cumva incep sa sangereze din nou. pui muntele tau alaturi de cel al altora si-acum nu ti se mai pare mic, ba chiar ai vrea sa-l nimicesti pe-al altora si sa le spui "astea nu-s probleme, tu nu vezi?!".

dar apoi pui acelasi munte langa cel al celor aflati in suferinta reala si-atunci esti recunoscator ca respiri, ca inca esti sanatos, ca ai o familie si un acoperis deasupra capului. si ti se face cumplit de rusine. si-ai vrea sa multumesti cuiva, unui dumnezeu care-ti era drag cand aveai doar cativa ani si-i cereai cate un zece la matematica, sa-i fie bine mamei, sa-i fie bine bunicului si sa-i fie bine bunicii. de multe ori, te rugai si pentru aluna, cainele care a murit acum aproape 17 ani.

ai vrea sa-ti inchizi urechile sau macar jumatate din tine sa urle cat o tin plamanii. sa te eliberezi cumva. dar stii ca-i doar o stare, ceva mai prelungita, un ceva nedefinit pana la urma din care ies doar colturi care te zgarie. din oameni a ramas doar spinul, cum s-ar spune.


6 comments:

  1. Haosul din exterior n-ar trebui să se răsfrângă asupra interiorului. Dacă ar vrea să pătrundă în noi, ar trebui să se lovească de un zid de netrecut...acela al încrederii în noi. Orice crăpătură cât de mică, face ca zidul să fie atât de uşor de dărâmat de "haos"...
    Ai încredere în tine...în ceea ce ai fost, în ceea ce eşti şi în ceea ce poţi fi la un moment dat. Totul porneşte din interior către exterior şi nu invers...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa e. Dar asta inseamna doar ca mai sunt multe lectii de invatat. E doar coplesitor din cand in cand. Dar, cum spuneam, I look around si stiu ca o sa fie bine fiindca se vor aseza toate.

      Delete
  2. Toată viaţa avem lecţii de învăţat...ca la şcoală. Uneori suntem copleşiţi...de examene. Dar e musai să luăm examenele. Alteori avem restanţe...pentru că nu ne-am învăţat bine lecţia, deşi am trecut de vreo câteva ori peste ea şi aveam impresia că o ştim. Nu-i nimic, nu-i un capăt de lume, ci doar un nou început.
    Şi, da, toate sunt menite să se aşeze într-un fel sau altul...depinde doar de noi cum se vor aşeza.

    ReplyDelete
  3. evident, alta optiune nu avem decat sa continuam sa ne miscam. nu cred ca depinde mereu doar de noi cum se vor aseza. de fapt, doar perspectiva asupra lor depinde de noi fiindca de multe ori, evident, nu putem controla ce e in jurul nostru.

    ReplyDelete
  4. Suntem singurii în măsură a alege pentru noi. Nimeni altcineva nu poate face acest lucru în numele nostru...Însă uneori e greu de distins...dacă am ales noi sau a ales viaţa pentru noi...sau aşa ne era sortit. Şi totuşi, noi avem ultimul cuvânt de spus în tot şi în toate...doar e viaţa noastră...o trăim după propriile alegeri.
    Nu putem controla tot ce este în jurul nostru, însă ne putem controla alegerile.
    Personal, cred în om, cred în puterea minţii lui, cred în capacitatea de a alege a acestuia, chiar dacă nu întotdeauna alegerea este cea mai bună...Alegerile, oricum ar fi ele, sunt în fond, trepte ale evoluţiei noastre...din toate punctele de vedere.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare