sa credeti in oamenii fericiti

Play this first: http://hypem.com/track/12289/Abbey+Lincoln+with+Hank+Jones+-+Time+After+Time

Vecina mea are 83 de ani, zambeste tot timpul si are leucemie. N-am cunoscut niciodata pe cineva care sa zambeasca asa de mult. In ochii ei se citeste o bunatate nemarginita. Pe ea o am intotdeauna in minte atunci cand spun ca vreau sa imbatranesc zambind.

De trei zile scriu la postarea asta. Rasucesc fragmentele, intorc randurile pe toate partile de parc-as mai putea gasi ceva sub cuvinte. In istoria celor aproape sapte ani ai blogului, e prima oara cand fac asta. N-am vrut sa sune nici melodramatic, nici prea hazliu. Nici pe intepat, nici prea... parinteste. Pe urma a venit Abbey Lincoln si-a potolit totul. Fiindca, in definitiv, viata se rezuma la ritmul potrivit, la cateva nuante, la cateva ploi de toamna, la cateva amintiri din cea mai indepartata copilarie si la un cantec de gugustiuci. Nici la cincizeci, nici la optzeci, nu vom fi niciodata mai mult.

Nu exista reguli. Si nu e nimic filozofic in asta. Traiesti cum simti, in cele mai multe cazuri, dupa ureche. Eu traiesc dupa inima, abia invat, de vreun an si ceva. E coplesitor, dar asa am ajuns sa traiesc zece ani intr-unul. Mi-e frica, uneori, ca altor oameni li se pare ca mie nu mi-e frica. Dar mi-e. Mi-e frica de atat de multe lucruri. Cui nu i-e frica de ceva? Diferenta e ca acum le privesc astfel, le infrunt, le vindec, pe unele nu le mai bag deloc in seama. Si traiesc. Fac ce-mi place. Si ce nu-mi placea inainte, am facut sa-mi placa.

In rest, tot oamenii mi-au demonstrat ca te poti schimba intr-un an cat altii intr-un zece. De exemplu, un singur om m-a invatat sa inteleg cat de important e sa vorbesti deschis despre ceea ce simti pentru altcineva. M-a invatat ca daca spui altcuiva ca e un om minunat, viata ta se infrumuseteaza inzecit. M-a invatat ca daca am inima deschisa, viata se schimba in mod neasteptat. Si frumos.

Un alt om mi-a aratat unde sunt acum atunci cand a ales sa impartim aceeasi masa si care, desi m-a citit ca pe o carte deschisa, a ales sa nu imi spuna asta. Acelasi om nu mi-a demonstrat inca (si nici nu vreau sa-mi demonstreze vreodata) ca dincolo de un nume pe care il admiri, dincolo de un om caruia inca ii sorbi cuvintele se ascunde un al treilea eu. Si poate-o sa citeasca si-o sa-mi spuna ca de ce i-am spus.

Si s-a mai ivit apoi cineva care mi-a amintit ce e tineretea. Mi-a strigat ca e primavara afara si l-am crezut fara sa ma uit pe fereastra. E primavara in luna ianuarie and that made perfect sense. O sa fim tineri pana la optzeci de ani.

Anul trecut am facut un milion de lucruri pentru prima data, am inceput deodata tot ce inainte era doar vis, nici macar proiect. Si-am cunoscut suprinzator de multi oameni. Timpul ne cerne in relatiile dintre noi asa ca nu-mi fac griji. Si nici voi sa nu va faceti. Unii oameni au doar un rol pasager in viata noastra, chiar si de-un minut. Minunat e sa intelegi ca asta e parcursul firesc al vietii si ca, desi ai cunoscut un om doar pentru un minut acum cinci ani, ai toate sansele ca urmatorii zece sa-i petreci alaturi de el, impartind aceeasi ceasca.

Fiindca asa e viata. Cu tumult, cu bune si cu rele, cu entuziasm, cu cap in nori si picioare pe pamant. Simt ca plutesc de nenumarate ori intr-o zi, am chef sa-i strang in brate pe toti cei care au grija sa-mi insenineze fiecare zi si ma gandesc ce pot sa fac mai mult. Si daca asta e nebunie, daca asa se simte, atunci e ceva minunat.

Zilele trecute am avut supriza sa descopar ca se intampla uneori sa faci o intelegere cu tine, nu spui la nimeni, si tocmai atunci ceva din exterior vine sa iti completeze hotararea. Si nu e ceva pur intamplator, nu cred in haos, ci intr-o conexiune care noua ne scapa. In afara de cea conform careia cum ti-asterni, asa te culci. And that's not rocket science.


Si-am mai descoperit ca "asculta-ti inima" nu e doar o vorba-n vant. Am vazut in jurul meu oameni schimbandu-si vietile fiindca eu ma schimbam si invers - un cerc vicios si bun. As putea, desigur, sa va fac si o lista cu lucrurile care "nu merg bine". Doar ca nu le mai vad. Si nu le mai inteleg. Le stiu, dar importanta lor s-a disipat. Ce inseamna ca ceva ce nu poti controla a intrat in viata ta? Inseamna ca nu ai de ce sa-ti faci griji fiindca oricum nu-l poti controla. And I made it so far.

Ma coplesesc, uneori, amintirile din copilarie. Alea dragi si pure, din cea mai frageda perioada a vietii. Am fost un copil care alerga descult, se urca in fiecare primavara in pom cand inflorea caisul si vorbea cu soarele: "Asa-i ca maine n-o sa ploua?". Si nu ploua.

Ma copleseste iubirea. Iubirea pe care o primesc, din zece parti diferite, iubirea sincera a unor oameni care nu-si pun la indoiala sentimentele. Am crescut prin ei si datorita lor. Credeti in oamenii fericiti. Fiindca si eu am crezut si am devenit unul.