sa nu uit

diminetile, toate diminetile, sa nu le uit. sa nu uit ca, la un moment dat, mergand pe calea victoriei, am stiut cine si cum imi doresc cu adevarat sa fiu. si asta fac. ma simt ca un sculptor care se modeleaza singur, isi ciunteste defectele, se cearta si se impaca din nou cu el insusi, se dojeneste mult prea aspru, apoi isi da seama si se iarta. ce alta munca atat de asidua ar putea duce la un rezultat de care chiar sculptorul sa fie multumit?

sa nu uit ca prin pasi lumea inainteaza alti zece. ca parca tot ce e in jur o ia inainte, ca uneori simti ca trebuie sa te tii de ceva, altfel o sa ametesti si-o sa cazi. sa nu uit ca nu exista viata mai buna decat cea pe care ti-o construiesti singur.

sa nu uit momentele astea bune care s-au tot adunat, s-au tot adunat, care m-au facut mai puternica in fata unor momente rele care s-au tot adunat, s-au tot adunat. le numar insa, numai pe cele bune, fiindca doar atunci cand intelegi ca viata nu iti e potrivnica, descoperi ca stii sa inoti. si ce om am devenit si ce om trebuie sa devin.

e atata siguranta in a sti ca poti incat cei care-ar vrea sa sa-ti spuna altceva par sa vorbeasca o alta limba. ridici din umeri, ca un om istovit sau grabit sau poate doar plictisit sa auda la nesfarsit lucruri fade in care a crezut candva, pe care le-a trait si pe care le-a si inteles, descoperind in ele un hau care te poate trage in jos si nimic mai mult. cochilii goale, secatuite, uscate de-o mare care astazi nu mai exista, slefuite de vant si reci, intotdeauna reci.

sa nu uit ca trebuie sa cer eu cel mai mult intotdeauna de la mine si tot eu sa fiu omul multumit de cat am facut. si sunt lucruri pe care deja le-am construit, lucruri care deja m-au construit, pe care le cunosc, despre care pot vorbi. de fapt, cred ca intotdeauna mi-am dorit sa pot vorbi oamenilor despre lucruri pe care le cunosc fiindca abia atunci poti vorbi cu siguranta. iar a vorbi fals despre lucruri de care n-am habar nu-mi sta-n fire. in fire mi-a stat si poate ma va caracteriza intotdeauna, sa fiu un om timid. dar e mai bine asa. inveti ca numai cine confunda timiditatea cu aroganta e un om arogant, iar cine descopera bun simt in timiditate e un om de valoare.

si cam atat.