mătuşa din bucureşti, strada hristo botev

iubesc oraşul ăsta. e greu de explicat. mulţi ani l-am urât, dar asta era din cauza mea. nefericit poţi fi oriunde, până la urmă. la fel de bine, bucureştiul poate să ţi se pară unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. acum ninge şi-mi trec prin minte, pe fugă, toate ninsorile trăite aici, adesea cu repeziciune, mereu cu alte privelişti parcă sub fereastră. e o joacă, viaţa asta. ne construim treptat, prin oameni, locuri, decizii. dar cel mai mult ne construim când privim în noi. am ştiut dintotdeauna că azi o să fiu cine sunt acum. din nou, e greu de explicat chiar dacă o simplă propoziţie pare suficientă, definitorie. am devenit mătuşa din bucureşti, imagine pe care ani de-a rândul am păstrat-o în amintire, după primele sosiri aici. iar acum, deşi poate părea imposibil, redescopăr un bucureşti interbelic de care mă îndrăgostesc pe zi ce trece.

ea avea mereu bomboane în casă. poate încă mai are. le ţinea pe o măsuţă, aproape de canapea. eu iubeam dulciurile, încă de pe atunci. eram un copil, cui nu-i plac dulciurile la vârsta aceea? eram însă un copil timid, îndrăzneam rar să iau câte o bomboană. mi-a rămas însă în minte imaginea aceea, a bombonierei de sticlă care lucea uşor în lumina galbenă a unui lampadar ascuns între pene uriaşe de păun şi statuia de bronz a unui pescar chinez.

de-a lungul vieţii, multe dintre aceste imagini sunt şi cele care ne formează. descoperim în ele afinităţi care ne suprind plăcut, completări duioase ale omului pe care îl devenim. take comfort in rituals. am devenit un om al tabieturilor. dar de câtă dezorganizare a fost nevoie pentru a ajunge aici. de cât haos pentru a înţelege cât de mult îmi place, în realitate, ordinea.

nu las astăzi pe nimeni să-mi pună la îndoială fiinţa. şi dac-ar fi să dau un sfat, ca cel mai important peste ani, acesta ar fi. siguranţa ta, certitudinea că îţi place de tine ca om trebuie să fie un zid de netrecut pentru cei care se vor îndoi întotdeauna de ei. da, plec urechea la ce cred că ar trebui schimbat, îmbunătăţit. dar nu mă mai las, de multă vreme, "încurcată" de probleme false, exterioare.

e un tot, un cerc bine definit. ştii cine eşti, ce vrei, de ce e viaţa ta aşa cum e. eşti mulţumit, eşti liniştit. ştii de ce trecutul era într-un fel, de ce prezentul e aşa cum e. şi te bucuri că azi găseşti plăcere în atât de multe lucruri.