povestea prajiturilor cu ciocolata

au iesit bine pana la urma. doua tavi, din aluatul care a ramas si a supravietuit unui nou adaos de faina. si de ciocolata. va imaginati ca daca nu stricam primele ture, am fi mancat cel putin sase tavi. pe jumatate arse, pe jumatate pline cu ciocolata, ti se cam topeau in gura. n-au fost fabuloase cum speram, dar noi trei am dat gata doua tavi si suntem inca in viata. daca o sa incerc din nou? cu siguranta. desi am dileme de tipul: how hot is 180 degrees la un cuptor care nu-ti indica temperatura? poze in seara aceasta, in functie de ora la care ajung acasa. sunt huhurez de ocazie, in caz ca nu stiati. dupa job, mereu se intampla cate ceva. numar minutele, mai am o jumatate de ora si o durere de cap. n-am ceai, nu mai am nici apa si simt ca o sa imi explodeze ceva in cap. hmm, asa s-o fi simtind si cuptorul la 180 de grade?

prajituri-prajituri, dar tare-as manca o salata. ooof.