ordine-n dezordine?

imi miroase a rece, a frig. ne pierdem in amanunte, imi spun, dar o tin numai pentru mine. ne pierdem in detalii mici, in ganduri nocive care nici macar nu ne apartin. uneori nu mai stiu cum sa fac sa fie liniste. sau stiu, dar nu indraznesc. e o dimineata fara cafea, traita pe fuga, in graba, si cu atat mai grea. e o dimineata in care soarele n-are parca locul potrivit pe cer, as fi vrut sa ploua. nu reusesc sa-mi amintesc trecutul. trecutul acela indepartat din care ai fi vrut sa iti ramana urme pe care sa le poti vedea astazi. nu ca sa te doara, ci ca sa stii unde mai ai ceva de indreptat. nu-mi amintesc insa nici liceul, nici facultatea. poate ca e doar un mecanism care asa trebuie sa functioneze. indeparteaza poveri care par imense pe moment si de nesuportat. dar e doar uitarea, la unii mai puternica, la altii lasand loc de resentimente. poti sa fii bun sau mai putin bun in functie de oamenii pe care ii ai in jur. poti sa cresti prin ei sau poti sa-i lasi sa adanceasca goluri cand tu ai putea, de fapt, sa te ajuti de unul singur. parca si prezentul sperie uneori, care pare sa fie linistit. sunt momentele in care imi dau seama ca tocmai binele n-ar trebui sa ne sperie, ca ne-am obisnuit sa ne fie rau, ne-am adancit tristetea si fricile pentru ca pe ele le cunoastem deja, doar sunt ale noastre. dar binele? daca binele ar putea aduce un car de necunoscut? nu ma mai tem de schimbari. nu stiu daca tine de o oboseala a vremii, de o maturizare sau de o intelepciune pe care nu o aveam acum doi ani. dar schimbarile aduc mereu ceva bun. atata doar ca trebuie sa ne miscam si noi odata cu ele, sa le modelam si sa ne modelam. mi-ar placea sa-mi pot promite ca nu voi mai lasa niciodata o zi mai putin buna sa ma intristeze peste masura, ca si cand nimic din frumosul care ne inconjoara n-ar mai conta.