în orice caz

în fiecare seară iau cu mine în pat câteva reviste. mă rog, în unele seri. nu apuc să le citesc. răsfoiesc pe fugă primele pagini după ce mă uit la ceas şi văd cât e de târziu. acum dorm nopţile. nu mi le mai permit pierdute. în iarna asta mi-a intrat frigul în oase şi-a rămas acolo. în iarna asta nu prea am dormit, oricum.

mă-ntrebam, mai devreme, în bucătărie, în timp ce încercam să port şi o conversaţie decentă la telefon, din ce e construită fericirea. mie acum îmi mai este frică doar de oamenii răi. din aceia care îţi aruncă răutăţi gratuite şi tu nu ai timp să te fereşti. şi nici nu ştii cum. şi, în orice caz, n-ar trebui să-ţi pese. cred că atunci când eram mică poate vreo vânzătoare a fost rea cu mine. altfel nu-mi explic neputinţa mea în faţa unor astfel de oameni.

fericirea e construită din ce vrem noi să fie. altă definiţie n-am cum să-i dau. nu aşa ne construim şi nefericirile? din neîmpliniri la care nu vrem să renunţăm nici în ruptul capului? respir pentru că ştiu că nimic nu e permanent. mă mai sperie când alţii cred că nu mă doare nimic dacă, într-o zi, alegi să mă zgârii doar ca să vezi dacă rămân urme. dar chiar şi atunci, în chip de autoapărare sau nu, comand epidermei să se regenereze cât mai repede.

mă schimb continuu şi-o fac pentru mine. sorb inspiraţia de unde pot, chiar dacă mi-am dat seama că viaţa e mult mai simplă când priveşti în două direcţii în loc de zece. dar mai sunt şi momentele-n care-mi spun "nu ştiu, ştiu şi eu?!". dau sfaturi. şi-aş da sfaturi la nesfârşit. simt des că nu primesc sfaturi în aceeaşi măsură în care le ofer. dar accept situaţia. sau poate că nu mă plâng suficient de mult sau suficient de des. ridic din umeri când nu sunt de acord cu unele lucruri. asta pentru că am momente în care nu mai dau sfaturi şi renunţ. la situaţie şi la oameni.

ţi-aş scrie nişte versuri sau ţi-aş fredona un cântec dacă m-ai întreba cine sunt, ce fac şi câţi ani am. habar n-am. văd nişte puncte, destul de clar, dar mai departe nu ştiu. nu-mi place neapărat nesiguranţa asta, dar cred că e întotdeauna mai bine să te bucuri de nesiguranţa şi siguranţa unui viitor. nu înţeleg pesimismul zilei de mâine. e totul aici şi acum. în seara asta aleg să fiu leneşă.

îmi plac ploile. aproape că uitasem. am trecut pe lascăr în seara asta şi mi-am spus că locuiesc totuşi într-un oraş frumos. pe urmă mi s-a umplut inima de bucurie. când nu mai alergi, când vrei să fii fericit cu mai puţin, îţi iubeşti mai mult oraşul şi cam tot ce te înconjoară. e adesea copleşitor, să nu faceţi ca mine. lucrurile bune vin din muncă, am văzut asta, mi se tot confirmă. să mă ţin deci de un proiect o viaţă întreagă. cu deadline necunoscut. pragmatică idee, în orice caz.

schimb pe ici, pe colo, ce pot. mă schimb, nu suficient de repede, nu suficient de mult. cea mai grea cursă e cea cu tine însuţi. nu-mi permit să nu mai dorm nopţile. îmi plac prea mult dimineţile ca să le sacrific prin somn.