argh

normal ca atunci cand ma supar, cel mai mult ma supar pe mine. asa fac toti oamenii, fie cand ii supara altcineva, fie cand se supara singuri din motive numai de ei stiute. azi ma supar fiindca stiu ce resurse zac in mine, iar eu ma zbat prea putin sau mai deloc. si mi-a intrat in cap ca trebuie sa respiri ceea ce vrei sa faci, altfel nu vei ajunge niciunde. asa ca n-o respir suficient si-mi scrasnesc dintii de ciuda. ce motiv stupid sa te plangi, nu-i asa? get your business together si treci la treaba. da, numai ca mai exista si factorii x, y, z etc.

si credeti-ma pe cuvant ca am uitat al doilea motiv in timp ce-l scriam pe primul. dar poate e mai bine asa. am visat azi-noapte ca cineva m-a intrebat cati ani am si mi-a zis: 45? implinesc 26 in mai putin de o luna, multumesc.

o fi si asta ceva, sa zicem, desi n-am legat niciodata implinirile de varsta, nu exista niciun plan cu pana la varsta asta trebuie sa fac toate astea. am bifat multe, dar s-au intamplat intr-o ordine dezordine a lor si nu m-a deranjat, am invatat destul de repede ca e mai bine sa se intample asa.


ok, poate ca mai multa organizare m-ar ajuta, poate ca ar trebui sa merg cu listele lipite de mine ca sa bifez toate acele "o sa"-uri. ideea e ca exista un element care ma incurca acum teribil si sunt convinsa ca nu vad padurea din cauza copacilor. uite si al doilea motiv. ha, mare bucurie.

dar se spune ca nemultumitului i se ia darul. oricum, in curand, pe ecrane, ceva frumos la care am lucrat destul de mult (nu suficient, ca am lasat loc de mai bine). si poate o fi si frica aia de dinaintea unui pas. ca nu degeaba mi-am zis singura johnny panic. I can panic very well sometimes.

uf. s-auzim de bine!

play this whenever.