doar o stare sau... this is it?

ma cunosc prea bine ca sa stiu ca atunci cand incolteste o idee de acest fel, va continua sa creasca si sa creasca pana cand o sa spun ca e de ajuns. numai ca acum e prima etapa in care parca trebuie sa pun prea multe lucruri in balanta. si atata haos n-am mai cunoscut de mult. si nu stiu ce e mai bine. nu-mi aud nici inima dincolo de vocea ratiunii care ma sacaie. da, ma sacaie fiindca eu cred ca uneori ratiunea trece dincolo de ce e etic. si mai cred ca alteori inima pierde fiindca e prea fricoasa. si acum am o voce a ratiunii pe care nu vreau s-o ascult si o inima prea fricoasa. doi factori cu care nu prea pot sa ma inarmez si sa plec la drum, nu-i asa?

sfaturi? cred ca un singur om pe lume ar sti ce sa-mi spuna. numai ca stiu deja raspunsul. doar ca nu stiu daca are dreptate.

pana la urma, tine de asumarea responsabilitatii. fiindca daca ceva nu-ti prieste, daca simti ca nu ai crescut suficient, iti asumi responsabilitatea pentru schimbare. e ceva mai complicat de-atat? sigur, procesul e complicat in sine. dar se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic. si asta sigur nu o sa ma omoare. si I'm stepping out my comfort zone bla bla.

numai ca nu stiu daca e cea mai buna motivatie. uf, of, uf. impresii, pareri?