25 April 2009

Aiurea-n tramvai. Fericirea nu te loveste niciodata la coltul strazii.

La urma urmei, cum ar fi să te lovească fericirea la colţul străzii? Li s-a întâmplat unora, deci nu e imposibil. Cum ar fi ca el să te vadă aşa cum te vezi tu în fiecare dimineaţă? Cu cearcăne, dar cu ochi frumoşi, cu buzele uscate, dar cu un zâmbet de care te-ai îndrăgosti. Cum e să iubeşti "ca la carte", "ca în poveşti"? Nu ar fi greu, dar fericirea trece uneori pe lângă tine în loc să te izbească aşa cum vezi în filme şi să îţi împrăştie pe trotuar conţinutul haotic al genţii. Clişeul ar continua cu tine cărând cartea lui preferată. Şi de aici, toată discuţia. În realitate însă nu se întâmplă niciodată aşa. Nu se va opri niciodată să îţi zâmbească pentru că tu eşti tristă. Nimănui nu-i plac oamenii trişti. Suntem prea ocupaţi pentru a-i mai compătimi pe cei din jurul nostru.
Şi în plus, trebuie să te potriveşti cu omul respectiv din atâtea puncte de vedere încât devine obositor. Aceeaşi statură, aceeaşi privire, acelaşi stil, acelaşi ceai, aceleaşi seriale. Acelaşi IQ.

9 comments:

  1. CurlyMe11:25

    'Bout the last part.
    E obositor intr-adevar.
    Si culmea, uneori intalnesti persoanele alea. Insa raman doar niste oameni cu care impartasesti aceleasi gusturi, nimic mai mult. Si asta pentru ca uita ca 'you also have to GIVE something, not only to receive' intr-o relatie.
    Eh, probabil exagerez eu. Si imi doresc prea multe chestii. Sau nu ma uit prea bine in jur :)

    ReplyDelete
  2. Mie mi s-a intamplat. Dupa ani de zile in care nu am avut prieten, nici macar un sarut, am intalnit potrivirea perfecta :) la balet la Lacul Lebedelor. Se poateeeeeeeee
    Se poate
    Se poateeee:)
    So dream on :)

    ReplyDelete
  3. @ Curly Me: Nu stiu, nu imi dau seama daca e posibil sa intalnesti persoanele acelea si sa nu ramana decat niste oameni cu care "impartasesti aceleasi gusturi" si nimic altceva. Trebuie intr-adevar sa si dam, nu doar sa luam.
    @aproapealb: mi-a zis cineva careia i-am citit comentariul tau ca trebuie sa te atinga pentru a se convinge ca exista cineva care a "intalnit potrivirea perfecta".

    ReplyDelete
  4. Aceeaşi tortură...Dar ne place, suntem nişte mici masochiste, trebuie să recunoaştem :P
    Totdeauna poate exista ceva mai mult depinde cât lasă fiecare de la el, e greu sa ţii un echilibru.

    ReplyDelete
  5. :)) Aşa e, ne place. Şi deşi ştim că a bad guy will always be a bad guy, we just can't help it.

    ReplyDelete
  6. pt că avem instinct de Superwoman şi asta ne face să credem că we can make the world a better place, BUT with the right pple.

    "Don't mess with a pig, you'll end up getting dirty and the pig will enjoy it".

    ReplyDelete
  7. Asa, revenind. Nu era potrivirea perfecta, m-am inselat. Adica s-a prefacut a fi ce voiam eu sa fie. Dar e oricum o potrivire care merita eforturi multe. Pacat ca nu mai are de ce sa ma atinga prietena ta si nu-mi mai cere nimeni autografe. :-<
    But it's still love.

    ReplyDelete
  8. Ai spus că "it's still love". Dacă tu asta simti, nimic altceva nu mai contează. îmi pare rău că nu a fost potrivirea perfectă, încă mai cred că există undeva acolo nu unul, ci mai multi oameni care se potrivesc unor anumite tipare (mai mult sau mai putin inconstiente), doar ca asta nu inseamna că o să îi şi găsim. However, eu am mers întotdeauna pe principiul "keep looking". And so far, it's been healthy.

    ReplyDelete
  9. Da, it's still love, loots of love. Ceea ce mi-am dat seama ii ca nu exista perfectiune. Nimeni nu e perfect si totusi tot asteptam asta de la toata lumea. Si eu chiar am crezut un an de zile ca el era perfect. E mai mult un efort in acceptarea imperfectiunii celuilalt.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare