Jon Hopkins – Immunity

Sa asculti Jon Hopkins – Immunity inainte sa citesti. As vrea sa-ti pot descrie linistea. Mai mult de-atat, as vrea sa ti-o pot oferi, as vrea sa reusesti sa o vezi in fiecare zi. As vrea sa stiu ca nimic nu te tulbura, ca nimic nu te face sa crezi ca lumea e impotriva ta. As vrea sa iti arat cum linistea se gaseste in muzica, in iubire, in noapte, in lumina zilei, in oamenii dragi in care ai incredere.

As vrea sa-ti pot descrie increderea. Cine e omul pe care vrei sa-l vezi cand simti ca ti-a fugit pamantul de sub picioare? Cine e omul care va fi langa tine, indiferent de ceea ce se va intampla? Cine e omul care nu va rupe niciodata legaturile si de a carui iubire nu te temi ca o vei pierde? Asa arata increderea si nu e departe de iubire.

As vrea sa-ti pot descrie iubirea. Sa-ti spun ca, odata ce o descoperi in tine, e ca un cer senin la infinit. Si ca atunci cand te indoiesti de ea, cand dragostea pentru tine insuti scade, ea devine frica, dezamagire, durere.

As vrea sa-ti pot descrie durerea. Si sa-ti spun ca o sa treaca. Sa-ti spun ca cea mai mare durere se vindeca in timp, ca plecarile dor, dar ca uitarea ne salveaza de fiecare data. Ca trebuie doar sa avem rabdare asa cum timpul e rabdator cu noi.

As vrea sa-ti mai spun despre rabdare. E un drum pietruit pe care trebuie sa mergi descult. E un drum ars de soare asa ca, pe masura ce mergi, talpile ti se vor incinge si pietrele iti vor face rani. Numai ca te vei obisnui sa mergi pe carbuni incinsi, in ciuda inimii tale. Asa se castiga virtutea asta.
Si  ma intorc tot la liniste. Si la Jon Hopkins – Immunity.

Azi as vrea sa ne imblanzim felul de-a fi

Mi s-a facut marea bucurie de a mi se publica un articol aici: http://www.catchy.ro/vezi-bine-ca-nu-vezi-bine/53781

Va invit, cu drag, sa-l cititi si sper sa ne tot revedem acolo, pe un site unde stimabilul Emil Brumaru ne bucura cu o parte din gandurile domniei sale.

Si daca inca nu v-ati pus ordine in ganduri, daca inca nu stiti ce vreti de la anul asta, va pot spune un singur lucru: Indrazniti. Nu toate lucrurile pe care vi le doriti vi se vor intampla, chiar si dupa ce ati facut un pas. Dar indrazniti in continuare, stati cu voi si descoperiti ce trebuie indreptat. Nu lumea e impotriva noastra, ci noi insine reusim sa ne facem rau. Sa ne facem bine anul asta, mult bine, ca sa putem fi mai buni pentru ceilalti.

grow

nick knight

The problem is that we think we have time. - Buddha

anul asta trebuie sa fie despre munca. nici nu pot sa descriu cat de bine stiu ca voi creste prin mai putin scris despre ceea ce simt. actiunile sunt mai importante. mult prea importante. dar n-a fost nimic gresit in faptul ca am scris. am facut ceea ce am simtit ca trebuie. dar e un an al muncii. si e un an in care voi continua sa fac ceea ce am inceput in ultimele luni. sunt trepte pe care urcam in viata asta. si am urcat multe, am urcat trepte pe care pana acum nu mai urcasem. trebuie sa-ti urmaresti progresul. trebuie sa fii constient de lucrurile care s-au imbunatatit in viata ta. cum altfel sa stii ce trebuie reparat, ce trebuie schimbat?

si pentru toate acestea e nevoie de multa munca. pe toate planurile. :)

I ran away from me. I ran away so fast as if the biggest danger was right behind. Fell so many times, been hurt so many times. I hurt myself so many times. Not listening, not knowing, not being. I begged God even when I wasn't sure he existed. I begged a divine force, any kind of force. Then cried out loud angry thinking it's such a shame to ask someone else for something you're not supposed to have. But then I lost my faith in destiny. There is no such thing as meant to be. Should I believe in words? I believe in action, but I can't leave words apart. I believe in feelings. In what you feel you are angry. In what you feel when you are sad. In what you feel when you are in love. In what you feel when you are happy. In what you feel when you know nothing. There is no such thing as meant to be. Something being meant to be. It's written in the stars. No, it's not. It's about who you are in a certain moment. It's about doing the right things in the right moment. It's about saying the right things. It's about accepting our own faults. It's about enduring the pain, about growing stronger. It's about enjoying the heaviest weight of this world. It's about facing the biggest fears, the worst fears. Those crushing us. It's about forgetting the past and everything we ever knew about us. It's about rebirth, rediscovery. It's about such a strong belief that you won't believe it. It's about having faith in yourself and not many people get to have that. To know that one should not give up on his own self. Or on others. Crushing faith, I tell you.

linistea asta nu se imparte cu nimeni. ai incredere si-atat. ca o sa fie bine, ca o sa poti face totul. este o bucurie sa te descoperi. sa intelegi cum drumul tau nu seamana cu al nimanui. sa accepti ca munca pe care trebuie sa o faci e multa si sa nu-ti fie frica. sa intelegi ca iti faci bine si sa intelegi asta abia dupa ce ai invatat sa te iubesti. sa traiesti de luni de zile in echilibru, sa mai cazi doar uneori, ca orice om. dar sa nu mai aluneci de tot. si sa iubesti asa, tot timpul, si atat de mult. sa vrei sa traiesti pentru imbratisari, pentru sarutari, sa nu te temi de iubire, sa respiri pasiune.

o secunda

puterea aia de care n-ai habar e in inima ta. si oricat ai prefera sa crezi in realism, sa stii ca nu e om care sa nu se teama, dar ca noi, astia care tot batem campii cu fericirea, am ales sentimente mai bune pe termen lung. si cred ca muncim mult mai mult decat un om care nu mai stie in ce sa creada. zau ca muncim. muncim sa ne iertam pe noi, muncim sa devenim oameni mai buni. sa reactionam mai putin egoist in situatii in care inainte ne-am fi pus pe primul loc trecand peste alti oameni. muncim sa zambim dimineata desi am mers la culcare cu ochii rosii de plans. si mai muncim cand prieteni dragi nu mai au incredere in ei si noi le spunem ca inca mai credem in ceea ce pot face. nu doar acum, ci si peste 50 de ani. si mai muncim cand nu renuntam, e tare greu sa nu renunti si e foarte usor sa lasi totul balta si sa spui ca asta inseamna sa fii realist. poate ne pierdem capul de multe ori, dar cand ne regasim, descoperim aceeasi inima mare in care incap o mie de povesti si o mie de suflete. si de ce sa oferi iubire in dreapta si-n stanga? nu stiu altii cum sunt, dar cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit in viata asta, oameni carora le straluceau privirile si oamenii care straluceau din interior, erau si sunt astfel de oameni care au ales sa munceasca pentru fericire pe termen lung. uneori n-o simtim si nu mai gasim niciun motiv sa zambim. se intampla, ce sa vezi, si la case mai mari. si desi enumeram toate motivele, toti oamenii, toate intamplarile pentru care ar trebui sa fim recunoscatori, nu ne iese si pace. dar trecem prin mijlocul experientei ca printr-un hatis de maracini. iesim zgariati, dar cu puterea si cu increderea ca o sa ne treaca. si, ce sa vezi, ne trece. nu iubim mai putin, iubim mai mult. ne dam seama ca nimic nu ne stirbeste pe noi ca oameni decat daca ne lasam prada neincrederii, deznadejdii, gandurilor negative. personal, am muncit mult pentru temelia asta. si ma bucur sa vad ca e una solida. ca dupa 2013 inca sta in picioare. ca i s-au mai adaugat niste caramizi acolo. si ca iubirea e si mai mare pentru tot ceea ce a fost si tot ce va sa fie.

2014

am descoperit, pe final, lucruri pretioase despre mine. pe care acum le iau mai departe, in 2014. si nu le mai uit fiiindca e ca iubirea din ultimele cateva luni. inveti sa o simti pentru tine, pentru trairi, pentru oameni. nu se uita, ci se invata. devine mai buna, mai blanda, si-ti dai seama ca e infinita. netarmurita. ca iubesti si ca poti sa iubesti si dupa ce ti-ai propus sa iubesti mai putin. ca nimic nu te face mai frumos decat iubirea. ca daca te incrunti, te incrunti la tine, nu la altcineva. si continui, cateva ore mai tarziu. trecem prea usor peste unele lucruri. parca ne-am obisnuit sa ridicam din umeri. nu stiu, nu cunosc, n-am fost eu. dar am fost noi, am cunoscut, am spus. si nu renunt. incep asa ini 2014, cu gandul asta. ca la unele lucruri nu ar trebui sa renuntam asa de usor. ca la oameni nu ar trebui sa renuntam. ca atunci cand ai inima deschisa, incap multe schimbari si incape multa rabdare. si anul asta incepe cu un astfel de gand. si cu mult drag, cu mai mult drag decat mi-a fost dat vreodata sa simt. pentru ceea ce unii oameni pot fi. si cu increderea ca noi putem fi altfel, putem fi mai buni. nu cred ca exista cineva acolo care are planuri mai bune pentru noi. cred ca fiecare lucru din prezent are legatura cu ceva din viitor, in mod firesc. si vreau ca prezentul asta sa continue. nici nu mi-am pus dorinta la miez de noapte, am si uitat-o. cred ca a fost o propozitie simpla, fara sens. m-am gandit ca noi, ca oameni, trebuie sa ne cunoastem bine si sa nu ne temem. si mai cred ca anul asta o sa fie magic, oricat ar suna a Disney. dar cred ca o sa fie asa. fiindca numai in ultimele luni am vazut cum lucruri bune cresc sub ochii mei. si vreau sa continue. de data asta nu mai renunt. ganduri bune in noul an. sa credeti in voi. si sa aveti rabdare. multa.