dancing with the sun |
duminica am facut salutul soarelui. ne-am lasat mai apoi intregul corp in mainile altui om. le-am simtit incredibila energie. sa dansezi de unul singur in fata atator priviri a fost testul suprem. am pasit cu teama, am pasit constienta de atentia celor din sala. n-am reusit sa uit atunci de mine, desi as fi vrut. mi s-a spus ca toti ceilalti simt la fel. ca si un dansator cu experienta va fi constient de prezenta celorlalti. ca va trebui sa vina cu o prezenta de 300% pentru a da 100% pe scena.
voi incerca sa pun intr-o descriere mai mare cuvintele pe care acum nu le gasesc. parca numai amintirea acelor ore de dans imi provoaca sete si imi recreeaza senzatia de gat uscat. picioare neobisnuite cu sincronizarea si coordonarea intr-un grup. o minte prea constienta de sine, de corp.
ce-am descoperit? ca am de lucrat mult la relatia dintre sine si corp. ca ii trebuie mai multa iubire, mult mai multa decat ii ofer acum (nu suficienta, de asta eram deja constienta). dar suntem pe un drum bun. si contextul actual in care cred ca totul se intampla exact cand trebuie sa se intample este o dovada ca am facut continuu pasi in directia potrivita.
nu fara teama ma indrept spre aceasta introspectie atat de iscoditoare, atat de plina de riscuri. dar sunt bune, sunt analize necesare, sunt pasi care ma poarta pe acelasi drum care m-a adus astazi unde sunt.
I am dancing with the sun.
No comments:
Post a Comment