despre mine, mai nimic

Acum doi ani si jumatate cand m-am mutat pe Calea Mosilor nu cunosteam pe nimeni in zona aia. Parca plecasem din centrul Bucurestiului intr-o zona mai... batraneasca. N-a fost deloc asa. Amuzandu-ma singura de rutina placuta in care m-am lasat dusa (facut piata, plimbat prin zona, cunoscut toate micile buticuri de pe bulevard), am lasat timpul sa decida cum va fi relatia mea cu noua casa. Am trecut prin multe in doi ani, printr-un tumult care a stiut sa cearna cel mai bine si oamenii, dar si ceea ce casa avea sa devina in cele din urma.

Acum simt atat de multa liniste incat parca nici nu gasesc muzica atat de calma sa se potriveasca unei astfel de stari. Iar asta, cred eu, se vede in casa, se simte la fiecare pas, se aude parca din pereti. Fiindca, asa cum a zis si Eckhart Tolle, linistea vorbeste.

Asa ca, despre mine, mai nimic. Mi-am propus sa ascult mai mult si sa vorbesc mai putin. Sa inteleg fara sa am vreun raspuns pentru orice se intampla. E ca si cum mergi nu de-a lungul unei ape curgatoare, ci odata cu apa. Daca dai de pietre, le ocolesti. Daca dai de umbra sau de soare, te bucuri de atingerea lor. Iar un rau care curge va reflecta intotdeauna soarele in cel mai frumos mod cu putinta.

Brasov, Barul Tipografia

 Am redescoperit Brasovul prin oameni, dar si datorita mie. Imi place sa revin la un anumit interval de timp in locuri pe care le-am mai vizitat. Mi se pare un test bun ca sa vezi cat si daca te-ai schimbat. Mi-am zambit. Mi-a placut ce-am descoperit, mi-a placut sa vad ca ma inteleg, ca m-am schimbat intr-adevar si ca toate eforturile pentru mai bine, pentru mai frumos nu au ramas fara ecou.

Pentru liniste si fericire muncesti zi de zi. Alaturi de tine, alti oameni. De obicei oameni carora le poti povesti toate marunteniile si care te vor asculta cu aceeasi draga inima si cand le vei marturisi cele mai mari temeri. E liniste si soare si despre mine nu am atat de multe lucruri de zis.