Maybe you still remember

...because I do... Am crezut ca te pot uita. Am incercat, chiar am incercat. Si stii cum? Gandindu-ma ca intre noi oricum nu ar putea fi niciodata nimic si ascultand cum ceilalti imi spuneau ca asa esti tu... rece, tinand toate secretele in tine. Dar eu vroiam sa te ascult, mai mult decat oricine. Credeam ca te-am uitat, insa si acum as fi in stare sa am grija de tine, sa te ascult pana in zori chiar daca a doua zi as avea cel mai important examen din viata, sa te iubesc asa cum nu te-a iubit nimeni pana acum. Stiu ca asta cauti, iarta-ma pentru ca iti citesc pagini din suflet, dar nu stie nimeni ca vorbesc despre tine. Poate nici tu nu o sa te recunosti. Imi aduc aminte de o noapte frumoasa in care, pentru cateva clipe, te-ai gandit ca ai putea sa ma placi. Ti-am citit asta in priviri, iar mai tarziu, ai cersit iubire. Nu ne-am mai vazut insa un timp asa ca ai uitat ca m-ai fi putut iubi. Pana la urma, partea frumoasa a vietii e ca nu stim ce ne asteapta... Cine stie, poate vom fi impreuna intr-o zi, oricat de tarziu, mai ales acum ca mi-am dat seama ca nu are rost sa incerc sa te uit... Din inima nu poti sa iei bucatele si sa le stergi. Raman toate acolo, arzand mocnit. Si nu stiu de ce, dar cred ca ne vom intalni din nou... A trecut atata timp de cand nu ne-am mai vazut... si totusi, nu te-am uitat.
~scrisoarea uitata a unei necunoscute~