Casute de turta dulce pentru printesele uitate

Ilustratie din cartea "Printese date uitarii sau necunoscute" de Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer. :)
Asa arata o lume perfecta, o lume a povestilor. Chiar si acum ma minunez in fata unor asemenea imagini si daca as mai fi fost inca micuta, m-as fi minunat si mai mult. Acum nu mai am insa atat de mult timp sa visez ore in sir la printese si casute din turta dulce, desi uneori mi se face dor de povestile preferate si mai ales de ilustratiile preferate. Aveam povesti intregi, povestile mele de data aceasta, tesute pe marginea desenelor din carti. Nu avea importanta ca motanul cel negru se numea Bobita si ca statea toata ziua la soare. In mintea mea el era Bondoc si stia sa citeasca si sa prinda fluturi fara sa ii raneasca. Imi mai aduc aminte de un samovar care alerga un baietel pentru ca acesta din urma refuza cu inversunare sa faca baie. :) Si cat de uimita am fost cand am vazut-o prima oara pe vrajitoarea din "Hansel si Gretel". Si casuta aceea cu ferestrele din zahar, cu peretii din turta dulce si cu aleea presarata cu bombonele... :) era casa pe care mi-o doream cand aveam sa fiu mare. Acum sunt mare si cred ca o casa din ciment e mai buna. Silly me... cea mica avea dreptate. Cu totii am fi mai fericiti daca am trai in casute de turta dulce, daca in jurul lor ar curge rauri de lapte, daca... dar astea sunt povesti...